Între ieri, astăzi şi mîine, tot ieri era mai bine

Autor: Mihai CONŢIU

Ca de obicei, aşa-zisa remaniere tehnocrată a Guvernului a fost, iarăşi, nu un scuipat, ci o flegmă aruncată direct pe faţa moldoveanului amărît, exploatat, minţit şi condamnat la robie veşnică. Numai faptul că Vladimir Plahotniuc, conducătorul fraudulos şi neoficial al Statului, a anunţat că remaniază un Guvern pe criterii tehnocrate şi de depolitizare ne demonstrează clar convingerea sa că moldovenii sunt un popor ignorant, că reprezintă o gloată de tîmpiţi care crede orice îi spune Puterea şi că orice bîtă care i se aplică în moalele capului trebuie acceptată cu recunoştinţă.

Bine, să admitem că o mare parte a moldovenilor sunt neştiutori în ceea ce ţine de o serie de terminologii sau definiţii utilizate de către politicieni, dar nu putem să nu reţinem şi ignoranţa crasă a Coordonatorului Suprem Plahotniuc şi a lingăilor lui de consilieri. Ignoranţa dublată de sfidare a lui Plahotniuc este relevată de simplul fapt că a declarat că remanierile ministeriale amintite au resorturi tehnocrate şi depolitizante. El nu a fost capabil să înţeleagă că dacă moldovenii ar putea să-l creadă,  nu acelaşi lucru se întîmplă şi cu restul lumii, cu partenerii acelei Europe în care minte că vrea să integreze Republica Moldova. Vă daţi seama cît s-a umplut de ridicol din clipa în care, prin nominalizările în sine a noilor „miniştri tehnocraţi”, restul lumii de după graniţele ţării i-a auzit inepţiile debitate?

Pentru Plahotniuc şi clica lui de consilieri, „a depolitiza” şi „a fi tehnocrat” înseamnă cu totul altceva decît se traduce în realitate pentru orice om cinstit care nu desparte vorbele de fapte. Tehnocrat e cosaşul sas Şaşa ce coseşte cît şase saşi sasul coseşte, căci aceasta-i singura lui îndeletnicire la care se pricepe – cositul fînului, nu al Finului, dar este şi imposibil de depolitizat deoarece nu a făcut niciodată politică. Tehnocrat este şi inginerul şef de la Fabrica de Coji de Nuci, căci el e specializat doar pe cojile nucilor, nu şi pe miezul lor, dar nici el nu poate fi depolitizat întrucît nu a fost niciodată membru PDM, PL, PLDM sau unionist cu soldă.

Dintre cei şapte noi şi destul de vechi miniştri „tehnocraţi”, numiţi din perspective depolitizante, ne vom rezema doar pe trei, iar aceştia sunt Iurie Leancă, Alexandru Tănase şi Chiril Gaburici. Ca să fiu un pic cîrcotaş, voi zăbovi puţin şi la dramoletele miniştrilor „merituoşi” demişi pentru a face loc „tehnocraţilor”. Îşi dă seama cineva ce este în sufletele lor chinuite şi umilite de însăşi disponibilitatea lor de a se fi umilit în faţa lui Plahotniuc din dorinţa de a parveni, de a fi „veşnici”? Vă daţi seama cît de mult îl urăsc pe Plahotniuc în sinea lor, dar înghit în sec de frica puşcăriei sau a „sinuciderii voluntare”? Fireşte că îşi merită soarta! Fiecare gunoi îşi are făraşul lui! Prezervativele au un singur destin – coul de gunoi.  Dar să revenim la „tehnocraţii lor”!

În clipa în care „tehnocratul” Iurie Leancă a primit ordin să devină viceprim-ministru pentru Integrarea Europeană, am înţeles că Plahotniuc dă un semnal clar că nu vrea integrarea ţării în UE. În UE, se ştie prea bine că Leancă, în fosta lui calitate oficială de prim-ministru, este implicat în furtul miliardului şi înstrăinarea abuzivă a aeroportului. În UE, diplomaţii europeni discută cu Leancă doar din complezenţă, pentru că „mai este şi el pe acolo în calitate oficială”, iar asta din cauză că este total discreditat, asta însemnînd că, prin el, Republica Moldova are în UE un reprezentant „compromis iremediabil în plan diplomatic”. În plus, i se cunoaşte prea bine şi traseismul politic. În urmă cu peste o lună, cineva, cu o funcţie respectabilă la Bruxelles, care mi-a spus că unul din fiii lui Leancă ar lucra pentru multimilionarul moldovean Anatol Stati, m-a întrebat sugestiv dacă ştiu cît însumează „pensia viageră” primită lunar de Leancă de la Stati. La fel de sugestiv, i-am răspuns: Nu vreau să ştiu, dar bănuiesc de ce!

