Sfaturi de după porţi cu zăvoarele trase

La un pas de semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană şi Acordului de liber schimb anumite instituţii media din Moldova sînt tot mai solicitate pentru a tiraja o altă descriere a tot ce poate urma după obţinerea de către Moldova a statutului de stat asociat comunităţii europene. De fapt, asemenea texte au fost fie tipărite, fie sonorizate şi în cazul Ucrainei, atunci cînd ţara vecină a făcut stînga-mprejur. S-au adus drept argumente „incapacitatea economiei de a ţine piept avalanşei de mărfuri europene”, „pericolul dispariţiei unor industrii întregi”, „iminenta demolare a agriculturii”, „pierderea pieţei estice” şi multe altele. Iată deci că şi Chişinăului i se servesc aceleaşi argumente.

Alexandr Ţîbulski, director de departament în cadrul Ministerului dezvoltării economiei din Federaţia Rusă, răspunde la întrebările unui ziar de limbă rusă din Chişinău. Titlul interviului – „Cine împinge Chişinăul spre destabilizarea situaţiei din ţară” - nu pare să aibă nimic cu domeniul economic şi nici măcar nu are un semn de întrebare dincolo de cuvinte. Ţîbulski jonglează cu cifre şi indică asupra unor costuri pe care Moldova va trebui să le suporte odată cu semnarea acordului de liber schimb. Republica Moldova ştie şi fără respectivul expert că există nişte costuri, dar mai ştie şi despre nişte avantaje de care intervievatul nu spune nici un cuvînt.

Mai grav, şi poate chiar mai impertinent, e că acest Ţîbulski explică absenţa vinurilor moldoveneşti pe piaţa rusă prin incapacitatea producătorilor noştri de a face vinuri de calitate şi de a rezista competiţiei şi nicidecum prin obstrucţionarea livrărilor, afişîndu-se motive dintre cele mai bizare şi neînţelese. Se creează impresia că intervievatul operează cu termeni economici în timp ce la baza raporturilor bilaterale RM-FR una dintre cele două părţi implică activ factori politici. Ne întrebăm: ce a însemnat deschiderea în regim de exclusivitate a pieţei ruse doar pentru vinurile din UTA Gagauz-Yeri - punerea accentului pe calitate sau derularea unor proiecte cu tentă politică?

„Investitorii europeni nu vor manifesta entuziasmul de a investi în agricultura moldovenească aşa cum au făcut pînă acum companiile ruseşti”, spune autorul. Constatarea are ca ţintă partea neinformată a societăţii. În realitate, în distribuţia geografică a capitalului investiţiile străine directe – capital social acumulat, investitorilor din ţările Uniunii Europene le-a revenit ponderea majoră – 52.2 la sută, iar celor din CSI – 11.8 la sută, din alte ţări – 36.0 la sută.

Investiţiile ruseşti sînt concentrate preponderent în zona de sud, iar creşterea din trecutul imediat se datorează implicării capitalului rusesc în cu totul alte domenii decît agricultura.

Cu toate acestea ni se vorbeşte despre o prezenţă destul de activă a investitorilor ruşi în Republica Moldova. Una peste alta, în timp ce Moscova refuză în mod neexplicat vinurile moldoveneşti şi caută pete pe merele noastre, oameni din cadrul Ministerului Economiei ne atenţionează vis-a-vis de necesitatea renovării fondului viticol, necesitatea trecerii de la producerea materiei prime la extinderea capacităţilor de prelucrare. Evident, toate aceste concluzii şi sfaturi vin de după acea poartă peste care atîrnă de multă, multă vreme acel lacăt pentru care Moscova nu poate găsi cheia potrivită. Dacă nu vom întreprinde măsurile care se cuvin şi dacă vom respinge şi mai departe acea mînă de ajutor pe care ne-o oferă Moscova, spune Ţîbulski, Rusia ar putea renunţa la intenţiile sale nobile în favoarea revigorării sectorului vitivinicol al Crimeei.

Bănuiesc că această alternativă nu are cum să fie chiar atît de veche, aşa cum pînă nu demult despre dezvoltarea sectorului agricol din peninsulă se vorbea în cu totul şi cu totul altă capitală.

Constantin OLTEANU