Incompetenţe, constrîngeri şi alte scenarii posibile

Autor: Mihai CONŢIU

Premierul Chiril Gaburici şi-a anunţat demisia Vineri, 12 Iunie, însă tocmai această dată aleasă îl plasează în mijlocul unor serii întregi de suspiciuni, iar în rîndurile ce urmează vom zăbovi asupra unora dintre ele.

„În sistemul creat în ţară, acum, un manager nu are putere şi mînă liberă în funcţia de prim-ministru”, a declarat Gaburici cînd şi-a anunţat demisia. Asta o ştim şi noi destul de bine, iar domnia sa a simţit-om pe propria-i piele. Cu toate acestea, Guvernul condus de el a fost investit pe data de 18.02.2014, iar constatarea sa de mai sus vine abia pe data de 12 Iunie. De ce i-a trebuit atît de mult să se convingă de această realitate?

Tot cu acest prilej, Gaburici a mai spus: „Am venit în fruntea Executivului să muncesc şi să livrez rezultate şi împreună cu echipa mea – asta am făcut.” Vom vedea, însă, că nu „a livrat” absolut nici un rezultat.

Recurs la memorie

Pe data de 4 Martie, la sediul Guvernului, într-o reuniune deschisă presei, membrii comunităţii partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova au transmis premierului un document cu recomandări de politici şi reforme care vor ajuta autorităţile să răspundă provocărilor de dezvoltare ale Republicii Moldova. Partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova au precizat că acest document reflectă dorinţa lor de a ajuta Executivul să facă faţă celor mai mari provocări pentru ţară. Cele 30 de capitole conţin acţiuni concrete de natură să consolideze sectorul bancar, să îmbunătăţească mediul economic, să pună eficient în aplicare prevederile Zonei de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, să reformeze Justiţia şi să combată corupţia.

Totodată, Partenerii de dezvoltare au apreciat intenţia Guvernului de a continua modernizarea Moldovei şi au menţionat că documentul conţine acţiuni concrete pe termen scurt, mediu şi lung cu privire la aspectele-cheie legate de evoluţia ţării. Să reţinem că pachetul de recomandări a fost elaborat de Naţiunile Unite, Banca Mondială, Delegaţia Uniunii Europene în Republica Moldova, USAID, Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei, Agenţia de Dezvoltare Austriaca, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare, în coordonare cu reprezentanţele diplomatice ale SUA, Suediei, Elveţiei, Germaniei şi Austriei.

Cu acest prilej, Chiril Gaburici a declarat: „Ţara noastră a beneficiat de un sprijin semnificativ din partea statelor europene. Vom analiza cu atenţie propunerile descrise de dumneavoastră. Unele dintre ele sînt deja în proces de desfăşurare, altele urmează să fie realizate. Este un nou început în relaţiile pe care Republica Moldova le are cu partenerii săi de dezvoltare.”

Nici măcar un „termen scurt” nu a fost transpus în practică

Să reţinem că pachetul de recomandări, care conţine 30 de capitole, i-a fost înmînat premierului moldovean pe data de 4 Martie. Pe 12 Iunie, însă, acesta îşi anunţă demisia, adică după trei luni şi opt zile după ce partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova i-au transmis premierului documentul cu recomandări de politici şi reforme. Amănuntul care probabil scapă atenţiei celor mai mulţi dintre noi ţine de precizarea că documentul conţine acţiuni concrete pe termen scurt, mediu şi lung cu privire la aspectele-cheie legate de evoluţia ţării.

Ei bine, în toate cele 30 de capitole ale documentului (publicat în serial în Moldova Suverană) există şi „acţiuni concrete pe termen scurt”, adică pe o durată de trei luni. Aşadar, după trecerea celor trei luni de cînd a primit documentul, care din aceste Acţiuni pe termen scut au fost aplicate concret de Gaburici? Nu-i aşa că nici una, deşi spune că „a livrat rezultate împreună cu echipa sa”?

Dacă Gaburici, pe 12 Iunie, spune că „în sistemul creat în ţară, acum, un manager nu are putere şi mînă liberă în funcţia de prim-ministru”, înseamnă că încă de pe la mijlocul sau chiar începutul lunii Martie ar fi trebuit să demisioneze. Spunem asta pentru că era obligat să constate şi să recunoască faptul că nu are mînă liberă să aplice, pe termen scurt, acţiunile de reformă recomandate de către partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova.

În situaţia dată, premierul a compromis, în primul rînd, Republica Moldova în faţa partenerilor externi de dezvoltare, nu doar pe sine. Reprezentînd Guvernul, el este exponentul principal al ţării în acest context. El a fost cel care a semnat şi şi-a luat angajamentele de rigoare şi tot el este şi cel direct răspunzător. În astfel de situaţii, partenerii externi ai ţării văd în premier autoritatea absolută. Că are sau nu susţinere politică în interior – îl priveşte personal! Nu avea decît să demisioneze de la bun început, dacă ştia că este neputincios şi poate dezonora ţara prin asumarea solemnă a unor angajamente.

