Învierea lui Iisus Hristos, de acum 2.016 de ani, a a stat la baza fondării celei mai mari religii din istoria omenirii. Moartea Lui ni l-a revelat pe Dumnezeu. Dacă Iisus Hristos n-ar fi înviat, nimeni n-ar fi auzit de El, pînă astăzi. Constatarea reală a morţii Mîntuitorului şi, mai ales, a Învierii Sale, de către cei care l-au văzut viu, la trei zile după ce a fost pus în mormînt, a schimbat lumea.

Misterul învierii lui Iisus Hristos este legat şi de aceea că, înainte de a intra în Ierusalim, Hristos trecuse pe la un alt mort înviat, prietenul său Lazăr. Mîntuitorul îl înviase pe acesta după patru zile de la moare, timp după care corpul acestuia începuse să miroasă, după cum spunea Maria, sora lui Lazăr. Domnul i-a zis ei: „Dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu!” Şi ea l-a văzut, alături de mulţi alţii, pe fratele său înviat! Mortul era legat cu feşe, conform tradiţiei iudaice. Lazăr însuşi s-a ridicat în picioare, legat fiind cu feşele de pînză, la auzul cuvintelor Fiului lui Dumnezeu. Hristos îi poruncise: „Lazăre vino afară!”.

 Prin urmare, este uşor de înţeles de ce asistenţa prezentă la eveniment a crezut în El. Chiar şi cei ce se îndoiseră pînă atunci! Numai că duşmanii lui Hristos, fariseii şi saducheii – mai marii poporului iudeu – văzîndu-l ei înşişi pe Lazăr mort şi apoi viu, în loc să creadă şi ei, căutau să-l omoare pe Hristos de teamă că se vor înmulţi cei ce credeau în El. Iar despre Lazăr spuneau că l-a înviat, dar nu cu puterea lui Dumnezeu. Iată cît de mult le legase Satana inimile! Cu alte cuvinte, inamicii Domnului căutau cu orice preţ să-i submineze autoritatea în faţa oamenilor ce credeau în El. Se temeau că-şi vor pierde puterile şi-aşa diminuate de ocupaţia romană. Deşi l-au văzut cu ochii lor înviat pe Lazăr, în loc să se convertească la învăţătura lui Hristos s-au înverşunat şi mai mult împotriva Lui, pînă l-au văzut pe cruce!

Cel ce a dat viaţă morţilor a suferit pe cruce cumplit, deşi putea să se salveze. A stat în mormînt trei zile şi a mers în Iad unde, cu moartea pe moarte călcînd, a salvat sufletele celor legaţi în împărăţia diavolului! Într-un fel nonconformist de interpretare a Evangheliei, atestatul de resuscitare la viaţă a fost validat de martorii Învierii: femeile mironosiţe, sfinţii apostoli şi ucenicii lui Hristos. Constatatorii Învierii Domnului, pornind de la Maria Magdalena şi celelalte femei mironosiţe pe care Îngerul Domnului le-a întrebat în faţa mormîntului gol: „Pentru ce cauţi pe Cel viu printre morţi?”, pînă la apostolii şi ucenicii Săi, dar şi la Toma cel îndoit, au vorbit cu El, iar ucenicii chiar au mîncat împreună cu El. Ba, mai mult, Toma şi-a alungat îndoiala văzîndu-L pe Fiul lui Dumnezeu înviat într-un trup transfigurat şi îndumnezeit, iar Mîntuitorul i-a răspuns acestuia: „Pentru că M-ai văzut Tomo ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! (Ioan cap. XX, vs. 29) Sper ca şi noi să fim printre cei fericiţi. La vreme de mare sărbătoare, cu smerenie vă vestesc cel mai important eveniment din istoria Umanităţii: Hristos a înviat!”.