Ghimpu, agentul nr. 2, executant al planului de păstrare a RM într-o permanentă zonă gri

Mihai CONŢIU

În rîndurile ce urmează, poate cam multe, ne vom referi la fapte constatate de terţi la realităţi şi judecăţi de valoare percepute de noi, iar asta în contextul în care personajul principal al subiectului nostru este Vladimir Plahotniuc, cel mai odios, cinic şi periculos individ pe care l-a avut această ţară încă de cînd şi-a declarat independenţa de stat. Din 2010 şi pînă astăzi, dar şi într-un viitor (im)previzibil, acest individ conduce Republica Moldova la fel cum au făcut-o şi o mai fac dictatorii latino-americani sau cei din ţările bananiere din Africa.

Guvernarea comunistă, 7 Aprilie, Diacov şi stăpînul Plahotniuc

Apariţia lui a fost oarecum firească, dat fiind faptul că bazele statului mafiot Republica Moldova au fost puse de primul preşedinte Mircea Snegur. Mulţi moldoveni – politicieni, jurnalişti şi comentatori politici de ocazie subordonaţi succesiv fiecărei guvernări –, spre a se deculpabiliza de trecutul lor complice, îi dezinformează voit pe moldoveni afirmînd una dintre cele mai mari neadevăruri din scurta istorie a tînărului stat – toate relele ţării se trag de la guvernarea comunistă.

Nimic mai fals! Este un fals grosolan la fel de cît de falşi grosolan sunt şi cei din grupările amintite! Uneori, constatînd ce cancer odios este pentru Republica Moldova acest Plahotniuc, mă întreb: Pe vremea guvernării comuniste, cît a condus Vladimir Voronin ţara şi cît au condus-o, efectiv şi pe ascuns, camarila trădătoare din jurul său şi Plahotniuc, exponentul acesteia? Dacă Voronin nu era obligat să plece forţat de la guvernare, Plahotniuc nu doar că nu ar mai fi fost ceea ce este acum, dar ar fi fost posibil să fie descoperit şi strivit ca o gînganie de către Voronin!

Momentul revoltelor controlate din 7 Aprilie 2009 cred că a fost şi cel mai de cotitură din viaţa sa, a fost poate clipa în care a intuit că a sosit momentul să pună stăpînire pe ţară. Acuzatorii lui Voronin ar trebui să fie oneşti şi să se întrebe:

Cum a fost posibil ca cei mai puternici oameni din sistemul guvernării comuniste să treacă relativ imediat în subordinea lui Plahotniuc? Cui s-au subordonat aceştia – lui Voronin sau lui Plahotniuc? Să nu uităm că toate aceste acţiuni se derulau într-o perioada în care PCRM era cel mai puternic reprezentat la nivel de Parlament, cînd puţini anticipau că oligarhul va fi capabil să cumpere atîţi parlamentari comunişti şi activişti fruntaşi ai acestui partid! Sigur că dintr-o astfel de schemă de sabotaj a făcut parte şi Mark Tkaciuk cu gruparea sa servilă!

Adevărul despre 7 Aprilie? Nu-i la Voronin, ci în seifurile lui Plahotniuc. Dacă nu era Voronin, 7 Aprilie ar fi devenit cumplit de sîngeros şi s-ar fi transformat într-un adevărat război civil. De ce nu se întreabă nimeni de ce Vitalie Nagacevschi, fostul preşedinte al Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 Aprilie 2009, a renunţat fulgerător la calitatea de deputat în favoarea aceleia de avocat al lui Plahotniuc? De ce nimeni, pînă în ziua de astăzi, nu a venit cu nici o probă prin care să demonstreze că PCRM a fraudat alegerile din 5 Aprilie 2009, căci acesta a fost motivul declanşării controlate a evenimentelor din 7 Aprilie 2009? Au fost sau nu înşelaţi cei care au fost manipulaţi să iasă la proteste? Plahotniuc a declarat, în mai multe împrejurări, că, la alegeri, a cam finanţat toate partidele politice. A finanţat şi evenimentele din 7 Aprilie?

