„Limba română” – Asul rusesc din mînecă de după Vilnius

Autor: Mihai CONŢIU

Hotărîrea Curţii Constituţionale (CC) din ziua de 5 Decembrie, prin care s-a decis că limba oficială a R. Moldova este cea română, a stîrnit o euforie sinucigaşă, fără s-o ştie, în rîndul unor grupuleţe de moldoveni, a unor politicieni moldoveni şi români şi într-o serie de instituţii mediatice. Sunt plin de revoltă cînd văd cum şi în ce scopuri îşi bat joc de limba mea maternă unele servicii secrete şi nişte politicieni cinici fără de nici un Dumnezeu!!!

Ceea ce pare o victorie la prima impresie sau potrivit instinctului fiecăruia, riscă să se transforme într-un blestem pentru această ţară. Acum, după Summit-ul de la Vilnius, după bine-cunoscutele obstrucţii ale Rusiei, comuniştilor şi ale transnistrenilor, cine avea cea mai mare nevoie ca înalta instanţă a CC să emită o astfel de Hotărîre – România, Rusia sau aventurierii politici locali?

Cei mai mulţi dintre experţii independenţi sunt de acord cu faptul că CC şi-a depăşit atribuţiile, că o astfel de Hotărîre intră sub incidenţa politicului, eventual cu largul concurs al comunităţii ştiinţifice, precum şi a unei, totuşi improbabile, consultări populare.

Doar în aparenţă, Hotărîrea în cauză pare o victorie a României politice, a aşa-zişilor „unionişti-basarabeni” şi a minorităţii politice locale de aceeaşi speţă. Aici nu-i vorba despre realitatea ştiinţifică în ceea ce priveşte denumirea corectă a limbii, ci despre situaţia delicată şi aflată pe muchie de cuţit în care se plasează R. Moldova mai ales după Vilnius. Suntem siguri că mai bine de 90% dintre moldoveni habar nu au ce s-a întîmplat pe 5 Decembrie la CC, ce importanţă are şi cui foloseşte, oamenii avînd pe cap treburi cotidiene cu mult mai presante.

Duplicitatea iniţiatorilor demersului la CC

Au fost două sesizări înaintate CC în această chestiune – una a Anei Guţu, membru al grupului reformatorilor liberali, şi mai apoi cea a lui Valeriu Munteanu, deputat al minusculului grup al liberalilor conduşi de Ghimpu. Orice ales responsabil al poporului, atunci cînd are o astfel de iniţiativă, este obligat să ştie că demersul său are sorţi de izbîndă, iar asta din respect elementar faţă de alegătorii lui.

Nu putem afirma aşa ceva despre Ana Guţu şi Valeriu Munteanu. Ei au ştiut de la bun-început că sesizarea lor la CC este un act demagogic şi diversionist, care nu poate fi transpus în practică într-un viitor apropiat. De altfel, aceştia şi-au arătat scepticismul că se vor găsi 67 voturi ale deputaţilor pentru modificarea art. 13 din Constituție, căci doar Parlamentul are această împuternicire. Într-o expunere publică, Valeriu Munteanu a spus că este posibilă şi dizolvarea Parlamentului, deci provocarea alegerilor anticipate, în situaţia în care eşuează votarea Hotărîrii CC cu privire la modificarea art. 13 din Constituție. Problema este că aceşti Munteanu şi Guţu ştiu prea bine că nici în viitorul Parlament nu se vor găsi voturile necesare modificării art. 13 din Constituție. Asta înseamnă că orice viitor Parlament va fi dizolvat ori de cîte ori va exista o propunere spre votare a modificării constituționale?

Atunci de ce au fost făcute aceste sesizări la CC?

Avem în scenă trei actori ai momentului abordat: Ana Guţu, şcolită şi formată pe vremea URSS, Valeriu Munteanu, absolventul unei universităţi provinciale din România, motiv pentru care poate fi bănuit că „este al românilor”, şi pe Alexandru Tănase, preşedintele CC, absolvent de Drept la Iaşi, fost avocat de încredere al lui Valeriu Pasat, ex-director al SIS, fost (şi poate că o mai fi) consilier pe Probleme de Relații Economice Externe al lui Anatoli Ciubais, președintele celui mai mare concern energetic din Rusia, RAO EAS Rossii (РАО "ЕЭС России").

