Ca rezultat al încălcării armistiţiului din Siria, la mai puţin de o săptămînă de la anunţarea acestuia, relaţiile ruso-americane s-au înrăutăţit substanţial.

Încă niciodată de la sfîrşitul războiului rece declaraţiile ambelor părţi nu sunau atît de dur. Ambele state se acuză reciproc de incapacitatea de a-şi controla aliaţii sirieni.

Moscova s-a revoltat din cauza bombardamentelor asupra poziţiilor armatei siriene, efectuate în ultimele zile de aviaţia SUA şi care au condus la decesul a 60 de militari.

Reprezentanţii administraţiei americane susţin că bombardamentele din regiunea de Est a Siriei au fost efectuate „dintr-o eroare tehnică, şi este un caz cînd s-a tras în ai săi”. Potrivit declaraţiei Pentagonului, militarii americani considerau că atacă poziţiile grupării Stat Islamic – organizaţie interzisă în Rusia.

Însă Ministerul de externe al Rusiei a respins „explicaţiile” Washington-ului şi a convocat şedinţa neordinară a Consiliului de securitate ONU, în cadrul căreia a făcut o declaraţie prin care acuză SUA de cîrdăşie cu teroriştii din statul islamic din Siria.

Încă un motiv al înrăutăţirii relaţiilor este atacarea coloanei umanitare a ONU lîngă oraşul Aleppo. SUA a acuzat Rusia, în timp ce Moscova susţine că nici aviaţia rusă, nici cea a guvernului sirian nu au participat la operaţiunea respectivă. „Ar fi fost indicat să vă controlaţi instinctele emoţionale şi să nu alergaţi imediat la microfoane pentru a comenta ceva”, a spus Serghei Lavrov în alocuţiunea sa de la ONU. La care secretarul de stat american John Kerry a constatat că „noi şi ruşii ne aflăm în universuri paralele”.

Aceste tensiuni din cauza Siriei nu au apărut pe loc gol. Rusia şi SUA se aflau pe parcursul a mai mult timp în confruntare în chestiunile de politică externă – de la războiul din Golful Persic din anul 1990 şi pînă la aşa-zisa „primăvară arabă” , care a început în 2010. Iar dacă să amintim de extinderea NATO şi sistemele antiaeriene americane din Europa, deşi războiul rece s-a terminat, apar şi mai multe motive de suspiciune.

În această situaţie un rol deosebit de important îl are Vladimir Putin, care conduce Rusia în ultimii 17 ani. Anume politica sa externă i-a obligat pe toţi să recunoască Rusia în calitate de supraputere, ceea ce enervează foarte tare Occidentul, dar îi asigură o creştere continuă a popularităţii liderului de la Kremlin. În pofida situaţiei economice dificile, Putin se bucură de un astfel de sprijin pe care preşedinţii americani doar îl pot doar visa.

Chiar şi în politica americană factorul Putin a devenit principalul în campania electorală. Candidaţii se acuză reciproc că ar face jocul Kremlinului pentru a influenţa rezultatul alegerilor. A ignora influenţa lui Putin este foarte greu. Mai mult decît atît – anume factorul Putin va fi decisiv şi în dezvoltarea situaţiei din Siria.

După CNN, SUA