Prostituţia din Mafia politică

Autor: Mihai CONŢIU

Întîi de toate ţara-i pe mîna mincinoşilor, nu a oligarhilor. Iată un exemplu cum sîntem prostiţi cu acceptul nostru. În tentativa de constituire a noului Guvern şi a actualei majorităţi parlamentare, toată lumea a avut prilejul să constate cine-i cu adevărat impostorul politic Mihai Ghimpu. A vrut să ajungă la Putere cu orice preţ. Este relativ firesc întrucît este o componentă diversionistă a Mafiei oligarhice constituită de către Vladimir Plahotniuc. După ce a fost lăsat „strategic” să mimeze rolul Opoziţiei, i s-a dat iarăşi cheia de la unele „depozite de bani bugetari”, care aşteaptă să fie furaţi.

Somat fiind şi de amanta Alina Zotea să participe la guvernare spre a o face deputat şi femeie bogată, Ghimpu a uitat că promisese „fraierilor de moldoveni” că nu negociază şi nu guvernează cu hoţii şi cu bandiţii pînă nu restituie miliardul de Euro furat şi Aeroportul vîndut ruşilor, pînă nu va fi numit un procuror general din UE şi multe altele.

Toată lumea ştie acum că Ghimpu nu iese din cuvîntul lui Plahotniuc şi că îi execută toate ordinele începînd de prin 2010, dar mai cu seamă de cînd i s-a făcut pierdut dosarul penal prin care „s-a îmbogăţit” pe seama statului cu circa 500 de milioane de lei. Au trecut vremurile cînd parcă îi asculta pe consilierii lui din România. Aceştia l-au lăsat după ce au constatat că Ghimpu nu ascultă decît de oligarhul de care are nevoie să acumuleze noi şi noi averi.

La ora actuală, practic, şi credeţi-mă că ştiu ce spun, Ghimpu, fiindu-i complice, este la fel de pasibil de incriminat penal ca şi Plahotniuc. Aici nu-i vorba doar despre instanţele penale naţionale aflate sub influenţa deplină a oligarhului, ci de cele internaţionale, care sînt de mult timp pe urmele lui Plahotniuc. Aici nu-i vorba despre miliardele de Euro furate în toţi aceşti ani din buzunarele moldovenilor, ci despre fonduri băneşti furate de la europeni, americani şi de la băncile internaţionale care au asistat această ţară.

Ghimpu, ştiindu-se cu musca pe căciulă, a intrat într-o panică teribilă în clipa în care Vlad Filat a nominalizat-o pe Maia Sandu la funcţia de premier. Nici nu a vrut să discute cu ea, iar cei de la PD, în special cei doi metri de bulbuci, cu ipocrizie şi cinism, au spus că nici ei nu pot discuta cu Maia Sandu atîta vreme cît liberalii nu au făcut-o. De ce? Pentru că Maia Sandu nu face parte din „sistemul mafiot”, pentru că este necompromisă, competentă şi are experienţă internaţională performantă. Ca premier, ea ştie că trebuie să aibă libertatea de a face curăţenie în ţară în fruntea unui Guvern eficient, performant şi competent. Acesta e şi motivul pentru care a solicitat demiterea procurorului general şi a guvernatorului Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu, care sînt piesele executive cele mai importante ale Mafiei de stat condusă de către diabolicul Plahotniuc.

Tocmai aceste calităţi ale Maiei Sandu l-au determinat pe Ghimpu, ca prompt executor al ordinelor oligarhului, s-o insulte mitocăneşte şi s-o refuze: „Da ce, Maia îi mai deşteaptă decît noi?!” În orice ţară democrată şi civilizată din această lume, un premier responsabil trebuie să aibă în subordine miniştri sau şefi de instituţii necompromişi, cooperanţi şi subordonaţi interesului naţional. Actualul procuror general nu face parte din această categorie, fiind călăul penal care face doar acele execuţii dictate de Plahotniuc. Iar Dorin Drăguţanu, care-i la fel de subordonat lui Plahotniuc, este, alături de Leancă, cel care a dirijat furtul miliardului de Euro, beneficiarul unor împrumuturi personale privilegiate făcute la banca pe care o guvernează şi tot aşa. Dacă ar fi fost demişi, aşa cum, pe bună dreptate, solicitase Maia Sandu, aceştia ar fi putut vorbi şi i-ar fi tras după ei pe Plahotniuc, Ghimpu, Leancă…

