După sfîrşitul Primului Război Mondial, mulţi oameni au început să manifeste simptome de depresie şi de sindrom post-traumatic. Cea mai gravă situaţie a fost înregistrată în Ungaria, unde s-a declanşat o adevărată „epidemie” de sinucideri, iar măsurile luate pentru a combate acest fenomen au fost cel puţin bizare. Frumoasa capitală a Ungariei ajunsese să fie numită Oraşul Sinucigaşilor, pentru că numărul celor care îşi luat singuri viaţa era din ce în ce mai mare.

Un articol din Sunday Times Perth scria pe 17 octombrie 1937 despre transformarea Budapestei dintr-o destinaţie turistică încîntătoare într-un oraş al oamenilor disperaţi, care caută să scape de probleme aruncîndu-se în apele Dunării.

De aceea, autorităţile au decis să pună bărci de patrulă sub toate podurile Budapestei, pentru ca sinucigaşii să fie salvaţi după ce sar în apă. Nu doar atmosfera de după război ar fi fost de vină pentru aceste gesturi extreme, ci şi o melodie extrem de tristă, difuzată frecvent, scriau ziarele la acea dată.

Gloomy Sunday (Duminica tristă), un cîntec compus în 1933 de pianistul ungar Rezso Seress, era foarte la modă atunci, dar a devenit celebră după ce a fost cîntat de Billie Holiday, în 1941. Mai multe sinucideri au fost asociate cu această melodie, în jurul ei luînd naştere o adevărată legendă urbană. Postul de radio BBC a decis chiar să interzică difuzarea ei în 1941, pe motiv că dăunează moralului pe timp de război. Versurile, compuse de poetul Laszlo Javor, spun povestea unui bărbat care vrea să se sinucidă după moartea iubitei lui. Melodia este cunoscută şi sub numele de Hungarian Suicide Song.

Clubul Zîmbetelor

De teamă că fenomenul sinuciderilor va scăpa de sub control, cîţiva medici au luat o măsură destul de ciudată: au înfiinţat un Club al Zîmbetelor, menit să îi înveţe pe oameni să zîmbească şi să fie din nou fericiţi. Clubul a fost deschis la iniţiativa profesorului Jeno şi a unui hipnotizator pe nume Binczo şi s-a bucurat de mare succes. Oamenii deprimaţi veneau aici ca să înveţe cum să zîmbească asemeni vedetelor: Clark Gable sau Loretta Young erau doar cîteva exemple date de specialişti, dar şi celebra pictură cu Mona Lisa era atent analizată pentru surîsul ei enigmatic.

În cabinele clubului erau de asemenea imagini cu diferite tipuri de zîmbet, iar oamenii se fotografiau avînd pe faţă o bandă specială pe care era legat desenul unui zîmbet. Astfel, Oraşul Sinucigaşilor a devenit Oraşul Zîmbetelor. Aceste fotografii au fost publicate în anul 1937 în revista olandeză Het Leven. Chiar dacă arată ciudat în aceste poze, oamenii care mergeau la Clubul Zîmbetelor declarau că se simt mult mai bine şi inedita tehnică de terapie avea efect, pentru că le îmbunătăţea considerabil starea de spirit.

Tulburări psihice care pot duce la sinucidere

Sindromul de stres post-traumatic este o tulburare psihică de anxietate care apare după expunerea unei persoane la un eveniment dramatic, cum ar fi un abuz sexual, un accident grav sau la traumele suferite în timpul războiului. Tulburarea este des întîlnită în rîndul veteranilor de război. Se manifestă prin amintiri tulburătoare, care revin continuu sau prin negarea unor evenimente reale care au fost foarte traumatizante. De obicei, aceste persoane refuză să discute despre ce li s-a întîmplat, dar retrăiesc acele momente prin coşmaruri sau gînduri de care nu pot scăpa.

