O lucrare de cercetare ștearsă rapid săptămîna aceasta a sugerat că un viitor care evită produsele de origine animală este „de dorit”, dar cît de realizabil este?

Vreţi să salvaţi planeta? Pregătiți-vă! Epoca micii remedieri a trecut: acum, fiecare zi aduce o cerere de schimbare radicală a comportamentului. Diesel este deja verboten, zboară pozitiv imoral. Cu cîteva zile în urmă, ai învățat că trebuie să-ți strici cazanul pe gaz și să-ți îmbraci cumva semi-ul victorian cu izolație; astăzi, este curcanul de Crăciun pe linie. Și mielul vine de Paște. Și, de fapt, toată carnea pe care o bagi în gură. Pentru că cercetătorii care sfătuiesc Guvernul, s-a dovedit, ar prefera să nu o faceți. De dragul planetei. Mai întîi fără căldură, acum fără carne. Bun venit în viitorul plin de distracție!

Nu veți mai putea găsi raportul de 56 de pagini al cîștigătorilor – „Net Zero: Principii pentru inițiative de succes de schimbare a comportamentului” – pe site-ul Guvernului. Acesta și descrierea sa a unui viitor fără carne ca „normă socială dezirabilă” au fost eliminate. Doar o grămadă de cercetători care se încurcă; o politică de hîrtie și nu oficială; Guvernul a protestat în apărarea înlăturării raportului. Dar același tip de cercetători, de la aceeași unitate Comportamentală Insights (sau Nudge), au fost, de asemenea, elementul cheie pentru modelarea taxei pe zahăr (încasările anuale curente de peste 300 de milioane de lire sterline) și a răspunsului oficial la pandemia de Covid. Poate că, atunci, aceasta a fost mai mult o fereastră către viitorul nostru decît au fost dispuși să lase să se vadă.

Deci, cum ar putea arăta Marea Britanie fără carne? Mai slăbuţă, posibil. Aruncaţi o privire la celebrul bucătarul Jamie Oliver, care a susținut că 28 de kilograme tocmai ”s-au topit” cînd a „lăsat-o mai moale cu carnea şi a consumat mai multe legume, a dormit mai mult și a făcut mişcare”. El este de acord cu raportul Guvernului, șters sau nu, care săptămîna aceasta anunță că rețetele sale vor fi de acum înainte fie vegetariene, fie vor folosi mai puțină carne. Rețeta lui perfectă de friptură, postată pe YouTube anul trecut („îți va oferi cea mai suculentă carne…”), nu este acum nici o friptură, sau mult mai puțin.

Există, totuși, o mulțime de motive bune pentru care ar trebui să mîncăm cu toții mai puțină carne. Resursele destinate producerii sale sunt uimitoare.

Asta deoarece carnea nu înseamnă doar carne. Este vorba despre culturi – din care aproape jumătate din întreaga lume sunt folosite pentru hrănirea animalelor (mai mult decît mîncăm noi înșine); despre apă – animalele consumă o treime din apa dulce folosită în agricultură (care se întîmplă să fie cea mai însetată afacere de pe planetă); despre medicamente – utilizarea industrială a antibioticelor ca medicamente pentru animale și ca promotori de creștere le ajută pe insecte să dezvolte rezistență la medicamentele pe care le folosim în mod obișnuit pentru a trata infecțiile, accelerînd o potențială catastrofă care ar face Covid să arate ca un spectacol secundar; despre pămînt – cel mai mare motor al defrișărilor, conform FAO; despre mări – producția de pește și fructe de mare a crescut de patru ori, la 154 de milioane de tone în ultima jumătate de secol, lăsînd o treime din stocurile de pește supra-exploatate, la doar 10% în 1974.

Carnea, cu alte cuvinte, este responsabilă pentru o parte disproporționată a emisiilor de gaze cu efect de seră implicate în hrănirea noastră, care reprezintă aproape 40% din totalul global, conform ultimelor studii. Și asta este doar pentru cei 7,8 miliarde dintre noi. Ce se întîmplă în 2050, cînd vom fi, după cum sugerează estimările credibile, aproape 10 miliarde? În special, avînd în vedere că, pe măsură ce lumea săracă devine din ce în ce mai bogată, o proporție mai mare din acea populație globală va mînca carne cu plăcerea pe care o facem noi în Occident. Proiecțiile sugerează că consumul va crește cu 60%, pînă la 500 de miliarde de kilograme de carne pe an.

Dar există și motive întemeiate pentru care ar trebui să continuăm să mîncăm carne. Carnea este, în primul rînd, fantastic de hrănitoare – o sursă de top de proteine ​​și elemente esențiale, cum ar fi zinc, fier și vitamina B12. Cel mai important, totuși, este bogată în energie, alimentează creierul nostru extrem de avid de putere. Unii cercetători cred că consumul de carne a determinat evoluţia de la omul preistoric, diferențiindu-ne de strămoșii noștri care mîncau fructe și plante. Carnea, în această teorie, ne-a făcut specia care suntem. Dar acum, la fel ca celălalt mare depozit convenabil de energie – petrol – nu mai este atît de binevenit.

