Atingerea unei note înalte fără să forțeze vocea este visul oricărui vocalist. Poate părea o sarcină ușoară pentru tenori precum Jose Carreras sau Placido Domingo, însă mulți alții se luptă din greu să atingă notele înalte.

Este imposibil să îți extinzi registrul vocal peste noapte. Pentru a deveni un cîntăreț bun, care poate să atingă cu ușurință atît notele înalte, cît și pe cele joase, este nevoie de ani de exerciții, concentrare, efort și multe sacrificii.

Am auzit cu toții multe povești bizare despre sacrificiile făcute artiști de dragul artei lor. Am învățat că arta nu este pentru cei slabi sau pentru cei care caută confortul. Însă nu mulți artiști au mers atît de departe precum cîntăreții castrati, care au făcut un sacrificiu ireversibil cu scopul de a-și păstra vocea într-un registru înalt.

Castrarea se practică din vremurile antice. Mulți conducători castrau sclavii care lucrau în haremurile lor. Însă, începînd cu secolul al XVI-lea, castrarea a devenit sacrificiul suprem făcut pentru muzică. Cu ajutorul castrării, bărbații își păstrau vocile tinerești, înalte și pure.

Oficial, Biserica Catolică dezaproba îndepărtarea organelor dacă nu era făcută în scopul de a salva viața cuiva. Dar se pare că, în secolul al XVI-lea, Vaticanul a încurajat castrarea băieților care cîntau în cor. Începînd cu 1599, mulți băieți castrati au fost primiți în corul papal.

Cîteva decenii mai tîrziu, cînd Papa Inocențiu al XI-lea le-a interzis femeilor să apară pe scenă, castrații au început să fie recrutați de multe instituții de operă din Europa. Unii dintre ei au devenit la fel de celebri și bogați ca starurile rock moderne.

Cei mai mulți dintre băieții italieni care au fost castrați nu au devenit staruri. Însă cei care au reușit au devenit atît de populari și au cîștigat atît de mulți bani, încît multe familii sărace din Italia își castrau din proprie inițiativă băieții, sperînd că într-o zi aveau să aducă prosperitate întregii familii.

S-a estimat că, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, au fost castrați, în fiecare an, aproximativ 4.000 de băieți italieni. Unii dintre cîntăreții castrati au devenit celebri și bogați.

La acea vreme, corurile bisericești erau foarte la modă în Italia, iar băieții cei mai talentați erau uneori castrați. Cei mai mulți erau operați la nouă ani, înainte să ajungă la pubertate.

Putem presupune că procedura era traumatizantă: nu existau anestezice, iar cel care făcea operația era bărbierul-chirurg din sat.

Desigur, trebuia făcut ceva pentru a reduce durerea. Potrivit mai multor surse, este posibil ca băieților să li se fi dat opiu sau să fi fost pur și simplu îmbăiați în lapte sau apă rece înainte ca expertul în castrare să le îndepărteze testiculele.

Compresarea arterei carotide pînă cînd copilul devenea aproape inconștient era o altă metodă de anestezie. Ținînd cont de circumstanțele în care lucrau acești bărbieri-chirurgi, nu este surprinzător că mulți copii nu supraviețuiau operației.

Schimbările hormonale îi afectau puternic pe cei care supraviețuiau. De obicei, aceștia erau înalți, cu membre lungi, nu aveau păr facial sau mărul lui Adam și, în cele mai multe cazuri, aveau probleme de sănătate.

Dar castrarea încununată de succes nu asigura celebritatea cîntăreților. Pentru asta era nevoie de exerciții riguroase: băieții cîntau ore în șir și studiau mult înainte să-și facă debutul.

Însă doar cîțiva dintre ei ajungeau să cînte în instituții de operă din Italia. Cei mai mulți se alăturau corurilor bisericești.

Mulți cîntăreți castrati au creat senzație în Europa, dar nici unul nu a atins faima și succesul marelui castrato Farinelli, probabil cel mai celebru cîntăreț de operă care a trăit vreodată. De la Roma și Viena pînă la Londra, Farinelli era adorat de publicul european. A devenit foarte celebru și bogat.

La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, castrati nu mai erau la modă. În 1870, Italia a interzis castrarea de dragul artei, însă, la Vatican, Capela Sixtină a continuat să folosească cîntăreții castrati pînă în 1903.

Alessandro Moreschi a fost ultimul castrato care a cîntat și singurul care a fost înregistrat. Cunoscut ca „Îngerul din Roma”, se spune că Moreschi era aplaudat de mulțimile care strigau: „Eviva il coltello!” („Trăiască cuțitul!”).