Datorită imensei averi necontrolate pe care o are, Plahotniuc a devenit ca un magnet pentru politicienii moldoveni care nu se mai satură cu bogăţiile pe care le au, dorind să acumuleze mereu mai mult, şi mai mult, şi mai mult…! Ei pun averile lor personale mereu crescînde mai presus de interesul naţional şi bunăstarea cetăţenilor, care îi tot aleg şi îi tot aleg! Unul dintre ei pare să fie şi Dumitru Diacov. Rămînînd pe dinafara Parlamentului la alegerile din 5 Aprilie 2009, şi-a găsit salvarea în persoana transfugului comunist Marian Lupu, iar stabilitatea deplină personală prin Plahotniuc, cu riscul instabilităţii naţionale. Diacov l-a instalat pe Lupu pe post de preşedinte de paie al PD, el s-a postat în decorativa şi „onorabila” funcţie de preşedinte de onoare, iar controlul absolut al partidului i l-a oferit lui Plahotniuc. Oare pe gratis? Astfel, existenţa de astăzi a lui Plahotniuc i-o datorăm lui Diacov, căci acesta i-a vîndut acestui individ şansa de a stăpîni ţara. Diacov nu avea cum să nu ştie cine-i Plahotniuc. Cu toate acestea, a preferat să contribuie decisiv la aducerea în politică a unui individ dintre cei mai periculoşi pentru ţară.

Oligarhul şi filiera bolşevică de partid şi de stat din România

Este ştiut faptul căVladimir Plahotniuc a activat şi în sfera afacerilor cu petrol. Între anii 2001 şi 2010, oligarhul a ocupat postul de director comercial, iar mai apoi de director general „Petrom Moldova” SA, ocupîndu-se cu importul și distribuția petrolului.

O paranteză: Doamne, cum îi mai uneşte mirosul de petrol pe unii! Subordonatul politic al lui Plahotniuc, Mihai Ghimpu, a fost acționar, cu o treime, la lanțul de benzinării „Eurosim”, pînă în Septembrie 2012 cînd, zice-se, ar fi „arendat” (nu vîndut”) acțiunile aceleiaşi companii „Petrom”. Alţi doi „politicieni-petrolişti” proaspăt „achiziţionaţi” (cumpăraţi) de către oligarh sunt ex-premierul Iurie Leancă, care a fost vicepreședintele companiei petroliere „Ascom Group” SA, în perioada 2007 – 2009, şi Eugen Carpov, care a fost șef al departamentului cooperare internațională la Compania „Ascom”, în perioada 2007-2008. Asta aşa, ca chestie! Închidem paranteza!

Ei bine, ţinînd seama de perioada numirii lui la „Petrom Moldova” SA,, anul 2001, este clar că Plahotniuc avea conexiuni serioase cu mafia politică bolşevică, securistă şi asasină a fostului preşedinte român Ion Iliescu. De altfel, acesta a declarat că, prin 2009, Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, i-a făcut cunoştinţă cu preşedintele Vladimir Voronin.

Demnă de reţinut este relaţia oligarhului cu structurile româneşti mafiot-securiste de arunci. Tot aceleaşi structuri mafiot-securiste i-au propulsat în afaceri dubioase cu ape minerale româneşti peIon Chirtoacă, tatăl primarului general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, fratele lui Mihai Ghimpu, regretatul Simion Ghimpu, şi soţia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu.

Amintind de contextul acelor ani, vreau să subliniez faptul că structurile securiste româneşti care i-au băgat în afaceri pe aceştia au făcut parte din acea parte a Securităţii ceauşiste pro-KGB, trecută în tabăra lui Ion Iliescu. Aşadar, protectorii lor români, dar pro-ruşi, au susţinut, în realitate, nişte moldoveni tot pro-ruşi, indiferent de „declaraţiile proromâneşti de acoperire” ale unora ca Ghimpu. Securiştii ceauşişti pro-ruşi i-a băgat pe aceştia în anturajul lor şi al lui Iliescu şi, din păcate, se pare că şi acum mai există încă rămăşiţe ale acelei grupări necontrolate a fostei Securităţi ceauşiste din România, care reuşeşte să le păstreze „o aură romantic-revoluţionară de pro-români unionişti”.

Două misiuni paralele periculoase şi o a treia de rezervă, la fel de primejdioasă

După ce gruparea românească pro-KGB a suferit eşecul cu Iurie Roşca, a fost dat ordin ca să fie puse în aplicare două diversiuni majore transnaţionale. Scopul acestora era ca Republica Moldova, ca stat independent, să fie păstrată într-o zonă gri, convenabilă Rusiei şi structurilor româneşti amintite. Conform planului, pentru Republica Moldova trebuia să existe permanent cîte un scenariu de rezervă, care trebuie să fie pus în aplicare ori de cîte ori există „pericolul” ca ţara să se integreze fie în UE, fie în Uniunea Vamală.