Sindromul de stres post-traumatic, alături de depresie, este una din tulburările care pot îndemna o persoană să se sinucidă. De asemenea, sinuciderea este frecventă şi în cazul consumului abuziv de alcool şi droguri, în rîndul bolnavilor de schizofrenie sau a celor care suferă de de tulburare bipolară. La nivel mondial, aproximativ 800.000 de oameni se sinucid în fiecare an, iar alte 10-20 de milioane încearcă să-şi pună singuri capăt vieţii, fără să reuşească însă.

Conform statisticilor, în perioada 1978-2008, rata sinuciderilor este mult mai mare în Europa comparativ cu alte regiuni, Ungaria fiind printre ţările fruntaşe la acest trist capitol: peste 36 de sinucideri la 1000.000 de locuitori. Această statistică este valabilă în cazul bărbaţilor. La femei, rata este mai scăzută: doar 12 sinucideri la 100.000 de locuitori.

Există o genă a sinuciderii?

În ultimii ani, cercetătorii discută tot mai mult despre ipoteza potrivit căreiasinuciderea nu este determinată de o serie de evenimente nefericite din viaţa cuiva, ci are o cauză internă, fiind provocată de un dezechilibru chimic în creier. David Bakish, psihiatru la Spitalul din Ottawa a studiat pacienţi care se gîndeau mereu la sinucidere şi a observat modificări ale celulelor din creierul lor. El crede că aceste schimbări sunt provocate de o mutaţie genetică, mai ales că aceste persoane au în familie un istoric de sinucideri.

Studiul a fost publicat în American Journal of Medical Genetics şi explică de ce unii oameni nu se pot controla şi se gîndesc mereu la sinucidere şi chiar au numeroase tentative de suicid. Cercetarea a durat timp de 10 ani şi a arătat că depresivii care au o mutaţie a unei gene care codifică receptorul 5-HT2A al serotoninei au un risc dublu de a încerca să se sinucidă comparativ cu persoanele deprimate care nu aveau această mutaţie. Serotonina este un hormon care asigură legăturile între neuroni şi este implicat în reglarea emoţiilor. Teoria conform căreia bolile psihice şi dorinţa de sinucidere este moştenită genetică pare să fie susţinută şi de studii epidemiologice.

Există două state, Ungaria şi Finlanda, unde au loc cele mai multe sinucideri la nivel mondial: în medie 40 la 100.000 de oameni.Cele două state au o limbă cu origine comună şi cercetătorii cred că locuitorii au şi gene comune, făcînd parte din grupul de popoare ugro-finice. Cercetătorii au analizat şi creierele unor maghiari care s-au sinucis, pentru a vedea mai ales receptorii de serotonină. Ei au observat foarte mulţi receptori 5-HT2A, care indică o problemă în asimilarea serotoninei.

Şi pacienţii cu gînduri suicidare aveau în sînge un nivel foarte ridicat al acestor receptori, 41% dintre ei avînd mutaţia genetică vinovată de acest dezechilibru. Deşi aceştia au primit tratament cu Prozac, medicament care reglează nivelul serotoninei, numărul mare de receptori nu s-a diminuat, prin urmare cauza este genetică, spun cercetătorii. Ei cred că în cazul sinuciderii sunt implicate 10-15 gene, dar mutaţii similare ar putea fi descoperite şi la dependenţii de alcool sau de droguri.

Datorită acestei descoperiri, care trebuie însă confirmată de alte studii, persoanele cu risc crescut ar putea fi identificate din timp, iar vieţile lor vor fi salvate. Bakish precizează însă că această mutaţie genetică nu se va manifesta obligatoriu, ea putînd rămîne latentă. De obicei, ea se exprimă în urma unui eveniment dramatic, cum ar fi moartea unei rude sau pierderea locului de muncă. Oamenii trebuie să înţeleagă că sinuciderea ar putea fi o boală ca oricare alta, fără legătură cu personalitatea sau comportamentul unei persoane.

Roxana Ruscior, după surse: io9, moviepilot, Genome News Network