Fred Astaire, pe numele său original Frederick Austerlitz (născut pe 10 Mai 1899 în Omaha, Nebraska, Statele Unite, și mort pe 22 Iunie 1987 în Los Angeles, California), a fost dansator și actor. Cel mai bine cunoscut pentru numeroasele sale comedii muzicale, Astaire a jucat pe scenă alături de Ginger Rogers. Fred Astaire este considerat de mulți drept cel mai important dansator de muzică pop din toate timpurile.

Astaire a studiat dansul încă de la vîrsta de patru ani, iar în 1906 a creat un act cu sora sa, Adele, care a devenit o atracție populară de vodevil. Cei doi și-au făcut debutul de Broadway în producția „Over the Top” (1917-1918). Cei doi au obținut faimă internațională cu spectacole pe scenă precum „For Goodness Sake” (1922), „Funny Face” (1927–1928) și  „The Band Wagon” (1931–1932), indică Britannica.

După retragerea surorii sale, în urma căsătoriei cu Lord Charles Cavendish, în 1932, Fred Astaire a testat micul ecran, dar se pare că a primit un verdict negativ de la directori: „Nu poate juca și nici nu poate cînta. Chelios. Poate dansa puțin”. Cu toate acestea, Astaire a fost ales ca dansator principal în producția MGM „Dancing Lady” din 1933, care i-a avut în distribuție pe Joan Crawford, Clark Gable și Three Stooges.

Fred Astaire și Ginger Rogers, un cuplu de senzație

Mai mult, Fred Astaire a făcut pereche cu Ginger Rogers în producția „Flying Down to Rio” în 1933. Cuplul a făcut senzație la acea vreme. Cu toate că acesta a jucat alături de mai multe actrițe renumite de-a lungul carierei sale, relația pe care Astaire a avut-o cu Rogers a fost una care a beneficiat de o atracție specială.

Eleganța celor doi îi completa pe aceștia, spunîndu-se adesea că el i-a oferit ei clasă, iar ea i-a oferit lui sex-appeal. Rutinele de dans, cel mai adesea organizate în cadre Art Deco, reprezentau numere complicate și grațioase de sală de bal care serveau drept declarații sofisticate de dragoste.

O singură dată („Carefree”, 1938), Astaire și Rogers au împărțit un sărut pe ecran, iar mai apoi doar într-o secvență de vis.

Fred Astaire, un personaj complex

Astaire a interpretat roluri în musicaluri clasice ale studioului MGM, ultimul dintre acestea fiind „Silk Stockings” (1957), moment ulterior căruia aparițiile sale pe ecran au dat naștere unor personaje cu un alt caracter decît cel muzical.

Pe lîngă contribuțiile neprețuite pe care Astaire le-a avut pentru arta dansului, acesta s-a mai remarcat și pentru stilul vocal american. Deși poseda o voce de tenor destul de subțire, Astaire a fost apreciat de criticii de jazz pentru simțul său înnăscut de swing, dar și pentru modul său de a aborda cîntecul ca pe o conversație.

Mai multe compilații au fost create, cuprinzînd piesele din coloanele sonore ale filmelor în care a apărut ca actor. Cu toate acestea, cele mai bune înregistrări vocale sunt cele care au fost create la începutul anilor 1950, cu piesele de jazz conduse de pianistul Oscar Peterson.

Premii și recunoașterea contribuției în artă

Cele mai reprezentative roluri dramatice interpretate de Astaire au fost cele din „On the Beach” (1959), „The Pleasure of His Company” (1962), „The Towering Inferno” (1974), film pentru care a și primit o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. „Ghost Story” din 1981 a fost ultimul său film.

Mai mult, i-a fost acordat premiul onorific al Academiei pentru contribuțiile deosebite pe care le-a avut în lumea filmului, în 1950, și a primit și un Premiu pentru întreaga activitate din partea Institutului American de Film, în 1981.

El a mai făcut parte și din primul grup de performeri care au primit premiul Kennedy Center Honors în 1978. Dincolo de multele discuții referitoare la măreția sa indiscutabilă, Fred Astaire a fost la fel de modest și elegant precum personajele pe care le juca. (Descoperă.ro)