Este vorba despre aceeaşi răspundere absolută pe care a avut-o şi Iurie Leancă, fostul premier, care a patronat politic şi din perspectiva funcţiei furtul de un miliard de Euro!

Prin urmare, altul a fost motivul demisiei

„Îmi pare rău că am lăsat subiectul cu prezenţa sau absenţa unei diplome să capete conotaţii diferite şi să fie folosit drept instrument pentru jocurile politice. Vreau să îmi anunţ demisia. Consider că o dată cu aceasta, nu va exista suspiciunea că ancheta nu s-a desfăşurat corect şi transparent, iar subiectul diplomei mele, de fapt lipsit de importanţă obiectivă în contextul situaţiei economice actuale a Republicii Moldova, va fi scos de pe ordinea de zi”, a declarat Gaburici pe 12 Iunie.

Se pare că aici este şi buba! Să nu uităm că premierul a fost convocat la Procuratură cu o zi înainte de a-şi anunţa demisia, iar Procuratura nu-i în subordinea actriţei Filofteia Ţepoi, ci sub cea a lui Vlad Plahotniuc. Problema penală a lui Gaburici este aceea că a declarat oficial că deţine o diplomă, care poate fi falsă. Putea, pur şi simplu, să nu o declare şi să fie un premier de ispravă şi fără să aibă vreo diplomă universitară, căci nu este obligatorie, dar aşa…

Gaburici, ca pion planificat să fie sacrificat încă de la început

Dincolo de toate cele enumerate mai sus, fireşte că toate condiţiile înaintate anterior de Gaburici în apelul făcut către preşedintele ţării, cel al Parlamentului şi deputaţilor sînt absolut corecte, numai că au venit prea tîrziu, au fost adresate haotic şi se pare că şi din constrîngere, ştiind probabil ce îl aşteaptă. Vă reamintim că premierul, absolut justificat, solicita demisiile conducerilor Procuraturii Generale, Băncii Naţionale şi a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

Dincolo de eşecurile sale în raport cu reformele recomandate de către partenerii externi de dezvoltare ai Republicii Moldova, avem suficiente motive să credem că Gaburici a fost constrîns să-şi dea demisia şi în contextul unor tentative de reformare a unei noi majorităţi parlamentare. Lăsînd la o parte faptul că înlăturarea prin constrîngere a lui Gaburici ca să demisioneze reprezintă şi o lovitură sub centură aplicată lui Vlad Filat, putem bănui că un post vacant de prim-ministru poate fi o tentaţie extrem de atrăgătoare pentru Mihai Ghimpu în situaţia în care Dorin Chirtoacă nu va cîştiga fotoliul de primar al Chişinăului.

Aici pot fi două scenarii posibile. În primul, se poate lua în calcul intrarea în turul doi al alegerilor locale a lui Chirtoacă. În această situaţie, PLDM şi PD îi pot oferi sprijinul, în turul doi, lui Chirtoacă, în condiţiile în care Ghimpu ar trebui să fie nevoit să renunţe la pretenţiile lui absurde la alte posturi în reformare unei alianţe de guvernare PLDM-PD-PL, care se poate pecetlui în următoarele două săptămîni. În caz contrar, Procuratura închide pliscul şi Parlamentul nu aprobă demisia lui Gaburici.

În cel de-al doilea scenariu posibil, în situaţia în care Chirtoacă pierde definitiv fotoliul de primar, iar scenariul de mai sus nu a fost luat în discuţie, Ghimpu chiar că nu ar mai avea prea multe argumente să-i condiţioneze pe cei de la PLDM şi PD pentru a reintra cu ei la guvernare. Va fi nevoit să se alieze fără prea mari pretenţii la guvernare cu cele două partide fie şi din Pricina aceleiaşi Procuraturi, în faţa căreia Chirtoacă ar avea de dat cu subsemnatul mult şi bine pentru fărădelegile pe care le-a patronat la Primărie. Aici nu-i nevoie de voinţa sau nevoinţa lui Ghimpu, ci de cea a lui Plahotniuc. Oricît ar părea de aberantă şi contraproductivă, nominalizarea lui Chirtoacă la funcţia de premier trebuie reţinută, fie şi ca o nouă fază a amuzamentului sau penibilului naţional, chiar dacă s-ar crede că e vorba despre un chip pasămite proeuropean.

Spun asta pentru că Moldova s-a îndepărtat mult prea mult de la parcursul proeuropean, iar metodele prin care s-ar pune în aplicare aceste două posibile scenarii nu fac nimic altceva decît să contribuie la o şi mai mare deviere de la normele, principiile şi valorile europene. C-aşa-i Moldova! Ţară de minune! Dar ce ţară!!!