Un premier captiv oligarhului şi iminenţa alegerilor anticipate

Autor: Kurt SOLOVIOV

Marţi, 26 Ianuarie, premierul moldovean Pavel Filip a avut întrevederi la Bucureşti cu premierul român, Dacian Cioloş, cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României. Vizita lui Filip la Bucureşti, dincolo de inutilitatea ei, a fost marcată şi de penibilul unei situaţii, un motiv suficient ca să fi refuzat invitaţia. Iată despre ce-i vorba!

În primul rînd, efectuînd această vizită, Filip ori este total ignorant, ori este la fel de cinic, obraznic şi lipsit de demnitate ca şeful său Vladimir Plahotniuc. El ar fi trebuit să ştie sigur că toţi cei cu care a avut întrevederi sînt suficient de informaţi ca să-l privească, dincolo de reverenţa obligatorie a protocolului, ca pe o simplă slugă a lui Plahotniuc, ca pe un om de paie, incapabil să emită propriile sale decizii şi să le şi aplice. Că este sluga oligarhului, o ştiu şi cei mai mărunţi angajaţi ai Preşedinţiei, Guvernului şi Parlamentului României.

Să încercăm să descifrăm de ce a acceptat să treacă printr-o astfel de umilinţă! Dincolo de invitaţia protocolară a premierului român, au existat cel puţin două elemente care i-au determinat deplasarea la Bucureşti. Primul a fost acela că aşa i-a ordonat Plahotniuc, avînd speranţa absurdă că poate-poate se va întoarce cu 60 de milioane de euro de la Bucureşti, ca parte a primei tranşe a împrumutului promis RM de către România. Pentru ei fură de la popor, iar pentru popor împrumută de la alt popor! Al doilea element, care derivă din primul, implică relaţiile secrete dintre Plahotniuc şi unii politicieni corupţi de la Bucureşti, despre care Traian Băsescu a spus că „au mîncat din mîna lui Plahotniuc”. Probabil că aceştia şi agenţii lor i-au influenţat pe consilierii lui Cioloş ca să-l invite pe Filip la Bucureşti, dar şi pe cei ai preşedintelui Klaus Iohannis, ca să-l invite pe compromisul preşedinte moldovean Nicolae Timofti într-o vizită oficială în Capitala României.

Ca o paranteză, reţinem că şi viitoarea vizită a lui Timofti la Bucureşti va fi la fel de ridicolă, umilitoare la fel ca şi cea a lui Filip. Nu înţelegem de ce consilierii lui Iohannis nu-l sfătuiesc să renunţe cu delicateţe diplomatică conferirea de către Timofti a Ordinului Republicii, o distincţie pe care i-a acordat-o şi lui Plahotniuc, dar şi altora de teapa lui.

Condiţiile împrumutului nu pot fi onorate de Filip, iar românii ştiu

Iată ce a declaratpremierul Dacian Cioloş la întrevederea cu Pavel Filip:

„Prima tranşă constituie 60 de milioane de euro. Livrarea acestei tranşe depinde de votarea acestuia în Parlament şi ratificarea de către preşedinte. Nu vom aştepta semnarea acordului cu FMI, dar vom aştepta prima vizită a reprezentanţilor FMI în Moldova. Aşteptăm să vedem angajamentele concrete ale Guvernului Filip”. "Înainte de a livra prima tranşă a acestui acord (financiar rambursabil - n.r.), ne aşteptăm din partea Guvernului Republicii Moldova să vină cu cîteva măsuri concrete care să demonstreze voinţa de reformă. Şi i-am spus (premierului moldovean - n.r.) că în următoarele zile, pînă la sfîrşitul săptămînii, vom veni cu o listă de cîteva măsuri pe care Guvernul ar putea să le ia înainte de a transmite de la Bucureşti această primă tranşă. Totodată, România doreşte să îşi coordoneze sprijinul financiar rambursabil şi cu Comisia Europeană şi cu FMI". „Guvernul României se angajează să ajute cetăţenii din Moldova a căror situaţie financiară este dificilă. Mă refer la produse de strictă necesitate: produse alimentare şi pentru încălzire.”

