De la Churchill încoace, nu s-au mai ţinut discursuri deştepte

Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, indiferent de data la care se va întîmpla acest eveniment firesc, este, la ora actual, interesul şi idealul nostru naţional. Geografia ne-a predestinat să fim aproape de inima continentului European. Politicienii de prim rang şi politicile marilor naţiuni a făcut ca destinul nostru să fie disputat sau disputabil, dar destinul nostru final, se înţelege, nu poate fi altul decît cel de cetăţeni ai comunităţii europene.

Pe parcursul următoarelor numere ale ziarului nostru, ne-am propus să vă oferim partea cea mai semnificativă a unui interviuluat  Ciprian Chirvasiu scriitorului, eseistului, criticului literar, diplomatului şi aristocratului care a fost Alexandru Paleologu din România. Veţi vedea că acest interviu este sau ar trebui să fie o pildă de înţelepciune şi de luciditate, valabilă pentru toţi intelectualii şi politicienii din Republica Moldova. Facem această afirmaţie deoarece absolut toate observaţiile, constatările marelui gînditor definesc, fatalmente, şi realităţile încă funeste de aici.

Interviul, în care se vorbeşte despre România, UE, SUA, Rusia, terorism, prostie etc., a fost realizat de către Ciprian Chirvasiu în Toamna anului 2004, cu un an înaintea trecerii în nefiinţă a lui Alexandru Paleologu, cînd România nu era membră a UE, fiind publicat integral în volumul „Destine fără noi”, apărut la editura „Badea” în anul 2006. Îl vom reproduce întocmai după grafia autorului.

Alexandru (Alecu) Paleologu s-a născut pe data de 14 Martie, 1919, la Bucureşti, şi a decedat pe data de 2 Decembrie 2005. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brîncoveanu. A fost deţinut politic în România comunistă, iar mai apoi, după 1989, a fost ambasador în Franţa şi senator. (MS)

INTERVIU. Alexandru Paleologu (continuare din numărul trecut)  

“Trăiam foarte prost, dar ne distram foarte bine!”

Ciprian Chirvasiu: Ne-am pierdut şi simţul umorului din cauza prostiei!

Alexandru Paleologu: Complet! Aţi mai auzit vreun banc bun? Nu.

Ciprian Chirvasiu: Era o tehnică de supravieţuire, pe vremea lui Ceauşescu.

Alexandru Paleologu: Era şi de supravieţuire, dar chiar şi de vieţuire, domnule! Nu poţi trăi ca lumea dacă n-ai umor şi nu te-alinţi. Iar când vine vreo nenorocire, trebuie să ţi-l aperi cu dinţii. Te ajută să treci peste. Am traversat toată perioada comunistă mulţumită acestei tehnici. Erau nişte bancuri grozave pe vremea lui Ceauşescu. Ne amuzam tare. Trăiam foarte prost, dar ne distram foarte bine.

Ciprian Chirvasiu: Noi, ăştia nu foarte tineri, ne-am pierdut de tot speranţa. Nu mai avem nici perspective, nici repere.

Alexandru Paleologu: Da, nu mai aveţi nici un reper. Ce reper?

Ciprian Chirvasiu: Şi mă îngrozesc gândindu-mă la ce vor trăi copiii noştri.

Alexandru Paleologu: La asta mă gândesc şi eu. Până la 54 de ani, eu n-am avut copii şi nici o femeie nu mi-a spus că a rămas însărcinată cu mine. Cum să mor liniştit când ştiu ce lume idioată las în urmă?! Problema e că lumea în care am intrat nu e numai ticăloasă - ăsta n-ar fi mare lucru – dar e tâmpită. Şi ce poate fi mai greu pe lume decât prostia? Bagă de seamă, chestia asta mă înnebuneşte: românilor (dar cred că şi altor naţii; văd că şi englezilor) nu le plac deştepţii. Omul inteligent ce hram poartă? Ce urmăreşte cu deşteptăciunea lui? Asta îi macină. E periculos de inteligent! Asta se zice. Dar numai prostul e periculos! Ideea că trebuie să te fereşti de deştept fiindcă e periculos este cheia catastrofei în care intrăm. Altă prostie care se mai spune: “ E diabolic de inteligent”. Păi, diabolică e numai prostia! Ura împotriva inteligenţei e un fenomen quasigeneral.

“Dacă ar fi mai puţini imbecili, n-ar mai fi electorat”

Ciprian Chirvasiu: Mă frământă de mult o întrebare: după 1989, cine a dinamitat tot ce era bun în sistemul de învăţământ şi în cel de sănătate? De ce sunt cele două domenii ţinute pe loc, cu un cinism îngrozitor?

Alexandru Paleologu: Nu cred că democraţia e de vină. Nevoia de propagandă. Să dai drumul la lozinci după fiecare cuvânt, după fiecare două cuvinte... De ce?! A ieşit o nouă prostie. Au introdus-o nemţii, adică protestanţii: cultul muncii. Foarte rău. E o plictiseală de moarte. În limba română veche, cultul muncii însemna tortură. Altceva e lucrul. Eu nu am muncit în viaţă. Dar am lucrat.

