Autor: Aliona CIGULEA

În general, sărutul pătimaş pe gură dintre doi bărbaţi este apanajul homosexualilor. Fostul lider sovietic Leonid Ilici Brejnev, despre care nu se poate afirma că a fost homosexual, avea obiceiul dizgraţios de a-i săruta pe gură, cu o agresivitate ce sfida orice bun simţ diplomatic, pe toţi şefii de stat cu care se întîlnea, fie bărbaţi, fie femei. Brejnev era incapabil să înţeleagă că, chiar dacă acest obicei poate că este unul specific rusesc, era scîrbos pentru liderii politici ai lumii civilizate cu care se întîlnea.

În obtuzitatea lui funciară, fostul lider sovietic, unic în felul său, nu admitea că trebuie să respecte cultura salutului reprezentanţilor popoarelor cu care avea întrevederi, punîndu-i pe aceştia în situaţii absolut jenante. La fel s-a întîmplat cu prilejul întîlnirii pe care a avut-o cu Nicolae Ceauşescu, fostul preşedinte comunist al României, care l-a respins cu violenţă, cu Fidel Castro al Cubei sau Margaret Thatcher, care au reuşit să evite sărutul libidinos şi oripilant al lui Brejnev.

Sînt notorii săruturile pe gură dintre Brejnev şi Gorbaciov, dar cel mai celebru sărut pe gură este cel dintre fostul lider sovietic cu Erich Honecker, ex-preşedinte al fostei Republici Democrate Germane. Sărutul pasional dintre Brejnev şi Honecker a făcut înconjurul lumii datorită fotografului Regis Bossu, care lucra şi pentru publicaţiile Stars and Stripes, Stern, Spiegel şi agenţia Sygma. În 1979, cu prilejul celei de-a 30-a aniversare a Republicii Democrate Germane, în Berlinul de Est, la care invitat de onoare era Leonid Ilici Brejnev, după ce acesta şi-a finalizat discursul, fotograful Regis Bossu a surprins sărutul pasional, pe gură, dintre cei doi lideri comunişti.

A fost singura fotografie care a imortalizat cel mai bine pătimaşul sărut şi care a făcut înconjurul lumii. Iniţial, această fotografie a apărut în Paris Meci, într-un reportaj pe două pagini, iar a fost preluată de presa din întreaga lume. Sărutul dintre cei doi lideri comunişti a fost pictat şi pe Zidul Berlinului de Dmitri Vruhel, în Noiembrie 1989, la sărbătorirea căderii celebrului Zid. Această imagine era cea mai reprezentativă pentru Berlin's East Side Gallery pînă cînd, în 2009, Guvernul a decis ştergerea ei. Interesantă a fost reacţia opiniei publice după ştergerea ei, căci a fost una de revoltă şi a cerut ca Vrubel să reproducă imaginea.

Prin sărutul pe gură, Brejnev credea că este cea mai mare dovadă de prietenie şi consideraţie

În istoria diplomaţiei sovietice, această ciudată şi dizgraţioasă formă de salut sau consideraţie este cunoscută sub denumirea de „triplul sărut Brejnev”, iar asta pentru că liderul sovietic îşi săruta interlocutorii, mai întîi, pe ambii obraji, iar mai apoi pe gură. În afară de eşecul sărutului pe gură cu Ceauşescu, la Moscova, şi cel celebru cu Honecker, iată şi alte cîteva dintre secvenţele în care lui Brejnev i-a reuşit sau nu „triplul sărut” cu unii dintre omologii lui din acea vreme:

La fel ca şi Brejnev, fostul lider palestinian Yasser Arafat era un pasionat al sărutului pe gură cu bărbaţii. Arhivele ruseşti posedă numeroase imaginii cu săruturi pe gură dintre cei doi. Demn de reţinut este faptul că, potrivit mărturiile unui fost şef al spionajului din România, Yasser Arafat ar fi fost şi un homosexual activ.

O altă ispravă de acest gen, neconfirmată de arhive, dar certificată de presa rusă, se referă la întrevederea dintre Brejnev şi Iosip Broz Tito, fostul preşedinte al Jugoslaviei, cînd îmbrăţişarea dintre cei doi a fost atît de puternică şi pasională încît Brejnev l-ar fi muşcat de buze pe omologul său.

Se afirmă că „triplul sărut Brejnev” ar fi debutat „diplomatic” cu prilejul întrevederii dintre Brejnev şi Gustav Husak, fostul secretar general al partidului comunist cehoslovac, cel care a înăbuşit în sînge "Primăvara de la Praga", condusă de Dubcek.

De sărutul lui Brejnev nu a scăpat nici premierul legendar al Indiei, Indira Gandhi. Liderul sovietic a reuşit să-i aplice „triplul sărut” la o întîlnire oficială chiar în apartamentul ei, transformat după asasinarea acesteia într-un muzeu în care se află şi astăzi o fotografie care imortalizează acele momente.

În plasa ofensivului sărut pe gură al lui Brejnev a căzut pînă şi fostul preşedinte american Jimmy Carter.

În 1971, însă, Brejnev a rămas cu buzele umflate cu prilejul altei tentative. „Victima” urma să fie „Doamna de Fier”, fostul premier britanic Margaret Thatcher, care, cu eleganţă şi îndemînare, a reuşit să evite această manifestare dezagreabilă.

Un alt prilej pe care Brejnev l-a ratat cînd ar fi vrut să-şi sărute pe gură un omolog, a fost atunci cînd s-a întîlnit cu Fidel Castro, preşedintele Cubei. Castro, fiind la curent cu obiceiul dezagreabil al liderului sovietic, nedorind să se facă de rîs în faţa propriilor cetăţeni cu o astfel de manifestare de afecţiune libidinoasă şi anormală, s-a prezentat în faţa lui Brejnev cu un trabuc în gură din care pufăia cu sete. Pofta de sărut a lui Brejnev s-a evaporat asemenea fumului din trabucul lui Castro.

Obiceiuri şi obiceiuri, dar protocolul diplomatic impune anumite rigori dincolo de ele. Ce este plăcut pentru ruşi sau ceea ce cred ei că este un semn de manifestare a prieteniei şi preţuirii este dizgraţios pentru cei din lumea civilizată.