Jurnalişti şi istorici propagandişti în campanie electorală estivală

Autor: Mihai CONŢIU

Dacă pînă nu de mult aproape toţi liderii politici se temeau, în exclusivitate, doar de Vladimir Voronin, se observă bine că, începînd cu perioada de după omorul din Pădurea Domnească, ţinta predilectă a artileriei comuniştilor, liberalilor lui Ghimpu, a democraţilor şi a altor partide marginale a devenit Vlad Filat.

Chiar şi după crearea noii coaliţii de guvernare, orice observator, nu neapărat şi experimentat, constată că Filat este atacat constant, fără ridicarea piciorului de pe accelerator, de către aceleaşi forţe care, în numele consensului politic, ar fi trebuit să instituie un moratoriu. Aici este vorba despre instituţiile mediatice subordonate democraţilor, dar şi despre politicieni şi structuri despre care se vorbeşte că ar fi în aceeaşi subordonare. În ceea ce-l priveşte pe Mihai Ghimpu – lucrurile sunt clare, subordonarea lui faţă de Vlad Plahotniuc nemaifiind pusă la îndoială de nimeni.

Trezeşte însă mirare faptul că Filat este carotat şi de instituţii media subordonate deputatului liberal-democrat Chiril Lucinschi. Aceasta ne face să ne reamintim că junele Lucinschi, în timpul primei guvernări AIE, era membru PD, ca mai apoi, după alegerile din 2010, să-l regăsim pe listele PLDM. Este doar o părere, un gînd în germinaţie!

În mod tradiţional, în sezonul estival, politicienii, analiştii sau jurnaliştii îşi temperează la maxim ieşirile virulente, atacurile dure şi din senin împotriva altor lideri aflaţi, ca şi ei, într-o semi-pasivitate. În această Vară moldovenească, însă, lucrurile nu stau aşa, iar cîteva „producţii publicistice” chiar ne dau serios de gîndit. Mă voi opri doar la două articole, care-s scrise de două persoane diametral opuse, dar al căror conţinut pare a fi gîndit doar de o singură structură de comandă, de o singură „sursă de inspiraţie”.

Cînd, pe 13 August, am citit articolul istoricului Igor Casu, intitulat  „Se poate oare reinventa Filat?” şi publicat în „Adevărul.md”, am avut un presentiment, o intuiţie. Ceva îmi spunea că articole în aceeaşi tonalitate vor mai fi scrise şi în „Timpul de dimineaţă” al lui Constantin Tănase, motiv pentru care m-am lăsat corupt de Ion Berlinski şi l-am însoţit la pescuit, în aşteptare. Crapul a tras şi el pe Lună plină! N-am aşteptat decît trei zile. Pe 16 August, ca instrument al aceleiaşi orchestre, Constantin Tănase publică, în „Timpul de dimineaţă”, articolul intitulat „Curba mortală” a lui Vlad Filat sau de ce la umbra Stejarului nu crește nimic”. Aţi ghicit, Filat este cel care-i criticat dur în ambele articole.

Gînduri îngemănate

Înainte de a trece la alte detalii, vă reţin atenţia spre a vă arăta îngemănările dintre cele două articole.

„În Republica Moldova în ultimele două decenii au existat mai mulţi politicieni care au dezamăgit iremediabil electoratul şi nu au mai putut reveni pe scena politică. Cel mai cunoscut este cazul fostului lider al Partidului Popular Creştin Democrat, Iurie Roşca. Acum, liderul PLDM Vlad Filat este la un pas de a deveni unul dintre politicienii cărora nici un fel de reciclare nu i-ar mai fi de folos”, scrie istoricul propagandist Igor Caşu.

„Acum, cînd Filat face eforturi disperate (și caraghioase) ca să nu se lase înghițit de apele negre ale anonimatului politic...,” (...) „Comportamentul lui politic a lovit în cel mai sensibil punct: încrederea cu care a fost învestit de electorat și compromiterea valorilor pentru care a fost votat. Aici o paralelă cu Roșca se impune imperios. Filat a repetat „curba mortală” a marelui combinator, șarlatan și manipulator al maselor care a fost ex-președintele PPCD”, scrie ziaristul-filolog Constantin Tănase.

„În prezent, după cît pot judeca din cele întreprinse de liderul liberal-democrat, nu prea cred că Filat se poate reinventa ca om politic. În orice caz, maniera în care încearcă să rămînă în spaţiul public a contribuit, mai degrabă, la scăderea popularităţii sale decît la creşterea acesteia”, scrie istoricul propagandist Igor Caşu.

 „Mai mult ca sigur, „reciclarea” nu va reuși și relansarea sa în unul din cele trei supreme fotolii nu se va produce. Explicația o găsim în aforistica sentință eminesciană – nu-nvie morții, e-n zadar, copile...”, scrie ziaristul-filolog Constantin Tănase.