Surse citate de Agerpres au precizat că printre solicitările care vor fi transmise Chişinăului se află numirea unui guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Moldova, implementarea Acordului de asociere a R. Moldova la UE, aprobarea pachetului de măsuri anticorupţie şi un alt pachet de legi referitoare la mediul de afaceri. 

Iar la întrevederea delegaţiei moldoveneşti cu preşedintele Klaus Iohannis, acesta a spus: „Dvs., dle prim-ministru, şi dvs., viceprim-miniştri, miniştri aţi preluat un mandat greu, într-o perioadă dificilă, dar eu cred că acest mandat greu poate să fie şi foarte frumos. Aveţi o mare şansă ca prin reforme ferme şi duse pînă la capăt să redaţi Republicii Moldova stabilitate politică, economică, financiară şi în definitiv să redaţi cetăţenilor Moldovei sentimentul de siguranţă şi că există un Guvern care se ocupă de problemele Moldovei şi ale moldovenilor".

Recitind doare cele spuse de cei doi înalţi demnitari români, înţelegem şi mai bine inutilitatea întrevederilor, mai bine zis imposibilitatea lui Filip de a se conforma acestor condiţii, care sînt şi ale UE şi FMI. Şi-l imaginează cineva pe Filip cerînd scoaterea de sub controlul lui Plahotniuc a Procuraturii, CNA, Justiţiei, CNI, SIS, MAI etc., reformarea acestora şi scoaterea lor totală de sub controlul partidelor politice? Nu va face nimic din toate acestea. În lipsa împrumutului românesc sau a reluării finanţării din partea FMI, ca urmare a blocării reformelor cerute, maşinăria propagandistică a lui Plahotniuc va avea grijă să-i manipuleze pe unii moldoveni de aşa manieră încît să-i facă să creadă că ţara ajunge în faliment nu din cauza oligarhului, ci din reaua intenţie a românilor, FMI şi UE. Moldovenii vor privi frigiderul şi vor mînca… televizorul.

Pe fondul încrîncenării lui Plahotniuc de a controla la modul absolut Moldova prin intermediul unui Guvern ilegal şi slugarnic, partenerii externi ai RM trebuie să admită, pînă la urmă, doleanţele majorităţii populaţiei, care doreşte scoatere ţării din captivitatea lui Plahotniuc. Disputa este cruntă, iar asta pentru că Plahotniuc nu vrea să cedeze, dar nici protestatarii nu vor renunţa pentru că nu mai au ce pierde. Dacă nu era bîlbîiala ambasadorului american şi frica europenilor de venirea partidelor aşa-zise pro-ruseşti Plahotniuc nu mai exista astăzi. Este mai limpede decît oricînd că alegerile anticipate sînt unica soluţie de ieşire a RM din criză, chiar dacă românii sau europenii au reţineri şi din cauză că nu au „un proiect politic european pentru ţară”. Poate că în această perspectivă s-o fi gîndit şi premierul Cioloş atunci cînd i-a promis lui Filip că se angajează să ajute cetăţenii din Moldova a căror situaţie financiară este dificilă cu produse de strictă necesitate: produse alimentare şi pentru încălzire! Dăi cărbuni, frate, că noi furăm de curg şiroaie de căldură de pe noi!

Şi cînd ne gîndim că toate s-ar rezolva într-o clipă dacă Plahotniuc şi-ar lua valiza şi s-ar ascunde într-o ţară care i-ar putea refuza extrădarea…!

Din opiniile unor experţi despre situaţia din RM

Referindu-se la criza politică extrem de gravă din Moldova, euro-deputatul Siegfried Mureşan a spus următoarele:

„Cetăţenii moldoveni au ieşit în stradă la Chişinău pentru că s-au săturat să fie furaţi şi pentru că sînt dezamăgiţi de politicienii corupţi. Cetăţenii moldoveni vor reformarea instituţiilor statului, vor o administraţie eficientă şi o justiţie egală pentru toţi, în care să domnească statul de drept. Sînt cereri absolut justificate, de aceea, cel mai mare ajutor pe care România îl poate acorda acum Republicii Moldova, dincolo de sprijinul financiar, este expertiza pe care ţara noastră o are în combaterea corupţiei. Experienţa procurorilor români şi a specialiştilor detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate servi ca punct de plecare pentru asanarea clasei politice şi pentru responsabilizarea politicienilor din Republica Moldova.”

Pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate naţională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în această criză profundă, a declara Octavian Milewski, politolog specializat în spaţiul post-sovietic, doctorand şi cercetător la Graduate School of Social Research, Academia Poloneză de Ştiinţe, într-un interviu pentru Ziare.com:

„România trebuie să ajute R. Moldova să scape de flagelul Plahotniuc. Acesta este problema numărul unu, doi şi trei a Moldovei. Chişinăul nu poate redeveni un partener de dialog politic şi instituţional cu nimeni pînă nu se eliberează de caracatiţa mafiotică a lui Plahotniuc. România ar fi putut de mult să-i pună lui Plahotniuc mari probleme. „Puşcăriabilitatea” sa este vizibilă cu ochiul liber şi de la mare distanţă. Oligarhul moldovean, însă, este foarte bine conectat la anumite cercuri de influenţă şi putere din Romania, care pînă în prezent i-au asigurat liniştea.” „Împotriva lui Plahotniuc, a cercului său apropiat şi a companiilor sale trebuie impuse sancţiuni. Pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate naţională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în aceasta criză profundă. Sancţiunile trebuie să fie de ordin economic şi personal, mă refer la libertatea de mişcare în şi prin spaţiul României.” „Mai mult, dosarul Plahotniuc are profunde ramificaţii internaţionale, iar România trebuie să pună sub urmărire, în mod legal desigur, orice ilegalitate documentată internaţional a oligarhului. Asemenea evidenţe ar exista se pare în ţări ca Marea Britanie, Italia şi Austria.”

„El este un parvenit prin metode criminale şi oricine se laudă că îi este prieten (vedeţi cazul Victor Ponta, de exemplu), trebuie să înţeleagă că se expune unui blam moral absolut. Plahotniuc este temut, nu şi respectat. Puterea sa constă în scheme de şantaj, corupţie, ameninţări şi alte forme de influenţă criminală. A crede că autoritatea sa se poate menţine la nesfîrşit în asemenea condiţii este o iluzie. Situaţia în Moldova este atît de încordată încît numai un nebun nu o mai poate vedea.

Anticipatele nu ar fi un dezastru pentru Moldova. Şansele proruşilor sînt în mare cam aceleaşi, ca şi la precedentele alegeri. Din punct de vedere al vectorului Est VS Vest, electoratul moldovenesc este împărţit în două tabere relativ egale. Problema este cum să asiguri participarea la vot a celor dezamăgiţi, majoritatea fiind din tabăra proeuropenilor. Chiar dacă proruşii înving, aceştia nu au cum să evite cîteva constante ale politicii moldoveneşti: geografia, dependenţa economică, financiară şi condiţionalitatea regimului juridic de asociere cu Uniunea Europeana.
Mai întîi de toate, Moldova are de ambele părţi ale graniţelor sale două state proeuropene, pro-vestice şi rusofobe. Dată fiind starea precară în care se află, o potenţială aflare la guvernare a proruşilor nu înseamnă prea mult. Retorica populistă este una, iar dependenţa bugetară (cam 25-30%) de granturile UE, BERD, FMI, Banca Mondială şi România este realitatea pe care nu o poate eluda nimeni la Chişinău.”

În concluzie, actorii politici externi care sînt împotriva alegerilor anticipate devin potrivnicii majorităţii populaţiei ţării, condiţie în care pot fi percepuţi ca aliaţi morali ai oligarhului. Cu cît alegerile anticipate vor fi amînate sau neefectuate prin măsuri de forţă împotriva poporului protestatar, cu atît mai mult Plahotniuc îşi va întări Puterea şi va instala un preşedinte în condiţii la fel de ilegale şi conspirative cum a procedat în cazul instalării Guvernului marionetă Filip. Anume declanşarea alegerilor anticipate cît mai grabnic ar trebui să fie încurajată şi monitorizată cu stricteţe de România, UE şi SUA! Aceşti actori internaţionali ar trebui, în primul rînd, să găsească soluţii de ajutorare a RM doar în contextul declanşării alegerilor anticipate.