Când am fost la puşcărie, când mă puneau la muncă silnică (tot cu mijloacele adecvate, care sunt aceleaşi, simple, de mii de ani), mă prefăceam că muncesc. Nu munceam fiindcă îmi era imposibil. Era un fel de respingere fizică a ceea ce se cheamă muncă. Îmi place să lucrez doar dacă ceva mă interesează. Omul care munceşte nu lucrează, căci pe el nu-l interesează nimic. Şi cultul muncii, care s-a extins pe întreaga planetă, a distrus respectul pentru sfinţenia lucrurilor importante. Au distrus cultul femeii, farmecul care este femeia în lume: “Deh, o maşină de f...t!”. A apărut această tâmpenie îngrozitoare, din care s-au topit toate reperele.

Şi, mai ales, bănuiala de ticăloşie adusă celui inteligent. Să te fereşti de cel inteligent, fiindcă cine ştie ce-ţi coace. Prostul coace, domnule, nu deşteptul!

Ciprian Chirvasiu: Dacă a fost premeditată, distrugerea învăţământului aduce a genocid. A fost amorsată o bombă cu efect întârziat.

Alexandru Paleologu: Cred că a fost premeditată. Că prea funcţionează! Arată a fi numai o simplă idioţie. Dar idioţia e multiplă, nu majoritară. Dacă idioţia ar fi prezentă în majoritatea cazurilor, ar fi un dezastru fără leac. Deci nu e asta. Dar prostia este generalizată. Se respectă foarte mult prostia!

Omul prost imprimă respect. E prost? Da, însă munceşte. Dar cum să nu muncească dacă-i prost? Remarcă dumneata cu câtă antipatie este privit omul care ştie carte! Perfid! Ticălos! Aha! Are el un plan diabolic! Înainte vreme, omul prost era chiar simpatic. Nu i se dăduse atâta nas, nu i se cântase atât în strună, nu fusese invocat în discursurile electorale. Dar nu există azi altă cale de a aduce la putere o formaţiune politică decât cerându-i prostului votul. Adică părerea celor mai mulţi, deci a celor mai proşti. Ăia să hotărască! Electoratul!

Păi cine-i electoratul? O grămadă de imbecili! Dacă ar fi mai puţini imbecili în electorat, n-ar mai fi electorat. Mulţi oameni votează după cum le vine. După poftă. Cred că ei n-ar vota de preferinţă cu imbecilii. Dar omul prost căruia i se dă dreptul de vot îi preferă matematic pe imbecili. Ma-te-ma-tic!

Ciprian Chirvasiu: Iar omul deştept îşi spune: votul meu face cât votul prostului.

Alexandru Paleologu: Da. Aşa e. (...) Pe noi ne-au învăţat proştii şi o proastă înţelegere a creştinismului. Ca fiind neprins de plăceri. Să suferim, ca să ne mântuim.

Păi singurul lucru bun este plăcerea absolută! Dispreţuim plăcerea şi iubim virtutea? Care virtute? Ipocrizia şi falsităţile! De pildă, puşcăria a fost o experienţă ce i-a tâmpit pe mulţi care s-au crezut eroi. Aia a fost doar o chestie neplăcută. Dacă aveai destulă mine, o fentai cu ce puteai: cu umor, cu bancuri, cu găsirea unor imagini frumoase chiar în mizeria în care te aflai.

Mi-aduc aminte, eram la penitenciarul Salcea, din Balta Brăilei. Şi se făcea numărul. Adică numărătoarea, să se constate dacă n-a fugit cineva. O făceau greu, fiindcă erau neşcoliţi. Adeseori nu le ieşea. O luau de la capăt. Numărau la infinit. În timpul ăsta, eu mă uitam prin lumina dimineţii, care uneori se schimba, la nişte peisaje superbe. Domnule, era în acea mizerie îngrozitoare imaginea splendorii posibile! Dacă aveai perspicacitatea s-o descoperi...

Ciprian Chirvasiu: În puşcărie v-aţi sprijinit de limba română, de Dumnezeu. Cum s-a întâmplat şi cu Steinhard.

Alexandru Paleologu: Sigur că da. Numai aşa poţi rămâne nemutilat sufleteşte. Doar dacă eşti capabil de aceste replici interioare. Vorbeai despre limba română. Uite azi în ce hal a ajuns! Mă uit prin gazete la anglofonia românească promptă, indecentă şi incorectă în care gargarisesc gazetarii. Topul cutare! Ce top?! Sunteţi în top! Eu sunt în top, într-adevăr, dar acesta n-are top! Domnilor, să ciocnim! Vă mulţumesc foarte mult că mi-aţi dat atâta atenţie! (va urma)