Procedee de înrobire economică a României, lecții amare pentru Moldova

Clasa politică de la București, ca și cea de la Chișinău, excelează în slugărnicie, în lipsa de viziune, dar și de preocupare pentru interesul național. Pentru a înțelege mai bine mecanismele și intrumentele de vasalizare economică a țării este util să însușim ca pe o lecție amară scenariul aplicat împotriva României și descris cu atîta competență de către Ilie Șerbănescu. Să vedem acum încă o dată, în detaliu, cum angajamentele guvernărilor obediente față de structurile mondialiste au paralizat capacitatea de reacție a statului în interesul propriei economii. Cităm din nou:

”Prin legi și reglementări este interzis orice sprijin pentru capitalul autohton, ceea ce, la un tratament egal, înseamnă că acesta din urmă, mult mai slab și nefinanțat, va rămîne pe veci la coadă. Și cîștigător, fără vreo piedică, va fi mereu capitalul străin. Tot prin legi și reglementări este interzisă folosirea unor mijloace monetare și financiare pentru promovarea dezvoltării țării, culmea!, tocmai a acelor mijloace utilizate masiv de către actualii corifei ai UE în vremea dezvoltării lor: subvenționarea dobînzilor în finanțarea anumitor sectoare economice strategice, sprijinirea exporturilor, folosirea în scopuri stimulative economice a cursului valutar, și, în sfîrșit, cheia cheilor, deficitul bugetar! Pentru o țară subdezvoltată, limitarea draconică a deficitului bugetar nu înseamnă decît încremenirea în stare de subdezvoltare”.

Orice economist sau analist politic cît de cît instruit știe bine că și Moldova are parte de același tratament, pe care ni-l aplică ”partenerii de (sub)dezvoltare”, cu consecințe la fel de dramatice ca și în cazul României. Dar majoritatea dintre aceștia, fie pentru că își cîștigă pîinea prin diverse ONG-uri sau ”proiecte” finanțate din Occident, fie deoarece răspund comandamentelor boșilor de partid pe care îi servesc, preferă să ocolească abordările tranșante ale acestor subiecte. Tocmai de aceea și insistăm asupra prezentării ample a unei surse atît de valoroase cum este cartea economistului român. Lumea trebuie să știe ce i se întîmplă și din ce cauză suferă. Așa-numitele elite politice sau, mai exact, găștile de impostori care stau în două labe în fața străinătății sînt de vină pentru drama noastră colectivă. să mai urmărim ce isprăvi au mai făcut politicienii de duzină de la București pentru a-și îngenunchea propriul neam:

”Aceeași clasă politică a acceptat fără crîcnire așa-numita liberalizare a contului de capital, prin care o țară subdezvoltată ca România era aruncată fără mîini și fără picioare în vîltoarea fluxurilor de capitaluri speculative internaționale”.

Și de această dată nu ne rămîne decît să constatăm că și la noi lucrurile se prezintă de o manieră izbitor de asemănătoare. Iar ca să nu se creadă că doar la Chișinău ierarhiile statale sînt populate cu niște popîndăi lipsiți de orice pic de resposabilitate, care tremură ca varga în fața oricărui birocrat european, să vă mai dau un exemplu. Ținem minte cu toții cum au fost semnate și ratificate acordurile de asociere și de liber schimb cu UE. Cu ochii închiși, adică. Deputații forului legiuitor de la Chișinău nici n-au avut posibilitatea să parcurgă textul acestor documente înainte de a le vota. Asta pentru că lacheii nu au dreptul la obiecții critice față de stăpîni. Iată acum avem ocazia să ne convingem că asocierea Moldovei la UE a avut loc exact la fel ca și aderarea României la aceeași organizație. Citez:

”Și să nu pierdem din vedere că, după ce a participat doar ca spectator la mascarada așa-numitelor negocieri de admitere în UE potrivit impunerii de la Bruxelles, ”vreți aderarea, dați economia”, /clasa politică/ a trimis de fapt țara în UE fără economie, ceea ce o excludea de la valorificarea vreunuia din avantajele teoretice ale intrării în UE, exact ca și cum o țară ar fi fost dusă fără echipă la un meci de fotbal”.

Bine-bine, și care este rezultatul practic al aderării României la UE, cu ce avantaje s-a ales? Pentru că la Chișinău încă se bate monedă pe marginea virtuților aderării la această structură suprastatală de tip imperial. Iată halul în care a ajuns România urmînd orbește ”parcursul european”:

”Nu este cumva de mirare faptul că România și-a consolidat starea de subdezvoltare în UE, devenind o colonie în cadrul acesteia, și că este ca și la început codașa Europei în orice domeniu la care s-ar face referire”.

(va urma)

Iurie ROŞCA