O Europă unitară și nu prea cînd vine vorba de Putin care nu trebuie ”umilit”

Autor: Mihai CONȚIU

Trăim vremuri cumplite care, așa cum mai afirmam, vor trebui să genereze o reconfigurare fundamentală a ONU, dar și a Uniunii Europene (UE), mai cu seamă în ceea ce privește poziționarea unor State europene, mai mari și mai mici, față de genocidul ordonat de Vladimir Putin în Ucraina, dar, în mod special, despre cum văd ele condițiile în care trebuie pus capăt acestei invazii a Rusiei în Ucraina.

Premierul britanic, Boris Johnson, a declarat că "nu trebuie să permitem nimănui să creadă că a face concesii lui Putin ar duce la altceva decît la un dezastru, deoarece acest lucru ar putea fi perceput ca o recompensă pentru agresiunea lor nejustificată şi ar încuraja nu doar Rusia, ci şi aliaţii ei…” Nu de aceeași părere, însă, este și Președintele francez Emmanuel Macron, secondat de premierii german și italian, într-o însemnată măsură și de cel al Ungariei. În plan european, ne referim doar la aceștia deoarece este vorba despre lideri ai unor State europene care sunt și membre ale NATO, iar NATO, după cum știm, condamnă invazia rusă și sprijină integritatea teritorială a Ucrainei.

Deoarece am mai abordat subiectul, nu mai vorbim despre culpabilitatea Germaniei în ascensiunea belicoasă a lui Putin, motivată strict din rațiuni de Stat economice egoiste, indiferentă la interesul comun european în fața unei Rusii care, de-a lungul întregii ei istorii, a demonstrat că nu este capabilă să trăiască decît în dictatură și nu are vocații democratice civilizatorii. Nici asupra Italiei și Ungariei lui Viktor Orban, un adulator al lui Putin, nu vom zăbovi, ci asupra Franței lui Macron, care se vrea un lider european împăciuitorist cu Rusia criminală și primitivă a lui Putin, care ”nu trebuie umilită”.

Nu de mult, Macron a vizitat Bucureștiul și Chișinăul, dar și Kievul înaintea scrutinului electoral francez, în urma căruia a pierdut clar controlul majoritar în Parlament. În acest fel a fost lipsit, practic, de Puterea de care avea mare nevoie ca să se afirme plenar drept un lider incontestabil în Franța și în Europa. În aceste două vizite, Macron, mai mult sau mai puțin subtil diplomatic, nu și-a dezmințit grija lui deosebită față de Rusia.

Ca o paranteză, vizita lui la Chișinău a fost de o inutilitate absolut penibilă din perspective diplomatice – electoral, francezilor a vrut să le arate cît de preocupat este el de ”vecinătatea de interes a Rusiei în Moldova”, iar președinta Maia Sandu a avut nevoie de această vizită nerodnică doar ca să-și puncteze, în plan ”personal prezidențial-electoral”, încă ”un mare succes diplomatic internațional de deschidere a Franței și UE față de aspirațiile europene ale guvernării sale”. Invitarea lui Macron la Chișinău a fost ca atunci cînd, într-o familie nevoiașă, bărbatul e bolnav, iar familia lui nu cheamă un medic ca să-l vindece, ci un preot ca să-l împărtășească.

Cu prilejul aflării în România, jurnaliștii și analiștii politici români au remarcat că Emmanuel Macron a avut un ton mult mai îndulcit faţă de comportamentul Rusiei, subliniind că acest stat e „o forţă de temut”, nu e dorit un război cu „poporul rus” şi că nimeni nu vrea „să-i nimicească”. De altfel, liderul francez a evitat un răspuns direct privind soluţia pentru a nu „umili Rusia”. Asta o spune, umilindu-se efectiv în fața lui Putin, Macron, liderul uneia dintre cele mai mari puteri nucleare din Europa!

”Pentru ca Ucraina să cîştige şi focul să înceteze, Preşedintele ucrainean va trebui să negocieze cu Rusia”, a precizat Macron, arătînd că ”puterile europene vor fi prezente la această masă aducînd garanţii de securitate şi elemente ce ţin de resortul lor”. Ce să negocieze Zelenski cu Putin – teritoriile ucrainene dorite de Putin, mormintele civililor, bătrînilor, femeilor și copiilor violați și maltratați barbar de hoardele de soldați ruși, jafurile în masă și distrugerile apocaliptice comise la ordinul lui Putin? La o absolut halucinantă ”masă a tratativelor cu Rusia criminală”, cine, ce Țară civilizată și democrată mai poate garanta ceva unei Ucraine în fața aceleiași Rusii cu același Putin, așa cum vrea Macron?

Cu obiectivitate și realism, analistul român de politică externă Valentin Naumescu notează: „Ca să n-o mai lungim mult şi să încercăm o sinteză în cîteva cuvinte, trebuie să înţelegem, odată pentru totdeauna, că Franţa respinge mai degrabă dominaţia SUA în Europa decît dominaţia Rusiei asupra Europei de Est. Susţinerea pentru Ucraina este acum formală, de imagine şi conjuncturală, şi va trece repede, peste cîteva luni. Asta este şi punct. Aşa a fost şi aşa vor rămîne lucrurile şi la generaţiile următoare de politicieni francezi. Tentaţia Franţei de a avea o relaţie bună cu Rusia şi de a promova un anumit tip de antiamericanism este mai veche”, arată analistul. Naumescu aduce argumente istorice în susţinerea punctului său de vedere: ”În 1966, Preşedintele Charles de Gaulle a surprins Occidentul cu vizita lui în URSS. Asta în timp ce decidea retragerea Franţei din comandamentul militar integrat al NATO! Aş anticipa că Preşedintele Macron va fi primul şef de stat din UE şi NATO care va vizita Moscova după încheierea războiului şi care va pleda pentru ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei, vorbindu-ne de o nouă ordine de securitate în Europa, care să includă Rusia şi în care UE să fie un actor puternic şi autonom (desigur, nici un cuvînt despre prezenţa americană în Europa)”.

Pozițiile lui Macron par să se asocieze aluziv cu amenințările lui Putin cu iminența recurgerii la un atac nuclear. Astfel, Macron vrea să consolideze anumite temeri occidentale față de o astfel de posibilitate apocaliptică, alimentîndu-i lui Putin convingerea că Occidentul e laș, că se teme de el. Va fi sacrificată integritatea teritorială a Ucrainei, în termenii doriți de Macron, prin negocieri umilitoare cu o Rusie criminală care ”nu trebuie umilită”, de teama amenințării nucleare rusești? Greu de crezut, atîta timp cît există SUA, Marea Britanie, temerara Polonie și Statele NATO aliate lor în privința agresiunii ruse în Ucraina!

Observăm, așadar, că nu putem vorbi despre o Europă unitară în fața Rusiei cotropitoare, în întregul ei absolut, firește, ci doar formală, de salon diplomatic, în cazul Franței, Germaniei și Italiei. Un lucru e cert: Odată cu pierderea controlului parlamentar de către Macron, Franța a eșuat în dorința de a se afirma ca lider european în chestiunea ucraineană, dar nu numai aici, ci și în tentativa de a diviza UE în clase și subclase de State membre. De asemenea, și în NATO există un lanț al slăbiciunilor în Raport cu Rusia lui Putin, iar aici mă refer la Ungaria și Turcia. Cu toate acestea, speranța lumii civilizate că Rusia barbară, necivilizată și criminală a lui Putin nu va triumfa este ancorată în SUA, Marea Britanie și aliații lor de nădejde!