Integrarea ţării în UE nu este pe placul ruşilor, iar integrarea în Uniunea Vamală nu este pe placul… tot al ruşilor. O dată integrată în Uniunea Vamală, Republica Moldova ar fi devenit un partener economic protejat de Rusia, însă Kremlinul doreşte ca această ţară să fie permanent, ca o rezervă pentru viitor, un front de luptă în funcţie de poziţionările ruşilor faţă de NATO şi UE. Rusia doreşte ca Republica Moldova să rămînă permanent un teritoriu disputabil între ea, România, UE şi chiar NATO spre a avea motive şi mai temeinice să intervină militar pentru expansiuni teritoriale cu mult mai extinse decît suprafaţa teritoriului moldovenesc.

Privind din perspectiva strictă a operaţiunilor secrete, Rusia joacă admirabil, iar asta prin aceea că îşi pune în aplicare planurile prin… „mîini româneşti”. Cele două tipuri de diversiune amintite au fost concepute, totuşi, la Bucureşti. Diversiunea aşa-zis romantică proromânească, credibilă într-un mic şi gălăgios segment relativ stabil al populaţiei moldoveneşti şi române, să fie executată de către Ghimpu şi „mai tînărul recrut” Chirtoacă. Acestora, tradiţional, de paradă şi din inerţie, li se mai adaugă un grup de intelectuali. Ca să aibă gir în faţa propriilor susţinători şi să fie credibili pentru restul societăţii şi oricăror tipuri de autorităţi, sarcina operativă a acestora este acea de a fi anti-ruşi şi anti-Rusia în absolut toate manifestările lor.

Cine i-a urmărit cu atenţie traiectoria politică a lui Ghimpu din 2009 şi pînă acum, a observat cu uşurinţă că permanent a torpilat interesele proeuropene ale ţării ori de cîte ori era „pericolul” unei prea mari apropieri de UE. Misiunea este parţial îndeplinită pentru că se află încă în derulare.

O misiune ceva mai grea i-a fost încredinţată lui Plahotniuc, iar asta pentru că, în contrapunerea lui cu Ghimpu, trebuia să se delimiteze de aspectul romantic al chestiunii printr-o aura dură, cinică şi calculată, specifică Securităţii ceauşiste pro-KGB. Vă daţi seama ce relaţii puternice a avut oligarhul dacă a fost ajutat de protectorii lui români ca, la un moment dat, să-i ofere în România o altă identitate şi alte date personale în paşaportul românesc decît cele din paşaportul moldovenesc (Ulinici în România, Plahotniuc în Moldova)? Cu toate acestea, mai sunt şi naivi care cred în „onestitatea românească” a lui Plahotniuc şi încă se pare că mizează pe el. Nu ştim cu precizie dacă din proprie iniţiativă sau la ordin a preluat şi controlul asupra lui Ghimpu. Înclinăm, totuşi, să credem că a fost un ordin expres, căci segmentul de susţinători români ai liberalului s-a subţiat, semn că gruparea românească pro-KGB nu mai are influenţa pe care o avea asupra actualei clase politice de la Bucureşti. Mai mult, Plahotniuc îl poate domina mai eficient pe Ghimpu prin şantaj şi constrîngeri economice, dată fiind setea lui de înavuţire permanentă.

Cine i-a urmărit cu atenţie traiectoria politică a lui Plahotniuc din 2009 şi pînă astăzi, a putut să constate că el, în aparenţă, a intrat în alianţe politice proeuropene, dar, în esenţă, rolul său a fost să saboteze ţara în profunzime spre a nu se integra în UE, iar asta prin metode KGB-iste specifice. Dacă ar fi fost proeuropean, ar fi fost de acord ca guvernarea să delege UE reformarea Justiţiei, Procuraturii, CNA, CNI, SIS etc. El însă a preferat să le controleze de unul singur. Doar Plahotniuc şi Ghimpu, pionii celor care doresc păstrarea ţării într-o zonă gri, sunt cei care l-au torpilat şi îl atacă pe Vlad Filat, pe care nu-l punem la icoane, tocmai din cauză că acesta a ales calea integrării europene.