„În cazul lui Vlad Filat, plasat recent de Politicon pe locul doi, după Iurie Leancă şi imediat în faţa lui Igor Corman, arată, mai degrabă, ce grad de influenţă are în politica actuală din Republica Moldova, dat fiind ponderea partidului său în Parlament şi Guvern, decît popularitatea sa”, scrie istoricul propagandist Igor Caşu.  

„Trebuie să spunem un lucru clar: Filat a fost acceptat ca lider doar grație echipei cu care venea, lumea votănd în primul rînd, echipa, mai apoi pe Filat”, scrie ziaristul-filolog Constantin Tănase, cu gîndul la fiul său cînd acesta era în PLDM.

Exemplele ar putea continua, dar ne oprim aici, fiind siguri că cititorii au sesizat că este vorba despre un unic centru de comandă publicistică. Ambii autori vor ca prin comparația celor doi oameni politici moldoveni (Filat şi Roşca; nota aut.) să realizeze un transfer de imagine negativă asupra lui Filat, imaginea pe care se consideră că domnul Roșca ar avea-o în public, după cum observa şi jurnalistul Victor Nichituş în articolul „Cîrcotașii politicii moldovenești”, cu referire exclusivă la Tănase.

Observaţi că ambii autori acreditează falsa idee că Filat şi-ar fi pus deja capăt carierei politice, că el ca lider nu a fost deloc important, ci „echipa”, că ar fi trădat electoratul etc. Jurnalistului Tănase îi cunoaştem prea bine ura maladivă faţă de oricine nu-i face pe plac, dar datul cu părerea de către istoricul Caşu ne nedumereşte. Se vede treaba că s-a înscris şi el în „echipa publicistică democrată”, care probabil este cu mult mai profitabilă decît cotrobăitul prin negura istoriei! Din istoric, Igor Caşu a devenit curat propagandist!

Tănase, omul oricărui cotizant generos

Atacurile neobişnuit de dure şi nepotrivite ale lui Tănase împotriva lui Filat au fost semnalate, fără să i se dea numele, ci doar sugerîndu-i-l, chiar şi de către bloggerul-scriitor Traian Vasilcău, inamic de moarte al lui Filat şi slujitor cu scrisul al lui Vlad Plahotniuc.

Bizarul jurnalist Constantin Tănase, ca o regulă, face o fixaţie de-a dreptul morbidă faţă de toţi cei pentru care a lucrat, pe care i-a slujit şi mai apoi i-a trădat. Fără să fie nevoie să vorbim despre calităţile politice ale lui Iurie Roşca, vă amintim că Tănase, cînd se afla în slujba sa, i-a justificat „credibil” o serie de acţiuni politice comune dintre PPCD şi PCRM. În mod normal, trebuie să existe o decenţă în toate, dar Tănase nu respectă nimic. Chiar dacă l-a trădat în schimbul „altor avantaje publicistice”, fie şi pentru că Roşca l-a făcut, practic, jurnalist pe Tănase, l-a plătit bine şi l-a cărat şi în spinare cînd se îmbăta tun, acesta, de bună seamă, are dreptul să-l critice pe Roşca în articolele sale, dar nu să-l şi scuipe şi să-l înjure ca la uşa cortului din Nemţeni.

Acum procedează în tot aceeaşi manieră şi cu Filat. Insistă cu perfidie că „echipa” l-a creat pe Filat, nu Filat a fost cel care a creat „echipa”. Dacă este să ne gîndim cu mai multă detaşare, constatăm că fiul său, Alexandru Tănase, a fost scos în prim-planul politicii tocmai de către Filat. Dacă nu era Filat, Alexandru Tănase continua şi acum să facă parte din aceeaşi discutabilă reţea de înavuţire din banii statului prin intermediul CEDO, cu procese judecate într-o prioritate suspectă. La fel şi Godea, Nagacevschi...

Cu cinismu-i specific, Tănase scrie: „Venind la putere, primul lucru pe care l-a făcut Filat a fost acela de a scăpa de principalii fruntași ai partidului prin bîrfă, minciună și șantaj, confirmînd adevărul că la umbra Stejarului nu crește nimic.” Dacă ar fi onest sau om cu frică de Dumnezeu, Tănase ar trebui să tacă o dată ce nu are curajul să recunoască faptul că „echipa Alexandru Tănase-Vitalie Nagacevschi-Mihai Godea”, după cum s-a scris şi ştie toată lumea, a fost cumpărată la pachet de către democratul Vlad Plahotniuc. Dar, în general, familia Tănase nu a fost şi ea achiziţionată, en-gross? Democrat şi pentru democraţi!