Să nu uităm că toţi aceştia au fost implicaţi în demiterea Guvernului Filat, iar asta într-un moment în care şansele R. Moldova la Vilnius trebuiau ratate la dorinţa Moscovei. Cel mai mare delator şi acuzator fără noimă al lui Filat a fost Ghimpu, iar asta încă din perioada de cînd Ana Guţu îi era subalternă. Ghimpu a avut rol de agitator social-politic „de argumentare” în demiterea ex-premierului, iar comuniştii şi democraţii au pus în aplicare exerciţiul de rutină parlamentară.

Pentru că se dorea ca Summit-ul de la Vilnius să fie ratat, dat fiind şi rolul lui Filat de artizan al reuşitei, CC a lui Alexandru Tănase a recurs la o rafinată „lovitură de Guvern”, interzicîndu-i ilegal lui Filat să mai candideze la funcţia de premier. Fireşte că Tănase s-a bucurat de complicitatea susţinătorilor lui democraţi şi de cea a liberalilor lui Ghimpu.

Sesizările înaintate spre examinare la CC de cei doi liberali, faptul că Tănase era cel desemnat să dea undă verde limbii române ca fiind oficială, plus încă o serie de alte considerente, au vizat următoarele „obiective”:

1. Recalibrarea, consolidarea imaginii de oameni devotaţi cauzei românismului în R. Moldova a liberalilor lui Ghimpu, a Anei Guţu şi noii sale echipe şi a lui Alexandru Tănase.
2. Subminarea voalată a Congresului PLDM din ziua de 8 Decembrie. Prin Hotărîrea CC, se urmăreşte crearea impresiei că acest partid a alunecat în zona extremismului de dreapta al lui Ghimpu, iar asta în contextul în care unul dintre iniţiatori, Ana Guţu, face parte din coaliţia de la guvernare. Acesta este şi motivul pentru care au apărut diversiuni mediatice, potrivit cărora, chipurile, Valeriu Streleţ s-ar fi declarat partizanul acestei Hotărîri a CC. Se urmăreşte crearea impresiei, printre membri PLDM, că liderii partidului au renunţat la pragmatismul centrist în favoarea extremismului de dreapta.
3. Consolidarea a cît mai multor moldoveni şi a minorităţilor naţionale în jurul PCRM.
4. Radicalizarea liderilor de la Tiraspol şi a poziţiei Moscovei.
5. Compromiterea parcursului european al ţării şi provocarea de alegeri anticipate.

Poziţii care nu ne miră

Luînd în consideraţie opoziţia Rusiei şi a Tiraspolului faţă de Summit-ul de la Vilnius, precum şi iminenţa liberalizării regimului de vize pentru moldoveni, care ar fi o lovitură electorală năucitoare pentru PCRM, este clar că Hotărîrea Curţii Constituţionale din ziua de 5 Decembrie, prin care s-a decis că limba oficială a R. Moldova este cea română, poate fi o operaţiune rusească. Acoperirea este mai mult decît profesionistă deoarece, la o primă vedere, oricine poate spune că este mîna Bucureştiului.

Mai mult decît atît, oficialii români s-au şi grăbit să jubileze, acoperind de minune posibila operă a serviciilor secrete sau a politicienilor ruşi. În bătălia lor oarbă după voturile moldovenilor, crezînd că astfel îi seduc şi mai mult, au uitat de orice prudenţă, dar mai ales de interesul naţional al R. Moldova în aceste momente istorice extrem de fragile.

Iată cu ce declaraţie s-a năpustit Traian Băsescu: „Este un act de dreptate faţă de istoria cetăţenilor moldoveni, faţă de cei din Republica Moldova care se simt români. Implicaţiile sunt extraordinar de profunde, ele intră în vigoare imediat, odată cu Hotărîrea Curţii. Se pune capăt încercării de mistificare a unor adevăruri culturale şi istorice din Republica Moldova. Sper ca toate statele să ia notă rapid de această Hotărîre.”

