Se declară proeuropeni, dar atacă primitiv însăşi esenţa reprezentativităţii UE în RM

Autor: Mihai CONŢIU

„În nici o ţară din Parteneriatul Estic nu este de imaginat ca ambasadorul Uniunii Europene să fie atacat de oamenii puterii, aşa cum se întîmplă la Chişinău. Sunt deosebit de îngrijorătoare atacurile publice, fără precedent, la adresa ambasadorului Uniunii Europene la Chişinău, Pirkka Tapiola”, a declarat Vladimir Socor, analist politic de la Fundaţia Jamestown.

Nu este pentru prima dată cînd semnalăm gravele şi brutalele derapaje antieuropene declanşate de către insalubrii jurnalişti aserviţi actualei guvernări. Dintre aceştia, cel mai zgomotos este mediocrul blogger Victor Nichituş, dacă nu chiar singurul. Acest pretins jurnalist de presă scrisă dă dovada unei adevărate obsesii faţă de şeful Delegaţiei UE la Chişinău, ambasadorul Pirkka Tapiola. Cunoscîndu-l prea bine, avem certitudinea că o face la comandă şi, bineînţeles, nu gratis. Jalnic este altceva: într-o ţară în care profesionalismul este predominant, oameni de talia lui Nichituş n-ar avea ce căuta în presa scrisă. Semianalfabetismul este incompatibil cu statutul de ziarist!

În RM, însă, este posibil orice! În clipa în care există politicieni care au nevoie de serviciile unor astfel de ziarişti, pe care îi şi plătesc, înţelegem şi mai bine de ce această ţară este condusă cu atîta incompetenţă şi, la modul cel mai real cu putinţă, fraudulos.

Atacurile înverşunate ale lui Nichituş împotriva lui Tapiola înglobează cîteva elemente pe care le vom detalia spre buna înţelegere a mediocrităţii agresive care caracterizează realităţile existente din RM. Pînă la arestarea lui Vlad Filat, Nichituş avea „misiunea plătită” de a sluji PLDM, ca mai apoi să se înroleze în tabăra coruptă a Puterii. Ce nu face un om ca Nichituş pentru un bănuţ şi o votcă suplimentară? Dincolo de „privilegiul asigurării coşului mediu de existenţă”, cei care-i comandă lui Nichituş, i-au intuit slăbiciunea. Doar nu de capul lui îl atacă pe Tapiola…! Primind această „recomandare”, Nichituş a întrezărit în asta o oportunitate nesperată de el pînă atunci – atacîndu-l pe Tapiola, îşi cîştigă o relativă notorietate, chiar dacă este jalnică.

În sinea-i, Nichituş se autojustifică şi prin aceea că se mai bucură de acceptul tacit al unor structuri secrete paralele româneşti (dar şi politice!) care sprijină actuala guvernare. În plus, el poate invoca şi aşa-zisa susţinere americană, numai că aici se împotmoleşte, căci vectorul politic proeuropean al RM trebuie să aibă prioritate în faţa „protecţiei militare americane”. Chiar dacă şi UE are „instincte geopolitice”, ele nu sunt atît de decisive şi lipsite de raţionalitate ca cele româno-americane, care parcă-s subordonate principiului frăţiei cu diavolul pînă se trece puntea.

Poveşti de adormit moldoveni

Acum se vede că eşecul proeuropean al RM din ultimii şase ani aparţine aproape exclusiv României, iar din această ecuaţie excludem România oficială de după Traian Băsescu. România, ca raportor neoficial pentru RM în UE, a dezinformat, a acoperit derapajele antidemocratice, a susţinut clanurile mafiote de la Putere şi, în consecinţă, a transformat „povestea de succes RM” într-un coşmar. Ratînd „povestea de succes RM” de sub bagheta Bruxellesului, România paralelă, cea care doreşte să păstreze controlul politic şi informativ asupra RM, îi dezinformează pe americani, cu care se aliază conjunctural spre a născoci o altă „povestea de succes RM”, iar asta în dauna agresivă a tuturor moldovenilor. Oare RM să fie o „mică pretenţie românească” pentru scutul antirachetă de la Deveselu?

O UE care, totuşi, are principii şi valori

Avem ferma convingere că UE a înţeles că a fost înşelată, dezinformată şi, efectiv, furată, motiv pentru care a pus ferm piciorul diplomatic în prag, nemaivorbind de FMI… etc. Sunt binecunoscute reticenţele UE faţă de actuala guvernare şi, în general, de RM cea reală. Ca să salveze aparenţele, România paralelă face investiţii enorme, inclusiv prin cooptarea „umbrelei americane”. Este destul de evident faptul că reuşeşte, peste noapte, să cumpere efectiv opiniile favorabile ale unor analişti politici români faţă de actuala guvernare, care anterior fuseseră critici faţă de amatorismul vulgar şi brutal al politicienilor Puterii de la Chişinău.

Spre deosebire de România paralelă, UE demonstrează că are principii şi valori de la care nu se abate din milă faţă de un stat care nu are milă faţă de proprii săi cetăţeni, din „cumătrism” sau din solidaritate cu un stat membru care-şi doreşte extinderea graniţelor. Particularizînd, în acest întreg angrenaj al relaţiilor UE cu RM, Bruxellesul, mai ales în RM, îşi deleagă cei mai impecabili diplomaţi în ţările din Parteneriatul Estic, ca, de altfel, şi peste tot în lume. Fireşte că şi Pirkka Tapiola face parte din elita diplomatică a UE.

