Asocierea şi liberul schimb cu UE – o capcană pentru Moldova

Ştim bine cîtă vîlvă s-a făcut pe seama asocierii noastre cu UE, ca şi pe seama acordurilor de liber schimb nu doar cu UE, ci şi cu Turcia. Exponenţii guvernării emană în permanenţă inepţii despre oportunităţile de export pentru producătorii autohtoni, în timp ce de fapt este vorba despre deschiderea pieţei noastre interne pentru invazia mărfurilor din străinătate. Să vedem cum se prezintă aceste realităţi la fraţii noştri români. Poate că asta ne va ajuta să ne revenim din transa în care ne-a împins discursul oficial. Iată tabloul real:

”Pentru înglobarea României, Vestul nu s-a oferit să fie piaţă pentru produsele din România… Vestul a ales însă o formulă strict financiară… Şi-a trimis băncile în România, le-a dat bani la discreţie să creeze aici prin creditare consum pentru produsele din Vest. Mecanismul acesta a funcţionat cîţiva ani, a creat în România nişte dezarticulări şi dezechilibre imense, nesustenabile – consum fără producţie, importuri fără exporturi, hipermarketuri fără fabrici şi altele asemenea…”

Iată că sîntem şi noi deja înglobaţi de-a binelea. Economia cade vertiginos la toţi parametrii. Dar în aceste condiţii altfel nici nu poate fi. Ne plîngem că nu putem să ne exportăm producţia agricolă şi că, dimpotrivă, ne-am pomenit invadaţi cu ceea ce avem şi noi din belşug? Păi tocmai astea-s regulile de joc pe care ni le-au impus occidentalii, iar noi le-am acceptat ca proştii. Ia să vedem dacă nu cumva şi la acest capitol starea de lucruri de dincolo şi de dincoace de Prut este absolut la fel:

”Potenţialul agricol, chiar dacă existent, este înăbuşit pentru ca ţara să poată fi un jalnic importator net de produse agricole şi deci să fie ţinută în dependenţă chiar de aprovizionarea agroalimentară externă. În schimb, se ţin teorii despre virtuţile globalizării; care de fapt oferă avantaje doar globalizatorilor, în timp ce globalizaţii sînt condamnaţi. Se urmăreşte sistematic dezarmarea statului globalizat pentru a permite globalizatorilor să facă aici ce vor”.

Pentru a înţelege că starea în care a ajuns România (şi Republica Moldova) nu este cauzată doar de propriile guverne, ci rezultatul unor politici bine gîndite ale Vestului bogat, ar fi suficient de studiat cartea economistului sud-coreean Ha-Joon Chang, profesor la Universitatea Cambridge, ”Samaritenii cei răi. Mitul liberului schimb şi istoria secretă a capitalului” (Polirom, 2012). El arată că pentru state ca ale noastre agenda neoliberală a fost promovată de o alianţă de guverne ale ţărilor dezvoltate conduse de SUA, această agendă fiind mediată de ceea ce autorul numeşte ”Treimea Păgînă” – FMI, Banca Mondială, OMC. Autorul spune că acest grup de ţări îşi foloseşte bugetele de ajutor şi afişează în mod ipocrit deschiderea pieţelor lor pentru ţările sărace ”drept momeală pentru a convinge ţările în curs de dezvoltare să adopte politicile neoliberale”. Aceste politici perfide creează în ţările respective un mediu propice pentru bunurile şi investiţiile străine.

Chang precizează că FMI şi Banca Mondială au rolul de a obliga ţările care beneficiază de credite să adopte politici neoliberale. Cele două organisme financiar-creditare internaţionale joacă împotriva ţărilor sărace în echipă cu Organizaţia Mondială a Comerţului. El scrie:

”OMC contribuie (la cucerirea ţărilor sărace de către cele bogate – n.n.) prin crearea regulilor de comerţ care favorizează liberul schimb în domeniile în care ţările bogate sînt mai puternice, dar nu şi acolo unde sînt slabe (de exemplu, agricultură sau textile)”.

Cunoaştem deja pe propria piele în avantajul cui a fost inventată povestea liberului schimb. Iar sectorul agroalimentar din România, ca şi cel din Republica Moldova, s-a pomenit la pămînt tocmai pentru că, în loc să exportăm producţia noastră pe piaţa UE, sîntem inundaţi de supraproducţia lor.

Şi ca să ne convingem încă o dată de anvergura acestei operaţiuni de înrobire economică a ţărilor sărace la scară planetară, vom cita din nou din cartea sud-coreeanului Ha-Joon Chang, care confirmă integral poziţia românului Ilie Şerbănescu:

”Aceste guverne şi organizaţii internaţionale sînt sprijinite de o armată de ideologi. Unii dintre aceştia sînt persoane cu o înaltă pregătire academică şi cunosc limitele economiei lor, dar tind să le ignore atunci cînd trebuie să dea sfaturi cu privire la politici (aşa cum s-a întîmplat atunci cînd au sfătuit fostele economii comuniste în anii 1990). Împreună, aceste organisme şi persoane diverse formează o maşină de propagandă puternică, un complex financiar-intelectual, susţinut de bani şi putere”.

Reproduc aceste citate nu pentru a face paradă de erudiţie, ci pentru a veni în ajutorul cititorului să se descurce în hăţişurile strategiilor occidentale, care se răsfrîng dramatic asupra noastră. Voi da la capătul acestui articol o listă întreagă de autori care să fie la îndemîna celor care vor să aprofundeze cunoştinţele pe marginea acestor teme. (va urma)

Iurie Roşca