În 1980, americanul Dennis Hope, fiind falit, a citit Tratatul Spațiului Cosmic din 1967. Documentul stipula clar că nici o națiune de pe Pămînt nu poate revendica suveranitatea asupra Lunii sau a altor corpuri cerești. Hope a observat însă o omisiune uriașă în textul legii: tratatul interzicea Guvernelor să dețină spațiul, dar nu menționa absolut nimic despre persoanele fizice sau corporații.

Bazîndu-se pe acest vid legislativ, americanul a redactat o Declarație de Proprietate prin care se autoproclama proprietar legal al Lunii și al celorlalte șapte planete din sistemul solar, împreună cu sateliții lor. A depus documentul la un oficiu local de înregistrare a proprietăților din San Francisco, unde funcționarii, deși amuzați, i-au înregistrat cererea pentru că nu exista nici o lege care să le interzică acest lucru.

Următorul pas a fost notificarea oficială. Hope a trimis scrisori recomandate către Organizația Națiunilor Unite, Guvernul Statelor Unite și Guvernul Uniunii Sovietice, informîndu-i despre noua situație juridică și cerîndu-le să conteste revendicarea sa dacă au argumente legale.

Așa cum era de așteptat, instituțiile internaționale au ignorat scrisorile. Dennis Hope a interpretat însă tăcerea lor drept un consimțămînt tacit. Avînd dovada că nimeni nu i-a contestat dreptul de proprietate, a fondat compania Lunar Embassy și a început să vîndă parcele de teren pe Lună. Prețul l-a stabilit la un nivel accesibil, aproximativ 20-25 de dolari pentru un acru, adică 4.000 de metri pătrați. Cumpărătorii primeau un certificat de proprietate cu aspect oficial, o hartă a Lunii cu locația terenului marcată și o copie a Constituției Lunare, redactată tot de el.

Afacerea a explodat. Ceea ce a început ca o glumă s-a transformat într-un imperiu financiar. Pînă în prezent, Dennis Hope susține că a vîndut terenuri extraterestre către peste șase milioane de oameni din 193 de țări. Lista clienților săi include vedete de la Hollywood precum Tom Cruise, John Travolta sau Clint Eastwood, corporații internaționale, lanțuri hoteliere care speră la turism spațial și chiar foști președinți americani, printre care Ronald Reagan, Jimmy Carter și George W. Bush. Hope a creat chiar și un Guvern galactic interimar, o monedă proprie și pașapoarte diplomatice.

Deși experții în drept spațial susțin că revendicarea sa este nulă deoarece dreptul de proprietate derivă din suveranitatea unui stat, iar nici un stat nu are jurisdicție pe Lună pentru a valida actele lui Hope, nimeni nu a reușit să îl oprească legal.

Dennis Hope a făcut o avere de peste 12 milioane de dolari vînzînd efectiv nimic altceva decît hîrtie imprimată și un vis frumos, exploatînd o simplă scăpare gramaticală dintr-un tratat internațional vechi de jumătate de secol.