O rată de depopulare consemnată doar în războaie

Sîntem la fel de afectaţi ca şi România şi la capitolul prăbuşire demografică. Doar că, de regulă, în spaţiul public se operează cu termeni de genul migranţi, remitenţe, diaspora etc. De fapt, ne aflăm şi unii, şi alţii într-o adevărată catastrofă demografică de proporţii uriaşe. Cauzele şi consecinţele iminente ale acestui fenomen sînt analizate pe larg şi dezbătute prin alte părţi, şi nu în ultimul rînd în SUA şi Europa Occidentală.

La noi, însă, subiectul respectiv este fie ignorat, fie abordat în treacăt, circumstanţial şi inconsistent. Blamăm pe bună dreptate deportările staliniste, dar ne scapă să observăm că la ora actuală sîntem deportaţi la o scară infinit mai mare. Cauzele tragediei din anii regimului comunist parcă am reuşit să le înţelegem, însă resorturile profunde şi deseori ascunse ale tragediei de azi ne scapă celor mai mulţi dintre noi. Mai grav, multora situaţia de azi nici nu li se pare a fi una alarmantă. Confuzia mai e sporită şi de faptul că strămutările făcute de către sovietici au fost unele forţate, în timp ce valul de ”nomadism în masă” de azi este unul în aparenţă benevol.

Dar iată ce spune autorul nostru în acest sens :

”România a reuşit într-o perioadă de-o clipă la scara istoriei să înregistreze cea mai înaltă rată de depopulare consemnată vreodată în istoria modernă a lumii. Practic, nici una dintre ţările afectate de războaie grave, probabil cu excepţia Siriei, nu a cunoscut o rată de depopulare similară României. Din cauza prăbuşirii rapide a natalităţii şi bejeniei absolut spectaculoase, România a ajuns practic singura ţară subdezvoltată din lume, care are probleme demografice de tip ţară dezvoltată… Bejenia a ajuns o tragedie naţională, implicînd 40% din populaţia ţării în vîrf de aptitudine de muncă.”

Şi în faţa unei astfel de stări de lucruri, ce se agravează vertiginos, nici guvernanţii de la Bucureşti, nici cei de la Chişinău nu au nici o soluţie economică viabilă. Nici nu pot avea, atîta timp cît se va perpetua starea de ocupaţie economică în care ocupantului nu-i pasă de dispariţia fizică a unui popor, ci doar de stoarcerea supraprofiturilor cu orice preţ.

Întrucît noul tip de imperialism practică inginerii sociale extrem de eficiente de spălare pe creieri a populaţiilor cucerite, cei aflaţi sub dominaţie străină nu simt nici un disconfort în raport cu împilatorul, blamînd cu sau fără temei doar propriile guverne şi aşteptînd salvarea de la un nou ciclu electoral. (va urma)

Iurie ROŞCA