Să nu uităm că pînă ca fiul său, Al. Tănase, să fie achiziţionat, C. Tănase îl zeifica pe Filat în cel puţin 35.000 de numere de abonaţi!

Schimonosind realitatea de facto, Tănase are impertinenţa să scrie: „ „Curba mortală” a lui Filat a fost ziua de 13 Februarie, cînd a decis „ieșirea din Acord”, adică spargerea Alianței. Pentru a-și păstra funcția de premier a încetat lupta cu „Păpușarul”, cerîndu-și public scuze de la acesta și lăsîndu-se umilit pînă la dezgust.”

În primul rînd, ziua de 13 Februarie a reprezentat o delimitare clară a lui Filat de complicitatea din jurul omorului din Pădurea Domnească, dar şi o eliminare firească a mucegaiului politic Mihai Ghimpu din zona decizională a politicii de stat. În continuare, Filat n-a răspuns nici unui atac murdar declanşat de media democrată şi Ghimpu împotriva lui şi a încheiat un aşa-zis armistiţiu cu „Păpușarul” nu pentru a-şi păstra funcţia de premier, ci în consens cu factorii decizionali europeni, iar asta spre a nu periclita şansele europene ale ţării la summit-ul de la Vilnius.

„Azi lucrurile se văd în lumina lor adevărată: nu Curtea Constituțională i-a venit de hac lui Filat, ci propria lui prostie politică”, crede Tănase, numai că adevărul este cu totul altul. Anume Curtea Constituțională, în cîrdăşie cu ratatul politic Ghimpu şi urzeli democrate, este cea care, efectiv, a operat o subtilă şi, în acelaşi timp, grosolană lovitură de stat, iar acest lucru a fost constatat de mulţi, inclusiv de către lideri europeni şi americani.

Asemănarea, de către Tănase şi Caşu, dintre Roşca şi Filat conţine multe elemente abuzive, manipulatorii şi grosolane. Printre altele, debarcarea lui Roşca s-a făcut şi cu un masiv concurs românesc, pe cînd debarcarea doar temporară a lui Filat a fost orchestrată de către forţele potrivnice integrării europene a Republicii Moldova. Este ştiută realitatea că şansele noastre europene de la Vilnius le datorăm, în exclusivitate, eforturilor diplomatice intense ale echipei Filat-Leancă. Anume aceste succese iminente i-au mobilizat pe comunişti, democraţi şi pe Ghimpu în scopul distrugerii acestei echipe, compromiterii oricărei şanse de integrare europeană şi reorientarea ţării spre Uniunea Eurasiatică.

„A jucat permanent la două capete de masă, fiind în cîrdășie permanentă cu Voronin. Orbit de patima puterii el nu realiza că societatea urmărește consternată și cu priviri mute spectacolele sale de demagogie despre o Moldovă „poveste de succes”, scrie cu patimă turbată Tănase, de parcă nu cîrdăşia dintre comunişti, democraţi şi Ghimpu a dus la demiterea sa!

Tocmai din dorinţa de a nu-şi trăda electoratul Filat nu a făcut o alianţă cu PCRM, o alianţă care ar fi fost agreată, în cele din urmă, chiar şi de Occident, iar asta în numele stabilităţii interne şi al integrării europene. Fiţi siguri că dacă făcea o astfel de alianţă Voronin ar fi redevenit pro-european urgent!

„Om de un orgoliu patologic, lacom de bani, lipsit de scrupule și elementar bun-simț, Filat a crezut, ca și Roșca, la un moment dat, că e infailibil, că i se permite orice și toate i se vor ierta”, scrie Tănase de parcă s-ar caracteriza pe el şi pe fiul său. Cine-i cunoaşte şi le ştie modul de viaţă înţelege că orgoliul patologic, lăcomia, lipsa de scrupule şi lipsa elementarului bun-simţ fac o casă bună cu familia juridico-publicistică Tănase.

A început campania electorală sau sunt stimulaţi comuniştii?

Aceste bizare atacuri de presă nu sunt făcute la întîmplare. Sunt unii publicişti care nu scriu la întîmplare şi pe degeaba. În Toamnă, după cum se ştie, Voronin a promis „revoluţie de catifea”. Ce, dracu’, o fi însemnînd asta pentru comunişti, nici Dumnezeu nu ştie, dar poate o ştiu cei care se năpustesc asupra lui Filar nederanjaţi de canicula de afară! Poziţiile lor nu par a fi un efect al insolaţiei! Tot în Toamnă, în luna Noiembrie, este şi summit-ul de la Vilnius.

