Cînd avea patru ani, Ryan a început să vorbească despre întoarcerea acasă, la Hollywood. De multe ori, el regiza filme imaginare, strigînd ”Acţiune!”.

Părinţi săi n-au dat prea multă importanţă vorbelor unui copil mic, înainte ca acesta să înceapă să aibă coşmaruri. ”Se trezea apăsîndu-şi mîna pe piept şi spunînd că nu putea să respire. Spunea că se afla la Hollywood atunci cînd inima sa a explodat”, a notat doctorul Jim Tucker, un cercetător specialist în cazuri de reîncarnare, în cartea sa ”Reîntoarcerea la viaţă: Cazurile extraordinare ale copiilor care îşi amintesc vieţile trecute”. Dr. Tucker este, de asemenea, profesor de psihiatrie şi ştiinţe neurocomportamentale la Universitatea Virginia şi director al Child and Family Psychiatry Clinic.

Mama lui Ryan, Cyndi, l-a contactat pe Dr. Tucker, căutînd o metodă de a atenua problemele băieţelului său. Ea nu era tipul de persoană care să creadă în reîncarnare. Fusese crescută în religia baptistă, iar soţul ei era fiul unui lider local al bisericii. Dar fiul său a continuat să vorbească despre cealaltă viaţă. O altă familie din Hollywood le-a sărit în ajutor pentru a căuta tot ceea ce ar putea fi găsit cu privire la acest subiect. Ryan începea deseori să plîngă şi să-i ceară mamei lui să-l ducă acasă la familia sa din Hollywood.

Într-o zi, Cyndi a luat de la bibliotecă cîteva cărţi despre Hollywood pentru a vedea dacă Ryan îşi va aminti ceva. Într-una din cărţi, o poză din filmul ”Night After Night”, din 1932, a declanşat o succesiune de amintiri ce au fost verificate ulterior.

Copilul a spus că era prieten cu un actor din film, care era cowboy şi, de asemenea, actor în reclamele pentru ţigări. Gordon Nance era unul dintre actorii acestui film; el a jucat în filme western şi a reprezentat marca de ţigări Viceroy.

Ryan a arătat cu degetul către bărbatul din fotografie şi a spus: ”Hei, mama, acela este George. Am făcut o fotografie împreună. Şi mama, acel tip sunt eu. M-am găsit pe mine”.

Bărbatul identificat de Ryan ca fiind George purta, într-adevăr, numele de George Raft. Fusese actor principal în filmele cu gangsteri din anii 1930 şi 1940. Bărbatul identificat de Ryan ca fiind el însuşi nu avea numele menţionat în carte, dar doctorului Tucker a ajutat familia băiatului să descopere identitatea bărbatului: Marty Martyn.

Martyn avea un rol minor în film. Ryan şi-a amintit o scenă din film care implica un dulap plin cu arme. Filmul conţinea o astfel de scenă.

El şi-a amintit şi alte detalii despre viaţa lui Martyn – culoarea maşinii sale şi a maşinii soţiei sale, părul castaniu şi ondulat al mamei sale, o soră cu trei ani mai tînără decît el, părul prins în coadă al fiicei sale, timpul petrecut dansînd pe Broadway. Ryan i-a cerut odată mamei sale o băutură ”Tru Ade”, înainte să se corecteze şi să spună ”Dr. Pepper”. S-a aflat apoi că ”Tru Ade” era o băutură fără alcool comercializată între anii 1940–1970, cu mult înainte ca Ryan să se fi născut.

Apoi copilul a văzut o fotografie cu Marilyn Monroe, numind-o ”acea doamnă Mary”. A început să povestească cum a încercat să vorbească cu ea la petrecere dar ”acei tipi de la studio” l-au lovit. Nu l-au lăsat să se apropie îndeajuns încît să vorbească cu ea. Cînd a văzut o fotografie cu Rita Hayworth, băiatul a spus că ea obişnuia să facă sticlele de Coke să plutească.

Nostalgia şi dorul însoţeau episoadele cînd copilul vorbea despre stilul de viaţă de la Hollywood şi despre călătoriile prin lume, valsurile de pe vapor cu doamne drăguţe şi alte amintiri sclipitoare. Odată, chiar a spus: ”Nu pot trăi în aceste condiţii. Casa mea anterioară era mult mai bună”.

