Limbajul NATO şi în primul rînd al „protagoniştilor” americani aminteşte de începutul anilor 80, cînd relaţiile cu blocul sovietic erau foarte tensionate din cauza invaziei Afganistanului.

Recent NATO a difuzat hărţi pe care sînt indicate posibilele direcţii de atac ale trupelor ruseşti în statele Baltice. Această ipoteză e la fel de verosimilă ca şi intervenţia extratereştrilor, însă este necesară Washingtonului, pentru a vorbi iarăşi despre „ameninţarea din Est”.

Moscova nu duce lipsă de intonaţii patriotice şi revine la exerciţii de apărare civilă, caracteristice epocii sovietice. În acelaşi timp, atît şi Washingtonul cît şi Londra exagerează posibilităţile militare ale Rusiei cu un singur scop: să mărească cheltuielile militare, atît proprii, cît şi cele ale partenerilor din NATO.

Flota din opt corăbii ruse, care se îndrepta din Marea Arctică spre Siria a fost descrisă ca o ameninţare atît de serioasă, încît NATO a obligat Madridul să refuze ruşilor alimentarea cu combustibil în oraşul marocan Seuta, unde ruşii se alimentau mulţi ani.

Bineînţeles, Moscova îşi face interesele ei şi se comportă aşa cum o cere situaţia – ori negocieri, ori demonstraţie de forţă. Însă e imposibil să nu observi: şi în Ucraina, şi în Siria ea joacă „din apărare”, susţinîndu-şi partenerii şi păstrîndu-şi prerogativele strategice. Ceea ce nu se poate spune despre NATO. Anume Alianţa Nord-Atlantică în ultimul timp s-a extins spre hotarele Rusiei şi nu Rusia spre Occident. Din aceste motive, dorinţa Georgiei şi Ucrainei de a adera la NATO poate doar să tensioneze relaţiile cu Moscova.

Scutul anti-rachetă, dislocat de SUA în Polonia şi România este puţin condiţionat de ameninţarea iraniană, care a devenit un anacronism. Din acest motiv, dislocarea de rachete ruseşti în Kaliningrad nu poate fi interpretată ca „agresiune”, ci ca o măsură de răspuns necesară.

Implicarea Rusiei în Siria are două scopuri: să apere un aliat, care permite flotei ruseşti să-şi păstreze baza în Marea Mediterană şi să împiedice victoria jihadiştilor în Damask, ceea ce ar conduce la noi activităţi teroriste din partea islamiştilor. Astfel, e paradoxal că SUA şi Europa condamnă Moscova fără drept de apel pentru lupta cu jihadiştii, între care sînt şi reprezentanţi ai al-Qaeda şi ai gurpării stat islamic. Pentru că aceştia ca şi cum sînt consideraţi şi duşmani ai Occidentului. Aşadar, cînd NATO vorbeşte despre bombardarea oraşului Aleppo, ar fi bine să-şi amintească de Belgrad…

După Il Sole 24 Ore, Italia