Fără libera exprimare, mediul academic nu are nici un fel de viitor

Administratorii universităților au dat dovadă de o lașitate șocantă în ce privește apărarea dreptului de a contesta dogmele contemporane.

Kathleen Stock nu e genul de om care le-ar putea părea celor mai mulți semeni un personaj periculos. Ea este o profesoară universitară cu vorba blîndă, care aderă la opinia consacrată în societate cum că sexul biologic este real. Însă Stock a fost hăituită și alungată de la Universitatea Sussex în urma unei campanii de intimidare declanșate de susținători extremiști ai drepturilor transsexualilor. Acum ea este luată din nou în colimator. Activiști de la Universitatea Oxford încearcă să o împiedice să ia cuvîntul în cadrul societății de dezbateri Oxford Union, declarîndu-se consternați pînă și de faptul că a fost posibil să-i treacă cuiva prin cap s-o invite, scrie THE TELEGRAPH, potrivit RADOR.

Opozanții lui Stock nu se limitează doar la a nu fi de acord cu opiniile ei. Convingerea lor e că ea nu are dreptul să și le exprime, iar ei au fost acuzați că recurg la niște tactici sinistre pentru a pedepsi societatea care intenționează s-o găzduiască. Comportamentul lor e vecin cu totalitarismul. Din moment ce cred, în mod eronat, că Stock este „transfobă”, ei argumentează că a i se permite să vorbească ar fi „vătămător” pentru bunăstarea transsexualilor.

Ideea bizară de a pune semnul egalității între discurs și violență s-a răspîndit rapid prin campusurile universitare, fiind emblematică pentru infantilizarea unui mare segment al generației tinere, care este într-atît de lipsit de adaptabilitate încît nu poate îndura să-și vadă contestate opiniile. Chiar dacă cel mai probabil majoritatea studenților susține în continuare libera exprimare, iată că i s-a permis unei minorități scandalizate să exercite o influență disproporționată.

Noua lege a liberei exprimări propusă de Guvern a primit luna aceasta consimțămîntul regal și multă lume speră că ea va corecta actuala situație, restabilind dreptul la liberă exprimare în campusuri. Însă aceasta nu e numai o chestiune legislativă, ci și administrativă. Administratorii universităților au dat dovadă de o lașitate șocantă, fiindcă nu le-au luat apărarea studenților și profesorilor care contestă dogmele contemporane. Ei ar trebui să realizeze că nu există nici un fel de viitor pentru instituțiile academice care acordă prioritate purității ideologice în detrimentul cercetării și dezbaterii.