Mihai CONŢIU

Primul caz: Un bărbat va sta 13 ani în închisoare, după ce a ucis un drumeț pe care-l invitase în casă la el, în Tețcani-Briceni, să consume alcool. Sentința a fost pronunțată de Judecătoria Briceni, anunță Procuratura Generală. Inculpatul este învinuit de omor cu deosebită cruzime. Acesta va fi obligat să plătească și cheltuielile de judecată în sumă de peste 34.000 lei.

Al doilea caz: A fost reținut liderul unei grupări criminale care a pus în circulație bancnote de 200 lei moldovenești falși, în regiunea de Sud a țării. Dacă vinovăția bănuiților va fi demonstrată, aceștia riscă de la 7 la 15 ani de închisoare.

Al treilea caz: A fost reținut și plasat în arest un bărbat învinuit că ar fi membru al unei grupări care comercializa droguri, prin aplicația Telegram, iar după cele 7 percheziții desfășurate, au fost ridicate droguri de tip PVP în valoare de peste 300.000 lei Dacă vinovăția îi va fi demonstrată, acesta riscă închisoare pe un termen de la 7 la 15 ani.

Sunt aproape sigur că printre cei care au semănat legi în Codul Penal au fost destui cointeresaţi, adică ei înşişi corupţi ori cu neamuri sau prieteni la fel de borfaşi şi posibili criminali. În Codurile de Procedură Penală şi Civilă, m-am convins recent într-un caz aflat pe rol la Curtea de Apel Chişinău, există anumite prevederi legale inaccesibile majorităţii tuturor celor care ajung prin instanţele de judecată.

Pe acestea, avocaţii le invocă doar în „cazuri excepţionale”, adică atunci cînd încasează bani grei, fiind siguri că unii judecători complici, care ştiu că numai ei au cunoştinţă de aceste „portiţe juridice legale”, le vor da cîştig de cauză, indiferent cît de abuzive şi interpretabile ar fi invocarea acestora. Devin abuzive şi interpretabile atunci cînd judecătorii nu au interes să demonstreze că pot fi caduce prin contrapunerea acestora cu alte legi naţionale şi europene mai noi şi mai drepte.

Nici nu o mai lungesc cu situaţia în care un june avocat ce pledează în favoarea unui hărţuitor juridic notoriu prin astfel de tertipuri legislative diversioniste este şi fiul unui judecător de la Curtea de Apel a lui Pleşca, dar despre asta altădată!!!

Subliniez că e vorba despre prevederi legale ce favorizează infractorul şi cărora judecătorii le pot respinge invocarea lor tendenţioasă prin conexarea cu alte prevederi legale mai nou reformate în spirit european. Na că m-am lăsat luat de… paranteze, dar asta nu înseamnă că nu au tîlcul lor!

Cele trei cazuri arătate la începutul acestui articol le-am luat oarecum la întîmplare, deoarece sunt şi recente, dar şi pentru a scoate în evidenţă cîteva contraste tulburătoare. Observăm, aşadar, că pentru o crimă monstruoasă premeditată judecătorii l-au condamnat pe făptaş la doar 13 ani de puşcărie, de parcă ar fi fost un omor accidental din imprudenţă, din culpă! O viaţă luată este sancţionată cu 13 ani de detenţie, care pot fi şi reduşi pentru „bună purtare şi din cauza condiţiilor inumane de detenţie”! Există cazuri similare în care au fost decise pedepse cu închisoare de 25-30 de ani ori pe viaţă. Judecătorii ştiu de ce!

În următoarele două cazuri – unul de falsificare de bani, iar altul de vînzare a drogurilor –, făptaşii riscă pedepse cuprinse între 7 şi 15 ani de puşcărie. Astfel, există posibilitatea ca ei să se aleagă cu pedeapsa maximă, 15 ani, ori una apropiată de cea a ăluia care a ucis un om. În situaţia dată, constatăm că nelegiuiţilor le este mai convenabil să ucidă un om decît să falsifice bani ori să vîndă droguri.

Tocmai de aceea suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm ce-o fi fost în capetele legiuitorilor incapabili sau rău-voitori de nu s-au gîndit, în mod obligatoriu, la o „ierarhizare” legală a nelegiuirilor pentru dictarea unor pedepse în raport cu gravitatea faptelor!? E stupid şi revoltător să constatăm că, într-o serie considerabilă de fapte, un criminal primeşte mai puţini ani de puşcărie decît un falsificator de bani sau decît unul care i-a furat vaca vecinului său, căci sunt şi astfel de cazuri! Cel care ia viaţa unui om – nu i-o mai poate restitui, iar din acest motiv, pentru el, constituie un privilegiu să-şi trăiască, totuşi, restul vieţii în puşcărie.

Spre deosebire de criminali, iar aici îi includ şi pe violatori şi pe pedofili, traficanţii de bani falşi şi droguri, care nu sunt ucigaşi, pot fi reeducaţi, recuperaţi social. Şi în aceste cazuri trebuie să existe o diferenţiere, în sensul că legea trebuie să fie mai aspră cu traficantul de droguri decît cu „artistul” care a falsificat sau vîndut bani falşi. Traficantul de droguri este şi el, ce-i drept că indirect, un „ucigaş pe termen lung” pentru că livrează „antecamera morţii” celor dependenţi de droguri, dar în nici un caz nu poate fi pedepsit mai dur decît un ucigaş cu sînge rece.

Sunt sigur că cititorii cunosc o droaie de astfel de contraste juridice revoltătoare şi aducătoare de mari drame umane, în care cel care fură un ou este pedepsit dublu faţă de închisoarea primită de cel care a furat un bou, drept pentru care nu mai insist! Am vrut doar să reliefez contrastele abuzive, nedrepte şi revoltătoare din Codurile Penal şi Civil!