Testînd amintirile mai departe

Predecesorul lui Tucker de la Universitatea Virginia, răposatul Ian Stevenson, a efectuat multe teste în cazuri asemănătoare, cu copii din Asia care îşi aminteau vieţile trecute. Tucker s-a concentrat, în special, pe cazurile din America. În timp ce familiile asiatice au o cultură în care se crede în reîncarnare, familiile americane nu cred în acest lucru.

”În cazurile asiatice, familiile efectuau deseori teste informale, care erau complet necontrolate”, nota Tucker. ”Aşa cum Ian preciza, testele au loc deseori cu o mulţime de persoane în jur. Cineva pune o întrebare principală precum: ”Îţi vezi soţia aici?”. Cum toată lumea se uită nerăbdătore la văduva persoanei decedate, copilul poate cu greu eşua atunci cînd arată spre persoana corectă”.

Doctorul Tucker i-a arătat lui Ryan patru fotografii cu femei, dintre care numai una îi era cunoscută lui Martyn: soţia sa. Ryan nu şi-a manifestat interesul pentru celelalte fotografii, şi a arătat spre fotografia soţiei lui Martyn, spunînd că ea îi era familiară.

I-a arătat, apoi, fotografiile a patru bărbaţi. Ryan a arătat către unul dintre ei şi a exclamat: ”Acela este senatorul Five”. Ryan a spus că s-a întîlnit cu senatorul în New York. Aceea era o fotografie a senatorului Ives (Tucker spune că băiatul ar fi putut încurca ”Ives şi Five), care era un senator al oraşului New York, între anii 1940 şi 1950. Din cei patru, Martyn l-a recunoscut doar pe Ives.

Dr. Tucker i-a oferit lui Ryan patru nume pe care să le citească (Ryan avea şase ani la acea perioadă, şi putea citi numele): John Johnson, Willie Wilson, Marty Martyn, şi Robert Robertson. Ryan a ales Marty Martyn. Tucker a mai efectuat cîteva teste asemănătoare.

Întîlnindu-se cu fiica lui Martyn

Uneori, întîlnirea cu familia din viaţa trecută îi poate ajuta pe aceşti copii să renunţe la viaţa trecută şi la suferinţa asociată acesteia. Dr. Tucker spune că: ”Amintirile copiilor devin verificate, iar ei văd, de asemenea, că lucrurile s-au schimbat”.

Chiar dacă Ryan şi-a exprimat un dor intens pentru ceea ce îşi amintea a fi viaţa sa trecută, la un moment dat, acesta a exclamat: ”Vreau doar să fiu eu, nu vechiul eu”. Cînd se pregătea să se întîlnească cu fiica lui Martyn şi i-au spus ce vîrstă avea, acesta s-a enervat. ”A îmbătrînit. De ce nu m-a aşteptat şi pe mine?”.

În timpul întîlnirii, copilul Ryan a fost rezervat. Mai tîrziu a spus: ”Aceeaşi faţă, dar ea nu m-a aşteptat. S-a schimbat, atitudinea ei s-a schimbat. Nu vreau să mă întorc. Vreau să păstrez pentru totdeauna această familie”.

Amintirile lui Ryan din perioada intrauterină

Mai bizar, conform mărturiilor, puştiul de patru ani avea amintiri ale perioadei intrauterine.

Mama sa, Cyndi, îşi dorea o fată. Soţul ei avea deja doi copii şi ei au decis să mai aibă, doar încă unul. Copilul Ryan a întrebat-o, într-o zi, pe mama sa, de ce credea că el va fi fată iar Cyndi l-a întrebat cum de ştia că ea îşi dorea să nască o fată. El a răspuns că nu i-a spus nimeni, ci a văzut asta din ceruri.

”Doctorul a făcut un test şi ţi-a spus că sunt băiat. Te-ai enervat şi i-ai spus că greşeşte. Erai, pur şi simplu, sigură că eu voi fi fată. Mami, era ziua de naştere a tatei, te-ai dus la un restaurant să mănînci şi ai plîns foarte mult timp.”

Amănuntele se întîmplaseră în realitate, conform mărturiei mamei sale, Cyndi, care se declara incapabilă să înţeleagă de unde ştia copilul toate detaliile şi nici cu cine ar fi putut să le vorbească, pentru ca Ryan să fi auzit conversaţia din întîmplare.

Sursa: Calatoriespreinfinit.ro