Din lumea bancurilor, glumelor

Cum sunt femeile? Întrebare: Cum trebuie să fie o femeie serioasă?

- Femeia serioasă trebuie să aibă soț și amant.

- Credeam că aia e o femeie adulteră.

- Femeia adulteră are soț și mai mulți amanți.

- Credeam că aia e o femeie ușoară.

- Femeia ușoară are doar amanți.

- Credeam că aia e o femeie pierdută.

- Femeia pierdută n-are nici soț, nici amant, dar are în cîrcă un gigolo.

- Credeam ca aia e o femeie singură.

- Femeia singură e aia care are numai soț.

                                     ***

Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că a omorît-o pe soția lui.

- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă doriți ca Tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie să ne expuneți motive cît de cît plauzibile, care să vă poată reduce pedeapsa.

- Domnule judecător, soția mea era așa de proastă, încît nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.

- Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și, dacă nu doriți ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul, trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.

- Păi să vă povestesc! Locuim într-un bloc cu 10 etaje. La ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copiii, cel de 12 ani, 70 de cm., și cel de 14 ani are 90 de cm. În ziua respectivă, i-am spus soției:

- <E cumplit să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa de mici.

- Da, îmi răspunde soția, sunt o adevărată specie de pirinei.

- Pigmei, i-am răspuns. Ca să nu mai continui discuția asta aberantă m-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc.

Nici nu m-am așezat bine, că apare soția mea lîngă mine, cu o carte în mînă și îmi spune:

- Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.

Iau cartea în mînă și îi spun:

- Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.

- Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie, care am făcut meditații cu un vector de la facultate!

- Ăla nu se numește vector, se numește lector.

- Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.

- Ăla a fost Hector și era troian.

- Hector e unitate de măsură a suprafeței, blegule.

- Ăla e hectar, draga mea.

- Mă uimești cu incultura ta. Hectar este o băutură a zeilor.

- Ala se numește nectar, spun eu, oftînd din adîncul sufletului.

- Habar nu ai. Eu știu sigur că era și o melodie pe tema asta pe care o cîntau două prietene în duo.

- Nu se spune duo, se spune duet.

- Mă scoți din sărite, cum dracu de ești așa de încuiat? Duet e cînd doi bărbați se bat cu săbiile!

- Ăla se numește duel.

- Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte, de unde apare trenul>.

- Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în

fața ochilor și nu m-am mai putut stăpîni și am aruncat-o pe geam.

Liniște în sală…

Judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:

- Ești liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector!

                                     ***

- Doamne, cît ești de frumoasă!

- Ce păcat că nu pot spune și eu la fel despre tine!

- Nu-i nimic! Ai putea și tu să minți, așa cum fac eu!

                                     ***

Problemă de logică: Dacă am 5 banane într-o mînă și 5 roșii în cealaltă, de ce nu mi-am cumpărat și o pungă?

                                     ***

Soția îi spune soțului: Ești un nesimțit și un curvar ordinar! O să scriu asta deasupra patului nostru, să te știe tot orașul!