La rîndu-i, ca să nu rămînă mai prejos, premierul Victor Ponta a spus: „Decizia Curţii Constituţionale din Republica Moldova este una istorică! O veste foarte bună pentru toţi românii şi un semnal pozitiv pentru viitor!”

UE vrea binele şi ajută Moldova, dar nu împotriva Rusiei

Supravieţuirea R. Moldova în aceşti ultimi 4 ani a depins crucial de UE, iar asta pentru că Rusia nu oferă şi banii pe care doar Occidentul îi poate distribui pentru modernizarea ţării, în schimb ruşii tot oferă ceva de care nu putem să nu ţinem cont. Optimismul pro-occidental al moldovenilor contrastează cu ponderea remitenţelor din Federaţia Rusă, dependenţa de Gazprom, exporturile de produse moldoveneşti şi, extrem de important, uriaşul spaţiu mediatic rusesc de propagandă.

În conformitate cu statisticile Băncii Mondiale din anul 2012, 24% din PIB-ul ţării reprezenta remitenţele din străinătate. Semnificativ este faptul că 65,6% din aceste transferuri de bani vin din Rusia. În luna August 2013, de exemplu, transferurile valutare în ruble ruseşti au atins pragul surprinzător de ridicat de 37,2%, cu 5,2% mai mult decît transferurile în euro şi cu aproape 7% în plus faţă de dolarul american. În acest context, potrivit datelor oficiale, există 520.000 de moldoveni aflaţi la muncă peste graniţă. Din categoria celor plecaţi pe termen lung, 56% se află în Rusia, iar din rîndul celor care muncesc sezonier, în Rusia se află 81%.

Am notat aceste cîteva date spre a se înţelege mai bine dramatismul celor care riscă să fie alungaţi din Rusia (mulţi deja au fost expulzaţi), dar şi consecinţele negative asupra economiei naţionale.

Moscova nu crede în lacrimile celor mici, ci în propria-i putere

După „victoria” constituţională a limbii române în R. Moldova, în deplină concordanţă cu intenţiile reale ale celor care au sesizat CC în această chestiune, era de aşteptat să apară şi reacţii ruseşti de rigoare.

Pe contul său de pe Twitter, Aleksei Puşkov, şeful Comitetului Dumei de Stat pentru Afaceri Externe, a scris: „Republica Moldova a recunoscut limba română drept limba de stat contrar propriei Constituții. Acesta este încă un pas spre despărțirea de Transnistria.” 

La rîndul său, Dmitri Rogozin, pe contul său de Facebook, notează: „Româna este recunoscută limba oficială a Republicii Moldova, iar Transnistria introduce legislația Federației Ruse. Chișinăul crede că astfel își va păstra integritatea țării?” Judecînd la rece, constatînd că Hotărîrea Curţii Constituţionale din ziua de 5 Decembrie, prin care s-a decis că limba oficială a R. Moldova este cea română, nu are nici o şansă ca să fie pusă în dezbaterea Parlamentului în scopul modificării art. 13 din Constituție, ne întrebăm: Cui a folosit, de ce, în ce scop şi cu ce sacrificii? Răspunsurile şi le poate formula fiecare cum poate!

La ce ne putem aştepta?

Se înţelege că se urmăreşte distrugerea actualei coaliţii de guvernare şi provocarea de alegeri parlamentare anticipate, iar asta spre a se compromite şansa liberalizării regimului de vize pentru moldoveni. Într-o astfel de situaţie, vom avea de-a face cu un PCRM mult mai puternic după ajutorul dat de liberalii lui Ghimpu, Ana Guţu şi Alexandru Tănase. În contextul anticipatelor, dar chiar şi al alegerilor la termen, este clar pentru oricine că un nou Parlament şi o altă Guvernare vor avea o majoritate PCRM-PDM.