Nu mai puţin umilitor este şi pentru Alexandru Tănase ordinul pe care a fost nevoit să îl execute în calitate de ministru „tehnocrat” al Justiţiei. Dacă Vladimir Filat l-a făcut politician vizibil, Plahotniuc l-a transformat în „tehnocrat personal” la Curtea Constituţională (CC), adică într-un fel de ceea ce pe vremuri se numea aprod, adică uşier la Tribunal. Chiar dacă a ocupat funcţia impozantă de preşedinte al CC, tot aprodul lui Plahotniuc a fost. Renumirea lui Tănase în această funcţie, în altă ordine de idei, vrea să însemne şi o concesie făcută de Plahotniuc guvernării corupte de la Bucureşti. Pentru guvernanţii corupţi de la Bucureşti, Tănase este o sursă „credibilă” şi un vîrf juridic de influenţă a românismului în Republica Moldova de care încă este nevoie. Deocamdată atît despre Tănase, căci riscăm să ne întoarcem la vatra plecării lui la studii în România, în 1990, pe vremea URSS!

„Numirea tehnocrată” a lui Chiril Gaburici în funcţia de ministru al Economiei şi Infrastructurii echivalează cu imaginea Reginei Elisabeta a II-a pe post de secretară personală a lui Plahotniuc. Privindu-l de la distanţă, Gaburici îmi este simpatic şi chiar am crezut că ar fi putut să se descurce bine ca prim-ministru. Ştim cu toţii odiseea demisiei sale forţate. Greşeala lui de neiertat este aceea că n-a fost sincer în privinţa studiilor sale declarate, căci lipsa acestora oricum nu ar fi fost un impediment în a administra eficient ţara. Minţind, a devenit şantajabil, iar acum intuim că cel care i-a iertat minciuna i-a ordonat să devină ministru. Păcat de el!

Am scris toate aceste lucruri după ce avusesem o discuţie cu un vechi amic despre tot ce a fost şi este pe aceste pămînturi moldoveneşti. Ce au pierdut şi ce au cîştigat moldovenii înainte de 1991 şi după acest an? În cele ce urmează voi scrie constatările amicului meu.

Pe vremea RSS Moldoveneşti, moldovenii aveau identitatea lor în fosta URSS. Acum, Republica Moldova are doar o identitate constituţională şi recunoscută internaţional, dar nu este reală în contextul intern al disputelor identitare – moldoveni, ruşi, români, găgăuzi, bulgari, ucraineni etc. Pe vremea RSS Moldoveneşti, moldovenii nu mureau de foame şi satele lor erau înfloritoare, nu ca acum, în vremuri democratice, cînd satele lor s-au pustiit pentru că circa un milion dintre ei au plecat în cele patru zări din cauza disperării. Pe vremea RSS Moldoveneşti, privilegiaţii nomenclaturii sovietice nu erau milionari, nu furau Statul şi nu-i sfidau pe moldoveni din postura unor mafioţi cu acoperire politică, nu ca acum, în vremuri democratice, cînd un întreg popor moare de foame în timp ce politicienii, mafioţii şi justiţiabilii sunt milionari şi trăiesc într-un lux orbitor şi sfidător.

Pe vremea RSS Moldoveneşti, legea îi pedepsea cu condamnarea la moarte pe cei care furau măcar 10% din ceea ce fură astăzi stăpînii vremelnici ai acestei ţări. Pe vremea RSS Moldoveneşti, moldovenii furau simbolic de la Stat, nu ca acum, în vremuri democratice, cînd Statul fură de la ei pînă şi aerul pe care-l respiră. Pe vremea RSS Moldoveneşti, toţi moldovenii aveau locuri de muncă, asistenţă medicală şi şcolarizare gratuite, acum, în vremuri democratice, nu mai au nimic din acestea. Pe vremea RSS Moldoveneşti, moldovenii nu aveau libertatea de exprimare, acum, în vremuri democratice, o au, dar la ce le foloseşte şi cine-i ascultă? De cînd libertatea de exprimare a devenit un substitut al siguranţei sociale şi a securităţii personale? Pe vremea RSS Moldoveneşti, moldovenii visau la democraţie, acum o au şi au văzut că este bună doar pentru criminalii şi bandiţii deghizaţi în politicieni. Acum, moldovenilor de pe vremea RSS Moldoveneşti li se spune că sunt nostalgici, iar asta în condiţiile în care „democraţii” care-i etichetează astfel nu le oferă nici măcar „siguranţa democratică” de a avea bani de o înmormîntare modestă.

Tehnocraţi adevăraţi în această ţară au rămas doar popii şi groparii, nu Plahotniuc, Leancă sau Tănase! Depolitizaţi sunt doar moldovenii morţi din cauza lor!