Scandalul legat de situaţia din sistemul bancar al Moldovei, în particular de Banca de Economii, după o scurtă pauză, a reizbucnit cu noi detalii. În presă au apărut documente bancare, care vorbesc despre „credite murdare” din perioada cînd Prim-ministru era Zinaida Greceanîi. Apoi, chiar ieri, Igor Dodon a publicat alte documente, care vorbesc despre astfel de credite acordate de BEM, însă deja în perioada guvernării democratice. Acest „ping-pong”, în condiţiile reaprinderii patimilor politice, vrei nu vrei, te impun să revii la temă şi să tragi anumite concluzii.     
În primul rînd, în timp de cîteva luni opiniei publice i s-a tot comunicat despre o sumă enormă care, chipurile, ar fi fost furată din bancă în noiembrie 2014, iar cifrele invocate în context erau de ordinul miliardelor de lei. În realitate, aceste cifre au fost folosite ca bază pentru toate declaraţiile politice pe această temă. Iar toate săgeţile au fost aruncate în direcţia investitorilor, care au luat sub controlul lor banca în august 2013. Acum, făcînd abstracţie de emoţii şi de declaraţii politice, apare o întrebare logică: dar a avut oare loc în realitate acest furt? Sau mai precis: dacă a fost el comis anume în toamna anului 2014?

La prima întrebare, chiar şi un student de la facultatea de economie vă va spune că nu este posibil să scoţi din sistemul bancar al Moldovei o sumă atît de mare în termene atît de mici. Chiar dacă e să admitem că a existat o complicitate la nivelul structurilor de stat abilitate cu anumite responsabilităţi în acest domeniu, oricum acest lucru este practic imposibil din simplul motiv că fiecare dolar scos din oricare bancă a lumii este monitorizat strict de către Bank of New York.

Dacă cineva ar fi încercat să scoată un miliard de dolari din oricare dintre băncile moldoveneşti, cu acordul organelor de stat ale Moldovei, oare credeţi că americanii ar fi tăcut şi nu ar fi bătut alarma? Mai ales în condiţiile în care şi în imediata vecinătate a Moldovei, dar şi în alte regiuni ale lumii au loc tensiuni de proporţii şi riscul folosirii banilor în alte scopuri decît cele paşnice şi legale este unul extrem de mare!

În lumina acestor afirmaţii, apar serioase întrebări dacă miliardele de care au tot vorbit într-una politicienii în ultima perioadă într-adevăr au fost scoase din Moldova? Dacă americanii au tăcut, dacă au tăcut alte structuri abilitate cu funcţii de supraveghere în acest domeniu, cel mai probabil, aceşti bani nu au fost scoşi din sistemul bancar al Moldovei.

Dacă, totuşi, banii respectivi nu pot fi găsiţi, logic ar fi să ne întrebăm dar cînd anume şi de către cine atunci au fost scoşi? La această întrebare nici nu s-a încercat să se găsească un răspuns. De exemplu, este foarte straniu că nici un organ de stat nu a reacţionat la scrisoarea omului de afaceri Constantin Nikithin, publicată de un ziar din Republica Moldova, care sincer a mărturisit că a obţinut un credit de la BEM în valoare de 5 milioane de euro, gajul fiind de 125 de ori mai mic decît suma contractată.

De asemenea, nu s-a reacţionat nici la alte informaţii care indicau direct că, în perioada guvernării precedente, în cîrca Băncii de Economii s-au pus intenţionat anumite probleme, care au adus banca într-o stare extrem de critică. S-au trecut cu vederea şi declaraţiile omului de afaceri Ilan Shor care, în cadrul unii briefing, a povestit sincer în ce stare deplorabilă au preluat investitorii Banca de Economii în 2013 şi a vorbit deschis despre gaura enormă formată ca urmare a creditelor neperformante acordate anterior.

De asemenea, au fost trecute sub tăcere şi aprecierile experţilor străini publicate de presa de peste hotare că anume graţie intervenţiei investitorilor privaţi Banca de Economii a fost readusă pe linia de plutire, salvînd-o de faliment, iar sistemul bancar moldovenesc a evitat o catastrofă. S-au trecut cu vederea şi principalii indicatori ai BEM în perioada în care a fost administrată de investitori privaţi şi anume că toate creditele acordate în acest răstimp au fost convenabile băncii, iar cota creditelor neperformante s-a redus de la 47% la 20%. De asemenea, s-a neglijat totalmente faptul că investitorii privaţi şi-au îndeplinit toate obligaţiunile asumate, inclusiv au răscumpărat credite neperformante în volum de 300 mil. lei și au efectuat un împrumut subordonat de încă 50 mil. dolari SUA.

Toate aceste aspecte, dar şi multe altele relevante în acest context, au fost ţinute sub tăcere, în schimb în prim plan a fost scoasă şi promovată excesiv teza precum că, în perioada în care BEM a fost sub administrarea investitorilor privaţi, din ea s-au scos miliarde de lei care au dispărut nu se ştie în ce direcţie. Mai mult ca atît, s-a promovat excesiv şi teza că unica soluţie corectă în această situaţie a fost readucerea BEM în proprietatea statului, ea trecînd sub administrarea specială a BNM.
Toate acestea, analizate la rece, vrei nu vrei, te duc la gîndul că în perioada respectivă am asistat la un spectacol ieftin, dar bine regizat, scopul căruia a fost folosirea investitorilor privaţi de către cineva care a stat tot timpul în spate şi care şi-a urmărit scopurile sale meschine. Iar toată campania de dezinformare care s-a făcut la această temă a avut anume scopul de a proteja identitatea şi schemele adevăratului beneficiar de situaţia de la BEM. Acum se pare că acest talciok va avea continuitate sub forma descoperirii unor noi fapte pe fundalul luptei electorale. 
 
Sursa: www.infotag.md