CUM SI-AU SCHIMBAT NUMELE PRINCIPALELE VALUTE ALE LUMII SI DE UNDE PROVIN ACESTEA

Dolarul nu vine din engleză, lira sterlină are origine în latină

Unităţile monetare variază de la ţară la ţară la fel de mult ca şi cultura fiecărui popor, sau limbajul în care sînt folosite. Dicţionarul Oxford explica recent pe blogul OxfordWords de unde provin numele principalelor monede ale lumii. Foarte multe monede îşi au originea în Imperiul Roman, fiind cuvinte latine la bază.

Dolarul vine din… olandeză sau germană. Dollarul este cea mai cunoscută monedă din lume, fiind folosit sub această denumire în SUA, Canada, Australia, Fiji, Noua Zeelandă şi Singapore. Potrivit OxfordWords, numele provine din cuvîntul german sau flamand „ joachimsthal“. Acesta se referea la „Valea lui Joachim“, unde anterior se extrăgea argint. Monedele de argint din această mină se numeau „ joachimsthaler“, care mai tîrziu a devenit „thaler“, iar apoi s-a metamorfozat în „dollar“.

Peso. „Peso“ înseamnă literalmente „greutate“ în limba spaniolă.

Lira. „Lira“ turcească, dar şi cea italiană (dinainte de adoptarea euro), provin din cuvîntul latin „libra“, care înseamnă „balanţă“. Există şi unitatea de măsurare a greutăţii numită livră, care cîntăreşte 453,6 grame.

Lira sterlină – Pound. Lira sterlină (pound) este folosită în Marea Britanie, dar şi în Egipt, Liban, Sudanul, Sudanul de Sud şi Siria. Numele provine din cuvîntul latin „poundus“, ceea ce înseamnă „greutate“.

Marca. Înainte de euro, marca germană şi markka finlandeză şi-au tras şi ele numele tot din unităţi de măsurare a greutăţii.

Rial. Cuvîntul latin „regalis“, care înseamnă „regal“, este originea monedelor oficiale din Oman şi Iran. În mod similar, Arabia Saudită, Qatarul şi Yemenul folosesc o monedă numită „riyal“. Înainte de trecerea la euro, şi Spania folosea ca monedă proprie „realul“.

Rand. Ca şi dolarul, randul – moneda oficială a Africii de Sud – provine din olandeză. Mai precis, din numele flamand pentru oraşul sud-african Witwatersrand, care este situat într-o zonă plină de aur.

Yuanul chinezesc, yenul japonez şi wonul Sud-coreean. Un caracter tradiţional din limba chineză care înseamnă „rotund“ sau „monedă rotundă“ este responsabil pentru numele yuanului, yenului şi wonului.

Coroana. Multe state scandinave folosesc ca monedă coroana. Fie că se numesc „krona“ (Suedia), króna (Islanda), krone (Norvegia şi Danemarca), kroon (Estonia – înainte de trecerea la euro în anul 2011) numele provine din latinul „corona“, care însemnă coroană. De asemenea, şi monoda ceha korona are tot aceeaşi rădăcină.

Dinar. Serbia, Iordania, Algeria şi Kuweitul folosesc ca denumire pentru moneda proprie „dinarul“. Acesta este provine din latinescul „denarius“, care era o monedă de argint folosită în Imperiul Roman în antichitate.

Rupia. Cuvîntul sanscrit pentru argint este „rupya“, care a ajuns mai tîrziu drept rupia din India şi Pakistan, în vreme ce moneda oficială din Indonezia se cheamă „rupiah“.

Rubla. Rubla este folosită ca monedă oficială în Rusia şi Belarus, iar numele său provine dintr-o unitate de cîntărire a argintului.

Zlotul. Zlotul îşi are ca bază cuvîntul polonez „zloty“, care înseamnă „auriu“.

Forint. Forintul maghiar provine din cuvîntul italian „fiorino“. Florinul era o monedă de aur din Florenţa şi avea imprimată pe ea o floare, adică „fiore“ în italiană.

Ringgit. Cînd monedele au început să fie bătute în metale preţioase precum aurul sau argintul, hoţii au început să radă mici bucăţi de metal pentru a crea noi monede. Pentru a combate acest lucru, mai multe ţări au introdus marginile crestate sau zimţate. Cuvîntul malaiezian pentru acest lucru este „ringgit“, adică fix numele monedei naţionale.

Leul. Leul, moneda oficială a României şi Republicii Moldova (în varianta leu moldovenesc) a fost introdus ca monedă a Ţării Româneşti în 1835 de către Alexandru Ghica, domn al Ţării Româneşti. Numele provine de la faptul că în principatele române tranzacţiile, taxele şi impozitele se plăteau în moneda străină – löwenthaler – talerul olandez, care circula încă din secolul al XVII-lea. Acesta avea gravat pe revers un leu ridicat în două labe, iar românii îi spuneau „LEU“.

Adevărulfinanciar.ro