Odată cu apropierea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, ţara noastră a fost cuprinsă, de la vlădică pînă la opincă, de febra electorală.​ Mai ales că cei mai mulţi dintre candidaţi au ales să se promoveze şi prin vizite în localităţile Moldovei sau chiar la locul de muncă al cetăţeanului.​ Se discută despre campania electorală, sînt susţinuţi favoriţii şi criticaţi sau chiar făcuţi una cu pămîntul oponenţii.​ Şi nu este nevoie să fii expert ca să-ţi dai seama că lupta se dă între adepţii şi adversarii integrării ţării noastre în Uniunea Europeană.​

Acest aspect este unul absolut firesc într-o competiţie electorală, însă ceea ce reţine atenţia şi reprezintă anormalul situaţiei este transformarea bisericii într-un veritabil agent electoral.​ Slujbele de la biserică concurează cu succes orice eveniment electoral care se desfăşoară în această perioadă.​

Aşa cum am mai semnalat, angrenarea preoţilor în propaganda anti-europeană a fost dezvăluită de nenumărate cazuri aduse în atenţie de mass-media, în care cei care ar trebui să slujească Domnului şi enoriaşilor, promovează o retorică anti-europeană, pe placul Moscovei.​

În martie, premierul Iurie Leancă se arăta indignat de zvonurile lansate de oponenţii politici ai coaliţiei de guvernare, care se pronunţă împotriva integrării europene şi optează pentru apropierea de Est, privind eventualele „pericole” ca urmare a semnării Acordului de Asociere şi nu fac uz de argumente valide pentru a-şi susţine poziţia.​

„Aud prin ţară atîtea zvonuri, intenţionat lansate în societate pentru a speria oamenii.​ Ieri, am auzit ultima dezinformare.​ Din păcate, trebuie să spun că un preot, într-un sat, spunea ca în momentul în care Republica Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE şi Acordul de Liber Schimb, vom fi obligaţi cu toţii să trecem la catolicism şi nu se vor mai pune cruci la cimitir.​ Cei care lucrează cu astfel de chestii primitive vor să sperie oamenii care, din păcate, nu au acces la altfel de informaţii”, a declarat premierul Leancă.​

La patru luni de la semnarea de Acordului de Asociere cu UE, aşa cum vedem cu toţii, predicţiile nu s-au adeverit.​ Crucile au rămas la locul lor în cimitire, iar catolicismul nu a înlocuit ortodoxismul.​

Aşa cum precizam într-un articol din vară, în Acordul de Asociere nu există nici o referire la religie, iar convingerile religioase ale fiecărui cetăţean sînt de neatins în Uniunea Europeană.​ Patru ţări membre ale UE sînt predominant ortodoxe: România, Bulgaria, Cipru şi Grecia, iar credinţa cetăţenilor lor nu a fost schimbată după accederea la UE.​ Ortodoxii reprezintă circa 10% din totalul populaţiei Uniunii.​ Importante comunităţi ortodoxe există în Ţările Baltice şi în Finlanda; ortodoxe sînt şi Serbia şi Macedonia, ţări cu aspiraţii europene.​

Peste tot unde există comunităţi ortodoxe, crucile în cimitire sînt puse în stil ortodox, iar România este cel mai apropiat exemplu în acest sens.​ Din 2007, de cînd România a aderat la Uniunea Europeană, proporţia credincioşilor ortodocşi în raport cu cei catolici a rămas neschimbată.​ Conform rezultatelor recensămîntului din 2011, realizat în România, 86,5% sînt ortodocşi şi numai 4,6% romano-catolici,​ iar Biserica Ortodoxă continuă să fie cea mai importantă instituţie de acest gen din România.​

Aşadar, mesajele conform cărora „UE ne obligă să trecem la catolicism şi nu ne va da voie să mai punem cruci în cimitire” sînt intoxicări propagate de oamenii aserviţi Moscovei, de tipul unora ca Tarlev, Şelin, Stepaniuk sau Dodon, singurii interesaţi ca partidele proeuropene să piardă alegerile.​

Cu astfel de anunţuri alarmiste sînt întîmpinaţi oamenii la slujbe, la biserică, de către emisari ai Moscovei al căror singur obiectiv este acela de a ne convinge că „Uniunea Europeană este rea” iar „Rusia şi Uniunea Vamală sînt bune”.​

Dacă aceşti slujitori ai bisericii ar fi sinceri şi s-ar ghida după principiul „ajută-ţi aproapele” atunci nu le-ar ascunde oamenilor că, de fapt, Rusia şi a sa Uniune Vamală sînt cele care persecută credincioşii.​

Conform unui raport al Comisiei Europene, întocmit de comisarul pentru drepturile omului, Nils Muiznieks şi dat publicităţii luni, 27 octombrie, în Crimeea au loc grave încălcări ale drepturile omului.​ „Trebuie luate de urgenţă măsuri pentru a garanta drepturile minorităţilor şi securitatea lor, precum şi libertatea media şi securitatea jurnaliştilor” a susţinut acesta.​ Raportul său menţionează, printre altele, decese suspecte şi dispariţii ale militanţilor societăţii civile.​ Tătarii din Crimeea au cel mai mult de suferit în acest sens.

Nils Muiznieks a considerat drept „preocupantă” situaţia a circa 300.​000 de tătari în Crimeea, a persoanelor de origine ucraineană şi a tuturor acelora care au refuzat cetăţenia rusă.​ De asemenea, a declarat că este îngrijorat de percheziţiile practicate de forţele de securitate în instituţii religioase musulmane, în întreprinderi şi la domiciliile membrilor comunităţii tătare.​ Aşadar, acest raport este încă o dovadă a faptului că Rusiei nu-i pasă de nimic atunci cînd vine vorba despre apărarea intereselor sale, nici măcar de vieţile oamenilor.​ Credinţa acestora nici nu mai intră în discuţie. Şi nici nu a intrat vreodată. În Uniunea Sovietică cum a fost cu credinţa şi Biserica?

Moldova Suverană