Ghimpu, căruia, ca prostul, i-o ia gura pe dinainte, a fost tras de mînecă de Plahotniuc şi i-o fi spus ce înseamnă procuror general european, căci a lăsat-o mai moale cu această cerere. Procuror general european însemna puşcărie pentru Plahotniuc, Ghimpu, Leancă…

Acum, însă, lucrurile au intrat pe făgaşul lor anormal de distrugere permanentă a acestei ţări şi a îndepărtării ei de la parcursul proeuropean firesc. Ghimpu este liniştit că şi-a băgat… amanta-n Pa(t)rlament, Drăguţanu e la locul lui, procurorul general îi va lăsa, în continuare, dosarul penal la prăfuit, iar Plahotniuc, prin şantaj politic, a dobîndit puterea absolută în stat prin subordonarea şi a Ministerului Justiţiei. Adio, reforme proeuropene, adio, Europa! Plahotniuc va şterge Moldova de pe faţa Pămîntului. Nici cazacii şi separatiştii nu au reuşit acest lucru în războiul din Transnistria! Ce nevoie aveau ei de un premier ca Maia Sandu, pe care, cînd apărea în faţa lor, nu o vedeau pe ea, ci cătuşe, celulă de puşcărie şi ocnaşi dornici de „prospături”?

În ce ţară democrată şi civilizată din lumea aceasta un amărît de deputat conjunctural, fie el şi lider de partid sau subiect al unei coaliţii de guvernare, îşi poate permite să spună că premierul nu face ce vrea el, în virtutea prerogativelor, ci numai ce-i spune acel prăpădit de deputat? Nicăieri! Pe Ghimpu, deci şi pe Plahotniuc, i-a deranjat Maia Sandu pentru că este tipul de posibil prim-ministru care nu ar răspunde la comenzi politice, care n-ar răspunde le telefoanele date de către cioflingarii de lideri de partide spre „a le rezolva diferite chestiuni personale”.

Ei au sfidat chiar şi Occidentul prin respingerea candidaturii Maiei Sandu, asumîndu-şi astfel orice risc de imagine. Vă daţi seama în ce panică au intrat cînd Maia Sandu s-a întîlnit cu o serie de ambasadori occidentali, care au şi asigurat-o de susţinerea lor? Iarăşi vedenii cu cătuşe, celulă de puşcărie şi ocnaşi dornici de „prospături”!

Ghimpu şi Plahotniuc îşi imaginează că europenii şi americanii se lasă înşelaţi de pretinsele lor exerciţii democratice în procesul de negocieri, însă greşesc amarnic. În realitate, europenii şi americanii cunosc foarte bine interesele lor oculte din spatele acestor tîrguieli mafiote pe posturi, pentru care vor avea de suferit moldovenii şi ţara, nu ei. Deocamdată, căci şi ceasul lor a început să ticăiască ameninţător!

Într-un final, au votat „varianta călduţă Valeriu Streleţ”. Nu avem motive nici să-l subapreciem, nici să-l supraevaluăm, căci nu ştim cum va proceda. Sperăm, însă, că nu va cere o perioadă de graţie de prima sută de zile de guvernare că ni se va ridica părul în cap de furie. Ar fi sfidător şi chiar neruşinat ca, dintr-un singur an, şase luni să fie de probă – 3 cu Gaburici, 3 cu Streleţ! La muncă, putorilor, le-am spune!

Sigur că nu credem în tinereţea fără bătrîneţe a acestui Guvern. Nu are cum s-o scoată la capăt cu condiţiile pe care le va înainta FMI. Nu are cum să recupereze în scurt timp tot ceea ce nu au făcut în 5 ani. O probă a neseriozităţii este şi aceia că parlamentarii şi-au luat vacanţă. Chiar dacă Bruxellesul este în vacanţă, trîntorii noştri din Parlament ar fi trebuit să priceapă că trebuia ca toată luna August să lucreze şi să voteze în draci legile care trebuie să facă funcţionale Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE. Vacanţa lor este un adevărat sabotaj la adresa interesului naţional. Admit că cei mai mulţi dintre ei habar nu au pe ce lume trăiesc şi nu sînt conştienţi de aceste priorităţi, dar refuz să cred că din toţi cei 101 de deputaţi nu sînt doar vreo 2-3 care să nu înţeleagă focul în care se mistuie ţara. Parafrazîndu-l pe Vladimir Voronin, nu pot să nu mă întreb: La ce le-or fi trebuind acestor lideri de partide cîte un Guvern la fiecare 5 luni?