Cum se distrug şi se desfiinţează partidele am văzut. Dar şi mai important este faptul cît de operativ aceste pierituri sînt înlocuite cu altele. Chiar este interesant cum şi datorită căror motivări apar noile formaţiuni politice, cînd se pare că parcă toate deja în lumea asta au fost declarate, afirmate şi demonstrate.

Cred că de aceea că orice fiinţă socială vrea să adere la un grup. Am învăţat asta, uitîndu-mă la Animal Planet. O grămadă de maimuţe beta îşi petrec jumătate din nenorocita lor de viaţă pupînd în fund maimuţele alfa, doar - doar or primi şi ele dreptul să intre în grupul condus de acestea. Chiar dacă ştiu (sau intuiesc, de vreme ce sînt maimuţe, nu analişti politici) că acceptarea în grup e totuna cu asumarea faptului că alfa te regulează, te bate şi te exclude cînd vrea ea, primirea în gaşcă e un motiv de fericire cel puţin la fel de mare precum acceptarea în spaţiul Schengen. Cînd eşti admis în turmă, scapi de stigmatul tău de maimuţă ciumată, d-aia care şade singură pe cracă, cu ochii trişti, uitîndu-se la fericitele beta pe care alfa le călăreşte toată ziua drept distracţie principală.

Bun. În afară de Animal Planet, treaba cu grupul este demonstrată şi în viaţa de zi de zi. Grădiniţa m-a învăţat tot ce trebuie să ştiu în materie de socializare: nu eşti acceptat de şeful grupei - nu ai dreptul să mesteci cocoloşul de gumă trecut dintr-o gură într-alta, pînă ajunge la ultimul. Poţi să ai buzunarul plin de cele mai bune gume de pe Planeta asta rotundă, dacă nu ajungi să molfăi şi tu cocoloşul găştii, eşti un nimeni, un terchea-berchea exclus pe vecie, pînă a doua zi, cînd ai o nouă şansă să încerci acceptarea.

Ei bine, ştiindu-se toate astea, mare parte din mulţime nu este atît de proastă încît să nu ţină cont. Şi îşi caută încontinuu parteneri. Ca pe Google. E simplu, ca la chitarişti: cînd vor să-şi facă trupă, dau căutare după „caut tobar“. Or, mare parte din mulţime, înţelegînd foarte bine schemele, vrea să îngroaşe rîndurile, să se înregimenteze. În vremurile astea neclare şi întoarse pe dos nu se mai lucrează pe cont propriu, ci în sistem corporatist. Uitaţi-vă la alegeri, la cît de bine se mobilizează şi se constituie în grupuri organizate acea mare parte din mulţime.

Dar şi afară de alegeri. Cît de bine a fost însuşită unirea fronturilor comune pentru naiba ştie cine. Indiferent de culoare şi stindard sau de faptul că eşti din alfa ori din beta.

Lilia GRUBÎI