Liderii americani niciodată nu recunosc ceea ce ştie toată lumea: prioritar pentru ei este să împiedice Rusia să-şi restabilească statutul de supra-putere, care ar concura cu SUA. Acum, în acest scop ei încearcă din răsputeri să păstreze suveranitatea Ucrainei. Însă momentul a fost ratat încă în anul 2008, cînd Kievul vorbea la modul serios despre aderarea la NATO. Totul s-a limitat doar la vorbe şi promisiuni. În momentul de faţă şansele Ucrainei de aderare la NATO, ca şi la UE, sînt egale cu zero.

Chiar dacă nu Washingtonul a stat în spatele Maidanului, administraţia americană a făcut tot posibilul să se creadă invers. Au trimis-o la Kiev pe un asemenea funcţionar înalt ca Victoria Nuland, iar discuţiile ei cu ambasadorul SUA la un aparat telefonic neprotejat au constituit culmea amatorismului. Tot ce a decurs a fost o catastrofă. Chiar dacă Ianukovici a fost un preşedinte slab, el trebuia înlăturat în urma alegerilor libere şi nu a revoltei. SUA puteau să-i ofere garanţiile necesare, însă Obama a refuzat. Moscova – nu.

Ca rezultat, în următoarele decenii Ucraina nu va putea reveni la vechile ei hotare, cele de pînă în 2013. Posibil că acest lucru nu se va întîmpla niciodată. Crimeea devine cu fiecare zi tot mai rusească.

Candidatul la preşedinţia americană Donald Trump afirmă că, în cazul în care cîştigă alegerile, va încheia cu Putin un acord, ce va aduce armonia între cele două state. Însă şansele sînt minime. Încă la începutul anilor 90, Elţin a spus de mai multe ori că Rusia va conta pe integrarea în organizaţiile internaţionale, în primul rînd în NATO. Dar preşedintele american de atunci, Bill Clinton, s-a temut să facă ceva în acest sens. Iar în 1994 ministrul apărării german Volker Rühe a spus că Rusia niciodată nu va fi primită în NATO. Atunci Moscova a înţeles că i se refuză locul în lumea occidentală.

Clinton a făcut greşeala respectivă, deoarece considera că după destrămarea URSS Rusia inevitabil va deveni o parte a Occidentului, fără să i se propună nimic. Şi strategia lui Obama privind resetarea relaţiilor cu Moscova a fost un eşec total. Pentru că Obama era sigur că Putin nu se va întoarce în Kremlin după 2012. Acest lucru l-a determinat pe Putin să consolideze o Rusie autoritară şi puternică, care poate replica Occidentului. I-a reuşit: acum el dă cărţile în Europa şi Orientul Apropiat, America trecînd în poziţie defensivă. Iar UE în sfîrşit a înţeles că securitatea şi lupta cu terorismul sînt mai importante decît libertatea statelor arabe…

După Rzeczpospolita, Polonia