Cei mai mulți folosim zilnic deodorantul pentru prevenirea și combaterea mirosului neplăcut al transpirației, însă, pe glob, există cîteva grupuri etnice care nu au nevoie de așa ceva. Acești oameni au o formă rară a genei ABCC11, responsabilă de consistența substanței secretate de urechi (umedă sau uscată) și de prezența sau absența osmhidrozei (mirosul neplăcut asociat cu sudoarea), cauzate de secrețiile în exces ale glandelor sudoripare.

Potrivit unui studiu publicat în 2012 în revista Frontiere ale Geneticii, vasta majoritate a coreenilor are o formă rară a genei ABCC11 (genotipul AA), datorită căreia transpirația lor nu miroase. Iată cum funcționează această genă, care este alcătuirea sa moleculară și cum se face că transpirația coreenilor nu miroase!

Cum funcționează gena ABCC11?

Această genă are două variante diferite. Un om cu o anumită formă este diferit de unul care se naște cu cealaltă formă. În cazul genei ABCC11, diferența este dată de un singur nucleotid, ceea ce se numește „polimorfism uninucleotidic”.

Fiindcă există două variante în privința alelelor la gena ABCC11, oamenii pot avea trei varietăți posibile: alele GG, GA, sau AA. Aceste trei tipuri sunt responsabile de diferitele fenotipuri pe care le producem.

La rîndul lor, aceste fenotipuri sunt exprimate prin genotipuri care determină compoziția umedă sau uscată a substanței secretate de ureche și duce la apariția sau dispariția osmhidrozei (mirosul generat de transpirație).

Oamenii care au genotipul GG sau GA vor produce „ceară de ureche” uscată și au un miros slab, imperceptibil, atunci cînd transpiră.

Care este avantajul de a avea transpirație mirositoare?

Geneticienii cred că transpirația fără miros ar fi putut ajuta populațiile din Eurasia nordică să se adapteze mai bine la vremea rece. La animale, observăm că transpirația mirositoare încurajează secreția apocrină, care ajută la găsirea, atragerea și împerecherea cu parteneri sexuali potriviți.

 Mai simplu spus, transpirația mirositoare ar putea juca un rol în atragerea partenerilor. Totuși, să ținem cont că aceasta este doar o ipoteză (deci, o posibilă explicație).

Varianta AA a genei ABCC11 este larg răspîndită în rîndul populațiilor asiatice și se găsește rar la grupuri etnice din Africa sau la caucazieni.

Între 30% și 50% dintre cei care locuiesc în Asia Centrală, în insulele din Pacific și în Sudul Asiei, precum și indigenii americani au varianta AA și nu dezvoltă nici un miros la subraț.

În cazul coreenilor, circa 95% din populație deține varianta AA, în comparație cu numai 2% dintre europenii care au fost testați în 2013.