Reîntoarcerea naţiunilor spre propriile valori ca răspuns la ofensiva globalizării

Victoria lui Igor Dodon la alegerile prezidenţiale din RM era previzibilă în faţa unui candidat-proiect ca Maia Sandu. De altfel, analiştii români au fost primii care au anticipat faptul că şansele prezidenţiale al Maiei Sandu s-au redus drastic după victoria lui Donald Trump la alegerile prezidenţiale din SUA. Această precizare nu face decît să confirme faptul că Sandu a fost, iniţial, un proiect politic al unui segment din încă actuala administraţie americană. Victoria lui Trump, însă, nu este una doar asupra lui Hillary Clinton, ci şi asupra unui sistem conservator, anchilozat, străin de interesele celor mulţi şi bine controlat „globalizatorii” Fundaţiei Soros. În fond, Trump le-a promis americanilor că se va întoarce spre ei, spre interesele lor vitale şi cotidiene, adică spre America reală şi tradiţională.

Tot spre astfel de valori le-a promis şi Dodon moldovenilor, pe care le vrea ancorate în necesităţile şi doleanţele imediate şi de perspectivă ale majorităţii cetăţenilor RM. Da, vag, şi Maia Sandu a promis astfel de lucruri, numai că ea le-a ancorat în nişte perspective care s-au dovedit a fi nu doar falimentare, ci şi tragice pentru această ţară şi cetăţenii ei. Aici este vorba despre aşa-zisele şanse de integrare europeană a ţării. Problema e că, după cum se ştie şi se simte, tocmai aceste proiecţii europene au fost jalnic şi periculos compromise iremediabil de sistemul de guvernare din ultimii şapte ani şi, în plus, ea însăşi a fost parte a acestui sistem fraudulos şi falimentar. Mai mult decît atît, moldovenii au perceput-o şi ei ca fiind un proiect politic străin, iar de astfel de experimente politice de import s-au săturat de-a binelea, aşa cum a fost şi este proiectul Chirtoacă pentru Primărie sau proiectele guvernărilor din ultimii şapte ani.

Ca o particularitate definitorie, este demn de reţinut faptul că Maia Sandu nu a avut decenţa onestă de a-şi recunoaşte înfrîngerea şi să-l felicite pe Dodon. Moldovenismul ei este mai presus decît studiile şi experienţa profesională occidentală.

Dodon, însă, este perceput de moldoveni ca unul de-al lor, ca un lider dispus şi capabil să lupte cu actualul sistem corupt care guvernează RM. Dacă este să fim oneşti, atunci trebuie să recunoaştem că Dodon şi-a muncit această victorie, şi-a pregătit-o în toţi aceşti şapte ani „proeuropeni”. A fost în opoziţie faţă de aceşti guvernanţi, a bătut ţara în lung şi în lat tot timpul ca să discute cu oamenii despre durerile lor şi, concomitent, pin undaţia sa „Soluţia” a oferit asistenţă juridică, socială, materială etc. tuturor solicitanţilor.

Merită să discutăm puţin şi despre „discutabilele” contestaţii şi acuze de fraudă din partea susţinătorilor Maiei Sandu. Cine a urmărit cu atenţie evenimentele, a constatat că pentru aceştia diasporă se numeşte numai cea a moldovenilor din Occident, nu şi cea a celora mult mai numeroşi care lucrează în Rusia. Contestatarii acuză faptul că ar fi fost aduşi cu autobuzele la votare moldovenii din stînga Nistrului. În acest context, nu se spune nimic despre ampla mobilizare de transportare gratuită a studenţilor şi a altora la urnele de vot din RM şi România, ca să ne limităm doar la atît. Mai mult decît atît, pentru „serviciul votului” studenţilor din RM, universităţile au decis să le scutească chiulul de la cursuri din ziua de Luni, 14 Noiembrie. Asta ce vrea să însemne? Revenind la cei aduşi la vor din Transnistria, cetăţeni moldoveni cu drept de vot şi cărora, în alte condiţii, contestatari de astăzi le reclamau exercitarea acestui drept, nu pot să dau decît un exemplu cunoscut personal. Într-o deplasare la Dubăsari, am cunoscut oameni atît de săraci care nu aveau nici bani de autobuz ca să vină pînă la Chişinău ca să lucreze cu ziua pentru doar o pîine şi o sticlă cu lapte. Restul e flecăreală electorală demagogică!

Tot în lumina celor spuse pînă acum, acuza că nu toţi cei din Occident au putut vota nu justifică nici pe departe pretenţia că astfel Sandu ar fi cîştigat, iar asta pentru că este vorba de doar cîteva sute sau, hai să zicem, cîteva mii, care oricum nu schimba soarta existentă a rezultatului final al votului.

Ceea ce s-a întîmplat la alegerile prezidenţiale din SUA, RM şi Bulgaria, ceea ce ar putea să se întîmple în România, prin conservarea puterii de către forţele de Stînga, ceea ce este previzibil că se va întîmpla, anul viitor, în Franţa şi Germania, Brexitul, autoconservarea naţională a Ungariei în raport cu UE, ca să ne oprim doar aici, reprezintă, în ansamblu, cu specificul naţional, cultural, religios şi politic al fiecărei ţări în parte, o reîntoarcere a naţiunilor spre propriile valori, ca răspuns la ofensiva globalizării, dar şi a controlului global reprezentat de Fundaţia Soros. A ştiut Vladimir Putin ce a ştiut atunci cînd a interzis-o în Rusia!

Mihai CONŢIU