Generalul de Gaulle de două ori s-a opus integrării Marii Britanii în Uniunea Europeană (pe atunci – Comunitatea Economică Europeană). Preşedintele Franţei cunoştea bine Anglia şi era convins că, ţinînd cont de tradiţiile ei, ea nu poate fi integrată în comunitatea europeană.

Astăzi, după Brexit, în condiţiile ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, este bine să ne amintim de argumentele lui de Gaulle, prin care şi-a motivat decizia de a impune veto acum 50 de ani.

Pentru prima dată generalul şi-a impus veto-ul său în anul 1963, cînd Marea Britanie purta negocieri pentru a adera la Piaţa Comună Europeană, dar cerea pentru sine o mulţime de preferinţe şi excepţii. Germania şi Italia erau gata de a accepta condiţiile Londrei, iar de Gaulle a spus nu. El a declarat că interesele economice ale Marii Britanii şi ale continentului european sînt principial incompatibile, deoarece Londra are obligaţiuni faţă de comunitatea naţiunilor britanice. În plus, generalul privea Anglia ca pe un cal troian al Statelor Unite. În opinia lui, prezenţa Marii Britanii în piaţa europeană ar distorsiona situaţia şi ar preface un proiect continental în unul atlantic. Piaţa comună europeană nu este pentru toţi, era convins de Gaulle, ea trebuie aprofundată şi nu lărgită. Astăzi, în condiţiile de criză a UE, se vede bine la ce s-a ajuns în urma extinderii necugetate a comunităţii europene.

De Gaulle avea dubii mai şi în privinţa respectării de către marea Britanie a valorilor europene. Această poziţie se explică nu doar prin interesele Franţei în Europa, ci şi prin experienţa personală. De Gaulle cunoştea bine caracterul politicii engleze. El a constatat că Londra e mult mai legată de Washington decît de Europa. În anii 60 generalul a denunţat colaborarea anglo-americană în domeniul armamentului nuclear, precum şi amplasarea rachetelor „Polaris” pe insulele britanice.

La conferinţa de presă din anul 1963, de Gaulle a spus: „Includerea marii Britanii în piaţa europeană va conduce la constituirea unui bloc transatlantic colosal, sub controlul şi influenţa SUA. Acest lucru contravine ideii Franţei de a crea o structură pur europeană”.

În septembrie 1967 generalul de Gaulle a blocat pentru a doua oară aderarea Angliei la piaţa europeană. Potrivit lui, „Marea Britanie păstrează orientarea transatlantică şi este radical diferită de statele europene”.

După demisia sa din anul 1969, Marea Britanie a reluat negocierile privind accesul la piaţa europeană. În anul 1973 ea a fost acceptată în Comunitatea Economică Europeană, iar acum urmează divorţul dureros cu UE. Adică ieşirea din UE, de aia se cheamă Brexit.

După inosmi.ru