Lume, lume, soro lume, Vitalia Pavlicenco s-a ghiftuit destul şi renunţă de bună voie de nevoie să mai fie președinta Partidului Național Liberal, depunîndu-şi mandatul reacordat la Congresul al IV-lea al PNL, pe data de 25 Octombrie 2015. Domnia sa îşi motivează acest demers eroic prin aceea că i se încheie mandatul, dar și din motive de familie, care nu îi permit să exercite funcțiile de președinte interimar pînă la viitorul congres, transmit agenţiile de ştiri. După Ghimpu, încă un preşedinte de partid îşi bagă unionismul în cufărul cu amintiri în care a huzurit destul.

Ghimpu şi Pavlicenco fac parte din categoria acelor politicieni pentru care ştampila de partid e mai valoroasă decît mult prea învechita Biblie. Ei nu renunţă la ştampilă şi la şefia partidului decît în cazuri absolut excepţionale, aproximativ exact ca ăia care renunţă la ortodoxism în favoarea unei secte care le dă bani şi liber la sex de-a valma. Păi dacă a fugit cu coada între picioare stăpînul absolut al unionismului din Republica Moldova, Vladimir Plahotniuc, cu ce să-şi mai întreţină ei partidele şi unionismul? Ăştia nici cînd se închină la biserică nu o fac gratis! Fără Plahotniuc şi în condiţiile în care „serviciile româneşti” şi-a luat de ani buni laba de pe ei, investind mai nou în proaspătul recrut Ţîcu, Ghimpu şi Pavlicenco au înţeles că trebuie să se dea la fund definitiv, dar s-o facă de parcă ar fi o retragere demnă şi bine justificată, nu o înfrîngere rău mirositoare, demnă de borfaşii politic! (M.C.)