Ca orice diplomat care se respectă, Tapiola ştie să reprezinte în RM exclusiv UE, nu România sau grupurile politice de interes din această ţară. Spre deosebire de mulţi diplomaţi sau politologi români, Tapiola nu frecventează restaurante sau baruri convenabile celor care filmează în secret astfel de „flagrante”. Acest lucru chiar că îl scoate din sărite pe umilul jurnalist Nichituş, care, într-un text de-al său, lasă să se întrevadă bine acest lucru.

Un blogger somnambul

În delirul său publicistic antieuropean, în fond, Nichituş îşi scrie un „articol” pe blogul lui pe care-l intitulează astfel: „Cît mai suportă Externele moldovene gafele lui Tapiola?” Cu alte cuvinte, mediocrul şi agresivul blogger Nichituş sugerează MAE din RM să-l expulzeze pe Tapiola din această ţară, iar UE să numească în locul domniei sale un diplomat român, adică, am zice noi, un român care să fure în comun cu responsabilii moldoveni din împrumutul pe care România intenţionează să-l acorde RM. Iată doar cîteva nemulţumiri extrase din somnambulismul publicistic al lui Nichituş:

„Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a participat marți, 24 mai la ședința Consiliului național pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept. În luarea sa de cuvînt, Președintele Nicolae Timofti a declarat că reforma în justiție: „este cea mai importantă reformă care se realizează în prezent în Republica Moldova” și a subliniat că procesul de reforme are un „ritm ascendent”. În acest context, șeful statului a subliniat că „în sistemul judecătoresc se constată rezultate îmbucurătoare”,  și a adăugat că „reformele începute trebuie să dea rezultate durabile în timp, care să aibă un impact pozitiv atît la nivel instituțional, cît și social”. „La manifestare, alături de președintele Republicii Moldova și ministrul Justiției, a fost prezent și șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, care a specificat oportunitatea implementării reformelor în domeniul justiției, dar a atenționat că schimbările din justiție trebuie să treacă de la nivelul cantitativ la cel calitativ.”

„Probabil, ambasadorului Tapiola nu-i plac cifrele. Probabil, domnia sa nu dorește să observe evidență reală, palpabilă a celor realizate în sistemul justiției moldovene: s-a pus în aplicare un mecanism nou privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-a revizuit  imunitatea penală și contravențională a judecătorilor, s-a revăzut harta dislocării instanțelor judecătorești, s-au aplicat noi proceduri de selecție și evaluare a performanțelor judecătorilor, s-au introdus noi tehnologii informaționale în cadrul sistemului judecătoresc s-a avansat în procesul de reformă a procuraturii și nu în ultimul rînd se aplică noi reguli de salarizare a judecătorilor. Domnul Tapiola se face că nu observă aceste realizări. Așa cum nu a observat faptul că, dacă anterior președintele Timofti critica reforma justiției, de această dată a avut doar cuvinte de laudă la adresa transformărilor realizate în ultima perioadă. Să fie oare doar rea voință? Ori poate, domnul ambasador a trecut demult peste cutumele diplomatice și își permite să se amestece brutal în afacerile interne ale statului moldovean considerînd  Moldova ca fiind propria moșie?”

„Pentru gafele diplomatice comise, consider că autoritățile moldovene ar trebui să solicite autorităților de Bruxelles înlocuirea șefului Delegației UE la Chișinău. Pentru că România este cea care în aceste momente girează, politic și financiar, Moldova, noul Înalt Reprezentant al UE la Chișinău ar trebui să fie cetățean român. Ar fi avantajos pentru toate cele trei părți – partea română ar avea un control exigent asupra împrumutului acordat Moldovei, partea moldavă ar ști că atitudinele (sic!) Înaltului reprezentant al UE la Chișinău ar fi bine intenționate și nu ar sta sub conul de umbră al unor  finlandizări, iar Bruxelles-ul ar ști că statul român are interesul ca la granița lui estică să fie păstrată pacea și implementate reformele care să apropie spațiul pruto-nistrean de standardele europene.” 

În consecinţă, constatăm că nu doar Tapiola trebuie expulzat din RM, ci şi majoritatea moldovenilor, care nu „observă evidența reală, palpabilă a celor realizate în sistemul justiției moldovene”!

Totodată, Nichituş mai îngaimă astfel: „În martie 2016, domnul ambasador Tapiola și-a declinat orice responsabilitate față de cele întîmplate în Republica Moldova: UE nu poartă răspundere de cele întîmplate în Moldova. Nici usturoi nu a mîncat, nici gura nu-i miroase! De parcă nu era la curent cu toate acțiunile întreprinse de PLDM, de parcă domnul Tapiola nu ar fi stat la ceai și cafele cu domnul Filat ori cu domnul Leancă.”

În acest punct, Nichituş face pipi pe el crezînd că stropeşte pe altcineva şi iată de ce: într-adevăr, nu UE poartă răspundere de cele întîmplate în Moldova, ci România lui Băsescu şi cea paralelă de acum. În plus, moldo-românul Nichituş are tupeul incredibil să-l plaseze pe Tapiola într-un context şi o perioadă în care el, bloggerul Nichituş, ridica în slăvi PLDM şi, fireşte, pe Filat şi Leancă. Normal că nu pe gratis!

Tapiola este incomod actualei guvernări şi românilor care-l susţin deoarece are decenţa şi obiectivitatea să spună, diplomatic, lucrurilor pe nume. În noaptea care s-a aşternut peste RM politică, este imposibil ca Tapiola să nu aprindă lumina în sediul Delegaţiei UE în RM pentru Bruxelles, nu pentru Chişinău şi Bucureşti!