Citesc pe ştiri: Copilul de 4 ani al unei femei din oraşul rus Krasnoiarsk a fost schingiuit pînă aproape la moarte de către concubinul mamei-sale. Femeia, de 31 de ani, avînd două fetiţe, de 6 şi de 4 ani, pe care le creştea fără soţ, şi-a adus în casă concubinul, de 20 de ani. Acesta din start a urît copilele, în special pe cea mai mică. Fata îl irita la culme, cu motiv şi fără. Cumplitul deznodămînt s-a produs o săptămînă în urmă, cînd fetiţa n-a ştiut să numere operativ pînă la cinci. Pentru această „gravă” încălcare comisă la 4 ani, bruta pe post de tată vitreg a snopit fata în bătăi cu o curea groasă din piele pînă aceasta nu mai putea să respire, a făcut febră şi vomita întruna. Din care motiv, vrînd-nevrînd, maică-sa a chemat ambulanţa. Da, maică-sa, pentru că execuţia s-a produs în prezenţa ei. Cînd a venit salvarea, fetița, neavînd loc viu pe corp, era în comă, din care medicii au reanimat-o timp de cîteva zile. Organelor de anchetă femeia le-a spus că nu se amesteca în „metodele de educaţie” ale concubinului său, deoarece considera că 1. „Fetele trebuie să ştie de severitate şi disciplină” şi 2. De frică să n-o părăsească. Pentru că „ea e trecută deja de 30 de ani, cu doi copii, şi nimeni nu are nevoie de aşa zestre”. Nimeni, afară de canalia căreia i-a dat drumul în casă, cu toată întreţinerea, ba chiar şi cu permisiunea să-i omoare copiii, dacă are chef. „All inclusive”, într-un fel.

Am exemplificat cu acest caz doar pentru că e recent. Şi nu are nici o treabă cu factori naţionali, etnici, geografici, teritoriali sau sociali. Este o schemă diabolică care se poate întîmpla oriunde. Frunzăriţi arhivele de ştiri sau daţi în căutare pe Google şi veţi vedea că fenomenul poate avea loc în orice ţară şi regiune. În sătula Americă, în necuprinsa Rusie, la vecini – e destul să fii cu ochii pe ştirile de la ora 5. Dar, ce mai?! La noi la Căuşeni, nişte ani în urmă s-a întîmplat o nenorocire care a zguduit toată ţara. Poate cineva îşi aminteşte cînd o fetiţă de 2 (!) ani a fost violată şi aruncată în stradă de către concubinul lui maică-sa, în timp ce aceea nu era acasă.

Or, asta înseamnă că la fel cum un copil poate suferi din cauza mai multor lucruri şi fenomene, dacă este lăsat fără supraveghere, cum am scris în ediţiile precedente despre „drobul de sare”, aşa poate fi supus pericolului, şi dacă părinţii îi creează condiţii de trai cu persoane toxice. Şi nu este neapărat ca mama să aducă în casă bruta. Sînt destule cazuri şi de mame vitrege, care aproape că-şi extermină , moral ori fizic, copiii apăruţi prin cumul în urma unei recăsătorii.

Şi dacă în faţa furiei apei, focului, vîntului, prizelor electrice sau cratiţelor cu uncrop, se mai pot găsi soluţii ca, bunăoară, grijă sporită, exigenţă şi prudenţă, atunci cu fiarele aduse în casă e mai greu. Pentru că de cele mai dese ori sînt puse cap în cap puteri absolut inegale – un copil neputincios şi un adult – şmecher, nemilos, manipulator, sadic. Şi dacă în capul celor care încearcă să-şi refacă viaţa, din care motiv sînt pe valul unei fericiri oarbe şi adeseori false, mai sînt ceva gărgăuni, atunci să înţeleagă că: nu poate fi „te iubesc pe tine, mai puţin pe copilul tău, care e aşa sau altfel şi nu întruneşte anumite condiţii”, „dacă mă iubeşti trebuie să mă laşi să fac ordine în capul şi-n modul de viaţă al copilului tău, care se află într-o stare dezastruoasă, însă eu am să-l pun la respect”. Şi bineînţeles, agresiunea, fie că e verbală, fie că e fizică, faţă de copil din partea celui nou-venit în casă trebuie să pună pe gînduri. Imediat. Ca să nu se ajungă pînă la subiecte de ştiri. Da, este greu şi complicat să clădeşti o familie pe ruinele altor cupluri, cu copii la mijloc. Şi poate fi posibil doar cu grijă, atenţie şi atitudine prietenoasă. Altfel, nicicum. Mai ales cu violenţa. Şi acesta este singurul drob de sare care se poate întoarce ca bumerangul. Pentru că bestiile pot creşte şi educa alte bestii, şi e jale cînd acestea întorc datoriile.

Lilia GRUBÎI