„Predau bune maniere, ce mama dracului!”

Autor: Mihai CONŢIU

De o bună bucată de timp, prin Casa Presei s-a pripăşit o anume chiriaşă pe nume Dorina Arsene, care conduce un fel de Centru de Dezvoltare Personală „ABeZe”. Problema nu constă în legalitatea prin care şi-a închiriat spaţiile din Casa Presei, ci în aceea că instruieşte copii cu vîrste dintre cele mai fragede într-un mediu impropriu vîrstei lor, după cum veţi vedea mai departe. Centrul acesta al ei, „ABeZe”, oferă meditaţii/lecţii copiilor în materie de „bune maniere, exerciţii de dicţie, pregătire preşcolară, şedinţe individuale la psiholog, logoped” etc.

Nu ştiu şi nu m-am interesat dacă pentru aşa ceva această Dorina Arsene are vreo calificare sau trebuie ca activitatea ei să fie autorizat de către Ministerul Educaţiei, dar sînt absolut sigur că de activitatea ei ar trebui să se intereseze la modul cel mai serios cu putinţă Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului a Primăriei Chişinău.

Unul dintre birourile închiriate de Dorina Arsene se află la etajul III chiar faţă în faţă cu Redacţia noastră. De altfel, mai are încă un birou situat la acelaşi etaj. În afară de Redacţia noastră, la etajul III mai funcţionează şi alte redacţii de ziare, birouri de avocatură, arhitectură etc. Aşa cum era de aşteptat, primele contradicţii au apărut între noi, cei de la Moldova Suverană, şi madama cu bunele maniere încă de la început. Tipa cu pricină, despre care aflu că ar avea ceva protecţii prin Poliţie, un motiv în plus ca să nu ne pese, a transformat holul comun în cameră de aşteptare pentru părinţi şi copii, neînţelegînd că ea este cea care ne deranjează şi nu invers. În timp ce ea face o afacere bănoasă plătind o chirie modică, noi, ca ziar, în Casa Presei, plătim o chirie de ne ustură buzunarele, fără să facem vreo afacere… pseudo-mondenă profitabilă.

Cuvîntul ieşit la tipar dintr-o Redacţie este unul destul de chinuit şi presupune: contacte tensionate cu tot felul de grafomani sau paranoici din exterior, alergătură, strigăte la comandă, sudalme, ascultarea simultană la computere a diferitelor conferinţe de presă, fum de ţigară pînă la intrarea în vigoare a Legii Antifumat, 31 Mai 2016, şi multe altele. Redacţia unui ziar este un organism viu şi are permanent deschisă uşa tuturor, poftiţi şi nepoftiţi.

În aceste condiţii, Dorina Arsene, care predă şi bune maniere, nu s-a gîndit nici o clipă să închirieze pentru astfel de activităţii spaţii de instruire în clădiri specifice – şcoli, universităţi, grădiniţe, etc. În condiţiile de la Casa Presei, de Luni pînă Duminică, după-amiezile şi serile, copiii, aşa cum sînt toţi copiii, aleargă zgomotoşi pe holuri, deranjînd, fireşte, redacţii, avocaţi, arhitecţi etc., se încurcă printre picioarele adulţilor pe la WC-urile de bărbaţi şi femei şi tot aşa.

În tot acest haos ostil, care nu are nimic în comun cu un mediu locativ cu destinaţie specific educaţională, cel mai mult m-a mirat şi mă decepţionează atitudinea părinţilor acestor copii. Cîţiva mi-au reproşat mirosul de fum de ţigară, dar nici unuia nu-i trece prin cap s-o întrebe pe Dorina Arsene de ce nu are un sediu de instruire destinat exclusiv copiilor. Nu ştiu în ce condiţii au copilărit aceşti părinţi şi care sînt percepţiile lor faţă de cum trebuie să fie amenajat un spaţiu de instrucţie şcolară. Ştiu însă că noi nu ne-am gîndit nici o clipă să ne trimitem copiii să fie instruiţi de către educatori aventurieri în spaţii ostile, adică specifice adulţilor în exclusivitate.

La urma urmei, această Dorina Arsene conduce o afacere din care cîştigă bani de la părinţii copiilor. Pentru asta, însă, nu ar trebui să profite de naivitatea copiilor şi ignoranţa părinţilor, care pot admite că se pot învăţa bune maniere doar pentru că ea i-a convins şi a decis asta.

Aşadar, trebuie sau nu să se implice, adică să cerceteze şi să se pronunţe în această chestiune Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului a Primăriei Chişinău?

Fiind vorba despre copii, despre o anumită cruzime ascunsă în spatele bunelor maniere profitabile financiar ale Dorinei Arsene, sînt suficient de revoltat, în acest context, spre a afirma că Centrul de Dezvoltare Personală al ei este unul de Dezvoltare Penală.

Uitîndu-mă prin pagina ei de Facebook, am constatat că această Dorina Arsene a absolvit doar o amărîtă facultate de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. În privinţa Comunicării, m-am lămurit – tipa e slăbuţă rău. Trecut fiind, pe vremuri, prin furcile caudine ale comunicării, bunelor maniere sau dicţiei actoriceşti, mă umflă rîsul cînd îi văd infatuarea acestei fătuci care predă, contra cost, lecţii găsite de oricine prin tot internetul. Comportamentul ei de „ţărăncuţă elevată de internet” mă face să îmi amintesc de timpul bibliotecilor fără internet, de bunele maniere cu care erai deprins de mic şi le exersai firesc, într-un mediu pe măsură, nu prin preajma WC-urilor de adulţi din Casa Presei. Frustrată fiind probabil de originile ei, Dorina Arsene scrie pe pagina ei de Facebook că „trăieşte în Bucureşti şi a vizitat Chişinăul”, căci probabil pentru ea ar suna al naibii să scrie că trăieşte în Chişinău şi s-a născut în satul Spermezeu sau Sula.

Dacă era din Bucureştiul manierat, o miroseam de la o poştă…! Te rîde satul, fată, hăi! Fie-ţi milă de copii! Astea-s bune maniere?