Carl Gauss, matematician, fizician și astronom german, se distingea încă din şcoală prin agerimea minţii sale. Odată, învăţătorul său îi zise:

– Carl, aş vrea să-ţi pun două întrebări. Dacă la prima o să răspunzi corect, apoi la a doua poţi să nu mai răspunzi. Aşadar, cîte ace are bradul şcolii noastre, împodobit de Anul Nou?
– 65.786 de ace, domnule învăţător, a răspuns imediat Gauss.
– Bine, dar cum ai aflat acest lucru?, îl întreba învăţătorul.
– Această este a doua întrebare, deci pot să nu mai răspund, spuse micul Gauss.

                                   ***

În timpul uneia dintre prelegerile sale, matematicianul german David Hilbet spunea:
– Fiecare om posedă un anumit orizont. Cînd se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în punct. Acesta este momentul în care omul zice: „Acesta este punctul meu de vedere”.

                                   ***
Despre matematicianul francez Jean d’Alembert circulă o poveste foarte haioasă. Se spune că de fiecare dată cînd le demonstra studenţilor teorema sa,  acesta spunea: „Şi acum, domnilor, vom trece la teorema al cărei nume am onoarea să-l port”.

                                   ***.

Marele compozitor german Ludwig van Beethoven nu a reuşit niciodată să se împrietenească cu matematica. Pentru renumitul artist, aceasta a rămas o mare enigmă şi orice operaţie aritmetică era pentru el o mare corvoadă. De exemplu, atunci cînd avea de înmulţit 12 cu 60, genialul Beethoven îl aduna pe 12 de 60 de ori. În acelaşi timp, au existat şi matematicieni care şi-au luat revanşa faţă de muzică. Astfel, pentru marele matematician austriac Georg Vega, muzica era atît de străină, încît el spunea:

– Nu există nici muzică bună, nici muzică rea. Există doar numai zgomot mult şi zgomot puţin.