Tănase îl pune cinic şi manipulator pe Filat în combinaţie cu Voronin, dar evită să se întrebe dacă Vlad Plahotniuc s-a despărţit vreodată, cu adevărat, de Voronin, şi nu scoate absolut nici o vorbă despre tainicele fire de legătură dintre Ghimpu şi liderul comuniştilor, iar asta la toate nivelurile, începînd cu primăriile.

Campania de presă anti-Filat îi înarmează, argumentează şi îi mobilizează pe comunişti, este ca un fel de semnal de alarmă pentru ca ei să nu uite că au promis „revoluţie de catifea” în Toamnă.

Pe de altă parte, actuala campanie de presă are şi conotaţii anti-europene, respectiv în sensul compromiterii actualului premier. Despre aceasta este vorba atunci cînd amintiţii jurnalişti sugerează că Iurie Leancă ar fi la cheremul lui Filat, care l-ar conduce din umbră. Indirect, se sugerează europenilor că am avea un premier de paie, lipsit de puteri decizionale şi, deci, lipsit de credibilitate. Asta tot înaintea summit-ului de la Vilnius!

Tot în contextul dat, constatăm că atacurile sunt o consecinţă a faptului că democraţii şi liberalii lui Ghimpu se tem de influenţa crescîndă a partidului condus de Filat, de faptul că acesta continuă să figureze în topul preferinţelor alegătorilor. La urma urmei, PLDM  numără 31 de deputați în Parlament, are 350 de primari,  16 președinți de raioane și este perceput ca fiind partidul care a dat curs european ireversibil republicii Moldova, iar asta îi deranjează pe toţi oponenţii săi.

Cu siguranţă, succesele de la summit-ul de la Vilnius vor propulsa acest partid într-un top şi mai mare al popularităţii. Din aceste considerente, nu excludem că, suplimentar, există forţe care pot lua în calcul declanşarea alegerilor anticipate tocmai din teamă că Filat şi PLDM sunt în ascensiune. Ei se tem că este posibil ca, la alegerile în termen, liberal-democraţii să nu mai aibă nevoie să negocieze formarea viitorului guvern cu nici un alt partid.

Filat, ca viitor lider naţional

Atacurile anti-Filat, iar aceasta în condiţiile în care Vladimir Voronin nu mai este perceput ca un pericol de către criticii lui politici şi mediatici şi nu mai este criticat de ei, relevă o realitate incontestabilă: Liderul PLDM nu se substituie, în sensul clasic al percepţiei, lui Voronin, dar prinde conturul singurului viitor lider naţional credibil.

La ora actuală, Filat şi PLDM sunt singurii jucători credibili şi angajaţi ai integrării europene a ţării. Acest lucru este perceput şi în Occident. Practic, celelalte partide şi angajaţii lor mediatici au înţeles bine respectiva realitate, acesta fiind şi motivul pentru care lovesc în Filat aşa cum o făceau odinioară cu Voronin. Argumentele afirmării naţionale a lui Filat sunt: Occidentul, în faţa căruia a dat testul politic şi diplomatic de artizan al integrării europene; capacităţile lui deja demonstrate de lider care are nevoie de susţinere necondiţionată spre a combate corupţia; faptul că nu a făcut alianţă cu comuniştii spre a-şi salva postul de premier, demonstrînd astfel că este credincios propriilor alegători, programului său politic şi obligaţiilor asumate şi multe altele.

La ora actuală, oricît de generoşi am fi în aprecieri, nu putem să arătăm 2, 3 sau 4 lideri politici credibili. Vlad Plahotniuc, este ştiut, a fost şi este cel mai detestat politician de către moldoveni. Marian Lupu s-a uzat înainte să se rodeze, iar asta în pofida longevităţii sale ca preşedinte comunist şi democrat de Parlament. Mihai Ghimpu nici nu intră în discuţie. Dorin Chirtoacă a ieşit de mult timp din cărţi ca exponent al tinerei generaţii. Nefiind capabil să gestioneze un oraş, ne întrebăm dacă nu ne-ar fi ruşine să ni-l imaginăm în vreo funcţie importantă în stat?

„Forţa a treia” nu există, căci doar nu putem vorbi despre fostul consilier al lui Voronin, Sergiu Mocanu, ca despre un virtual lider! El, ca şi pe vremea comuniştilor, le face tot jocul acestora, numai că într-o manieră cunoscută doar de Mark Tkaciuk şi cîţiva. Cine credeţi că i-a dat informaţia despre Pădurea Domnească? Cui a folosit asta dacă nu comuniştilor, care au vrut să destrame fosta AIE? Paradoxul constă în acea că victimă a căzut Filat, tocmai cel al cărui partid nu a avut nici un amestec în acel omor. Comuniştii au vrut să-i măture pe toţi prin dezvăluirea acelui incident.

Aşadar cine, dacă nu Filat, ar mai putea fi un lider naţional credibil?