A treia misiune periculoasă şi suplimentară se derulează sub ochii noştri, deci la vedere, fiind executată de Platforma Unionistă „Acţiunea 2012”, căreia i s-a adăugat şi „Tinerii Moldovei”. Am scris despre aceasta şi nu voi mai insista, căci se vede bine că iniţiatorii fac jocul ruşilor, care au suficiente motive ca să-i şi finanţeze.

Se strînge laţul în jurul gîtului lui Plahotniuc

Pentru ca să înţelegeţi mai bine situaţia actuală a lui Plahotniuc, sunt nevoit să vă reamintesc o serie de date necesare. De o bună bucată de vreme, în paralel cu frontul mediatic, politic şi juridic de şantaj cu care acţionează împotriva lui Vlad Filat ca să-l anihileze politic cu orice preţ, Plahotniuc, aşa cum vă mai spuneam într-un articol precedent, a declanşat un atac mediatic extrem de concentrat asupra foştilor lui „parteneri de hoţie bancară” Victor Ţopa şi Viorel Ţopa. De ce? Probabil că se simte ameninţat serios şi cred că este bine informat în acest sens. Ameninţarea vine din partea a două fronturi care nu se intersectează în absolut nici un punct – cei doi Ţopa şi proeuropeanul Filat.

Spun că aceste fronturi nu se intersectează deoarece: Filat este atacat permanent şi cu duritate de Jurnal TV, care este finanţat de Victor Ţopa; Filat este pentru Plahotniuc un inamic politic deoarece vrea integrarea europeană a ţării, pe cînd cei doi Ţopa îi sunt inamici juridico-financiar; Platforma Civică „DA” sărită din ecranele Jurnal TV vrea anihilarea politică nu doar a lui Plahotniuc, ci şi a lui Filat.

Problemele lui Plahotniuc din partea celor doi Ţopa i se trag de la aceea că ei au reuşit să-i internaţionalizeze eficient lui Plahotniuc imaginea de individ specializat, şi el, în atacuri de tip  rider la nivel internaţional, de natură să afecteze bănci şi companii străine, iar aici este vorba despre organizaţii din ţări democratice, în care legea este mai presus de orice.

Printre altele, vă reamintim că pe 21 Noiembrie 2014, Curtea de Justiţie din Amsterdam a emis o Hotărîre a unui proces ce vizează atacurile de tip raider din anii 2010 şi 2011 asupra Victoriabank, Banca de Economii şi ASITO. În urma acesteia, lui Plahotniuc i s-a pus sechestru pe active în valoare de 70 de milioane de Euro, deşi valoarea prejudiciilor aduse de oligarh şi compania acestuia din Olanda, OTIV Prime Holding, sunt estimate la cel puţin 90 de milioane de Euro.

Demn de reţinut este faptul că Plahotniuc a fost ajutat în această megaescrocherie internaţională de Marian Lupu, care i-a dat gir politic în calitatea pe care atunci o avea, cea de preşedinte al Parlamentului, şi Andrian Candu, actualul preşedinte al Parlamentului. După ce au fost date publicităţii aceste cîrdăşii, Marian Lupu a spus că o să-i acționeze în judecată pe cei care au răspîndit aceste informații, potrivit lui, „mincinoase”. A trecut atîta timp, iar noi nu am auzit de nici un proces. Oare de ce?

Această Hotărîre a instanţei olandeze îl condamnă pe Plahotniuc în războiul lui pe care îl are cu cei doi Ţopa, foştii săi parteneri de mînării bancare. Ştim bine că instanţele de judecată naţionale conduse de Plahotniuc i-au condamnat pe cei doi la 8 şi 10 ani închisoare. Aşa cum mă întrebam şi într-un articol precedent, o fac şi acum: de ce, dacă au fost condamnaţi pe drept, nu sunt daţi în urmărire generală? De ce, dacă au fost condamnaţi pe drept, o ţară exigentă cum este Germania îi adăposteşte? Şi cum reuşeşte să finanţeze Jurnal TV?

Deşi oficial se neagă că în spatele Platformei Civice „DA” s-ar afla cei doi Ţopa, noi suntem convinşi de contrar, ceia ce nu-i deloc incriminant pentru aceştia dacă aşa ar fi. O dată cu declanşarea demonstraţiilor din Piaţă, Platforma „DA” a avut uriaşa şansă de a-l răstigni public pe Plahotniuc, dar a ratat-o nepermis de dezamăgitor. Puteau să-i picheteze efectiv casa, puteau să picheteze Procuratura, CNA sau CNI şi nu au făcut-o. Acest fapt ne-a făcut să credem că acele acţiuni au avut mai curînd rostul de a-l constrînge să vină la masa tratativelor cu cei doi Ţopa şi să le restituie banii de care i-a deposedat. Probabil că şi aceea erau tot bani necuraţi, dar… Cu toate acestea, Platforma „DA” şi altele i-au tras un serios semnal de alarmă lui Plahotniuc.

