„Hoţii noştri” – clienţii permanenţi ai DNA, „hoţii lor” – imuni în faţa justiţiei

Spre deosebire de România, Republica Moldova nu dispune de resurse naturale atît de bogate, însă cel puţin un exemplu mai mult decît semnificativ ar fi de adus aici. Privatizarea reţelelor electrice în favoarea companiei transnaţionale spaniole ”gasNatural fenosa” reprezintă o formă clasică de extracţie de tip colonial a unor supraprofituri din distribuţie, banii storşi din această activitate parazitară fiind transferaţi cu regularitate în ţara de origine a acestui gigant. Prezenţa în sistemul bancar a capitalului străin la noi pentru moment (cel puţin în aparenţă) este mai redusă decît în România, însă nu încape îndoială că în scurt timp, pe fundalul scandalurilor financiar-bancare şi a arestării lui Veaceslav Platon (unul dintre cei mai grei jucători pe piaţa financiară), sistemul nostru bancar va fi înghiţit integral de capitalul străin. Spre bucuria naivilor şi spre nenorocirea ţării care, fiind lipsită de pîrghii de stimulare a economiei prin linii de creditare eficiente, n-are nici o şansă să depăşească starea de înapoiere.

Menţionînd că România a devenit ţinta predilectă a Occidentului nu doar pentru că dispunea de resurse naturale de o valoare cu totul aparte, ci şi pentru că reuşise să scape integral către sfîrşitul perioadei comuniste de datoriile externe, autorul arată că liniile de creditare externă nu reprezintă altceva decît ”un instrument folosit copios de marii creditori pentru înrobirea debitorilor”. Aşadar, să fim atenţi la discursul public al partidelor de la noi, indiferent de poziţionarea lor pe eşichierul politic. În timp ce guvernarea prooccidentală divinizează cooperarea cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, opoziţia considerată eurosceptică şi filorusă, de regulă, nu neagă necesitatea acestei cooperări, precizînd doar că e nevoie să ştii să negociezi cu acestea.

Altfel zis, avem şi partide care mai cred că în negocierea dintre un lup şi un iepure ambele părţi ar fi în condiţii egale. Pentru a se debarasa de asemenea iluzii, politicienii noştri ar trebui să mai pună mîna pe carte, citindu-l măcar, să zicem, pe americanul John Perkins sau pe rusul Valentin Katasonov, ori pe românul Ilie Bădescu (a se vedea lucrarea acestuia, scrisă împreună cu Ciprian Bădescu ”Conversiunea sistemelor”). Desigur, asemenea lecturi ar putea fi utile doar acelor politicieni care nu sînt vînduţi unor interese străine şi vibrează la nevoile reale ale ţării. Însă aşa cum avem, exact ca şi fraţii din România, prea multe cozi de topor sau personaje politice în vogă, dar fără viziune, a ne face iluzii în acest sens ar fi nu doar inutil, ci şi periculos.

Să vedem acum ce au cedat, vîndut, înstrăinat în mod criminal valeţii români gangsterilor economici străini, şi asta doar trecînd în revistă cele mai importante piese ale economiei naţionale. Şerbănescu spune:

”Să evocăm cazul pieselor strategice: Petrom (cu toate resursele de petrol şi jumătate din cele de gaze), distribuţiile de energie (70% din cele de carburanţi, 100% din cele de gaze, 80% din cele de electricitate), băncile (circa 90%), toate industriile (siderurgia, metalurgia feroasă, metalurgia neferoasă, construcţiile auto, materialele de construcţie), telefonia fixă, sistemul de asigurări. Şi să nu uităm că totul s-a desfăşurat în numele aşa-zisei privatizări. Aşa-zisă, pentru că aceste piese de forţă au fost preluate nu de companii private, ci de stat, totul rezumîndu-se la o trecere din proprietatea statului român în proprietatea unor state străine mai puternice, mai chivernisite. OMV, Eon, GDF, CEZ, OTE, Enel, chiar şi într-o mare parte Renault sînt companii de stat, şi nu private!”.

Aşadar, iată cum stau lucrurile cu tranziţia dincolo de Prut. Dar partea proastă e că dincoace de Prut lumea cu dispoziţii românofile trăieşte într-un univers virtual, consumînd subiecte glorioase din istoria şi cultura naţională, dar neavînd vreo tangenţă nici cu realităţile economice, nici cu cele geopolitice. Discursul siropos, plin de incantaţii patriotarde, slobozite periodic din gurile oficialilor români şi preluate cu entuziasm de fanii lor moldoveni, acoperă cu o perdea densă de fum tot ce ţine de analiza pragmatică şi matură a fenomenelor ce se desfăşoară în România. De altfel, una dintre temele predilecte la Chişinău în legătură cu nevoia de a lupta cu corupţia ţine de glorificarea DNA, mecanism ce s-ar crede că ar trebui imitat şi în Moldova. În acest sens Şerbănescu salută activitatea respectivei instituţii, însă face următoarea precizare :

”În iureşul campaniilor antifurt şi anticorupţie, a căzut din păcate în capcana anterior arătată (trecerea cu vederea a matrapazlîcurilor făcute de străini în complicitate cu românii – n.n.) şi DNA, care, în esenţă, exercită un rol asanator în societate, acţionînd contra hoţilor şi corupţilor, dar care, nu se ştie de ce şi pentru ce, nu descoperă practic nici un străin în mizeria hoţiei şi corupţiei, neputînd astfel aduce vreo explicaţie pentru care România furată de români se află de fapt la străini!”.

Că lucrurile stau anume aşa, nu încape nici un fel de îndoială. Asta din simplul motiv că însăşi instituţia respectivă a fost inventată pentru a cotonogi mogulii români, însă nu în avantajul statului şi al poporului, ci doar pentru a-i elimina pe ”greii” din businessul şi politica românească (e adevărat, corupţi!) şi a-i înlocui pe primii cu companiile străine, iar pe ultimii – cu personaje alde Iohannis şi Cioloş la Bucureşti şi Maia Sandu la Chişinău. Adică, are loc trecerea economiei în proprietate străină şi epurarea mediului politic, oligarhii de ieri fiind înlocuiţi cu păpuşile de paie ale unor centre de influenţă dinafară. Cam asta ni se pregăteşte şi nouă: după plecarea prooccidentalilor compromişi şi corupţi de teapa Filat şi Plahotniuc, este programată instalarea unor prooccidentali imaculaţi, dar docili, care vor face jocul străinilor în detrimentul ţării. Iată natura schimbării care ni se pregăteşte. (va urma)

Iurie ROŞCA