Pe mai departe, vă reamintim că acelaşi Plahotniuc, pînă la urmă, a fost nevoit să recunoască faptul că a fost monitorizat de Interpol încă din 2007, deşi multă vreme a negat cu vehemenţă acest lucru. În conformitate cu o notare ajunsă în presă, preluată de noi din „Adevărul.ro”, Biroul Interpol din Italia anunţa, în 2008, reprezentanţa din Chişinău că îl are în vizor pe Vladimir Plahotniuc, într-un dosar legat de spălare de bani şi asociere la crimă organizată. Interpol susţine că, încă din 2005, a adunat informaţii conform cărora mai multe grupări oligarhice, printre care şi Solnţevskaia din Rusia, au fost implicate în afaceri imobiliare ilegale în Italia.

Acţiunile disperate de ultimă oră ale lui Plahotniuc, prin care a dat dispoziţie CNA să-l intimideze pe Filat prin arestarea unor rude de-ale sale, dincolo de cele pe care le-am abordat sub aspect politic într-un articol anterior, demonstrează că Plahotniuc se află într-o stare de intrare în agonie. Nici un imperiu nu este etern, nici un oligarh nu este nemuritor, mai ales atunci cînd îşi construieşte imperiul financiar prin fraude de proporţii transnaţionale.

În condiţiile economice dezastruoase în care Plahotniuc a adus Republica Moldova, era imposibil ca instituţiile internaţionale de monitorizare şi de anchetă să nu se autosesizeze în cazul oligarhului moldovean. Nu avea cum să nu se întîmple acest lucru deoarece Moldova este o ţară asistată financiar de UE, FMI, SUA şi, în particular, de ţări europene dezvoltate. Plahotniuc a sabotat şi prejudiciat companii şi acţionari bancari occidentali, precum şi fonduri europene, iar el, în Republica Moldova, nu este anchetat penal şi întemniţat deoarece nu doar că este subiect al guvernării, ci şi pentru că este şi stăpînul absolut al întregului sistem juridic naţional.

Acest lucru îl văd bine europenii şi americanii, motiv pentru care este legitim ca instanţele juridice ale unor state europene, Interpolul şi FBI-ul american să-l monitorizeze şi să-l cerceteze. Mai devreme sau mai tîrziu, Plahotniuc va avea mari probleme penale cu instanţele juridice internaţionale care deja strîng laţul în jurul gîtului său oligarhic. Dacă, după noua formare a Guvernului şi a majorităţii parlamentare, Plahotniuc va avea aceleaşi puteri, atunci sfîrşitul lui va veni cu mult mai devreme decît îşi imaginează. Doar Rusia îl va mai putea scăpa, primindu-l! Oricum, el nu-şi va putea căra cu el proprietăţile din Moldova şi pe cele din Europa şi, cu atît mai puţin, activele sale din băncile occidentale sau din offshore-uri. Fireşte că nu numai lui îi este rezervat un astfel de sfîrşit drept, ci şi complicilor săi! Există riscul să ne pomenim în situaţia singulară în care mai mulţi politicieni să nu mai poată părăsi ţara deoarece vor fi daţi în urmărire generală de către Interpol.

Abia atunci vom afla că  grosul miliardului de Euro furat nu se află la rudele lui Filat! Abia atunci vom afla cîtă avere a acumulat Plahotniuc de pe spatele moldovenilor! Abia atunci veţi afla cine-s Ghimpu şi Chirtoacă! Abia atunci veţi afla cine-i Iurie Leancă!

Pînă atunci, ca de la popor temnicer la întemniţat, nu-i putem spune lui Plahotniuc decît atît: să fie sigur că justiţia unor state europene, Interpolul şi FBI-ul american sunt nişte instanţe extrem de drepte, responsabile şi necruţătoare cu toţi mafioţii! Orice naş îşi are naşul, numai că poporul moldovenesc, prin reprezentanţii săi, a demonstrat că este prea laş spre a-i deveni singurul Naş Justiţiar al lui Plahotniuc! Ca de obicei, ne ajută străinii civilizaţi şi justiţiari!