Galoparea spre salvare este o armată în continuă expansiune de tehnologi alimentari. Promisiunea lor este că nu va trebui să renunțăm deloc la carne. Mai degrabă, pur și simplu, vom înlocui produsele produse în mod convențional de astăzi cu alternative pe bază de plante sau de insecte care, spun ei, vor arăta și vor fi în curînd la fel de delicioase ca o bucată de jambon. Celălalt plan măreț este de a produce carne reală într-un laborator.

Este ușor de ignorat şi ridiculizat acest subiect, așa cum ar fi, dar astfel de produse sunt deja pe drumul spre magazine. Whopper-ul „Impossible” pe bază de plante este în meniul Burger King din 2019, KFC își testează propriul „Imposter Burger” și McDonald’s McPlant a fost lansat luna aceasta. Între timp, Greggs lansează o listă excelentă de produse din carne artificială în această Toamnă, inclusiv o „ruladă de bacon” făcută dintr-un „înlocuitor pe bază de plante cu aromă de fum”.

Nu s-ar întîmpla dacă nu ar exista o piață. Realitatea este că deja consumăm mai puțină carne, cu aproximativ 17% mai puțin în ultimul deceniu, potrivit unui nou studiu al Universității Oxford, 40% dintre consumatorii de carne încercînd activ să reducă consumul. Poate de aceea, titanii mondiali ai producției de carne, cum ar fi Tyson și compania braziliană JBS, au intrat şi ei în horă, lansînd proprii lor burgeri pe bază de plante și bacon și chorizo ​​– într-adevăr o gamă întreagă de înlocuitori de carne. Efectele sunt clare: aproape un sfert din toate produsele alimentare din Marea Britanie lansate în 2019 au fost etichetate ca vegane.

Totul sună de parcă am fi atins un punct de basculare. Dar, desigur, nu este la fel de simplu ca asta. Noua lume curajoasă a cărnii cultivate în laborator sau a insectelor rămîne evazivă. Deși eficiența la scară își funcționează magia, carnea cultivată în laborator și fabricile care o produc sunt încă extrem de scumpe. Un sfert de milion de lire sterline – prețul unui burger cultivat în laborator în 2013, dar totuși 35 de lire sterline pentru un chicken nugget. Și gustul este o problemă. În timp ce pateurile „tocate” pentru burgerii de tip fast-food nu sunt prea greu de imitat, orice lucru cu textură sau un amestec de texturi (cum ar fi un cotlet slab cu o margine de grăsime crocantă) este extrem de provocator. Dintr-o dată, preluarea în laborator a agriculturii nu pare atît de inevitabilă.

Apoi, există efectul asupra pămîntului nostru, a modului nostru de viață. Carnea nu ne formează doar pe noi, ci și pe țara noastră. De la dealurile abrupte din Cumbria și Brecon Beacons, pînă la turmele de lapte și carne de vită care pășesc și fertilizează pămîntul arabil în rezerve într-un ciclu lung de practică de reaprovizionare, animalele ne modelează ideea despre Arcadia. Și în conservarea solului de vîrf sau a biodiversității, cei 300.000 care lucrează în industria zootehnică britanică susțin că fac parte din răspunsul de mediu – nu problema. Fără ele, am vedea o schimbare profundă: Lacul şi Vîrful District, Exmoor și văile revenind coroziuni.

Dacă s-ar întîmpla, cu greu ar fi prima revoluție pe Pămînt. Nu trebuie decît să citiți Corduroy, fermecătoarea autobiografie a lui Adrian Bell, care descrie agricultura cu un secol în urmă pentru a înțelege impactul profund pe care l-a avut mecanizarea, generații întregi abandonînd munca pămîntului, pentru totdeauna. Pe măsură ce prețurile cerealelor s-au prăbușit, și fermele s-au prăbușit.

Prețurile se mișcă acum în altă direcție. Într-adevăr, realitatea tranziției viitoare poate să nu fie eradicarea an-gros a agriculturii existente de carne, ci o trecere la o mentalitate „mai puțin și mai bună”, condusă atît de fermieri, cît și de consumatori din ce în ce mai exigenți.

Tăierea completă a cărnii nu este nici măcar cel mai ecologic lucru de făcut: cercetări recente sugerează că vegetarienii tind să înlocuiască carnea în dieta lor cu mult mai multe produse lactate, care sunt, de asemenea, foarte bogate în emisii de carbon. Reducerea consumului de lactate, consumul de carne o dată pe zi și creșterea consumului de fructe și legume – așa-numita dietă „vegană la două treimi” – ar reduce, dacă ar fi adoptată la nivel global, amprenta de carbon a alimentelor cu 41%. O dietă vegetariană la nivel mondial, în schimb, ar reduce doar două procente.

Trecerea la carne de înaltă calitate, produsă local, desigur, elimină, de asemenea, impactul de carbon al transportului de carcase pe jumătate în întreaga lume. Un ideal al unui om din Noua Zeelandă nu coincide cu visul unui ecologist.

Probabilitatea este că pofta noastră de mîncare va fi alimentată în viitor de o combinație atît de alternative tehnologice la carne, cît și de producție convențională finită. Starea pe care o așteptăm, a națiunilor care prefigurează dieta noastră occidentală încărcată cu carne de vacă, pur și simplu, nu o va exista. Poate că un viitor schimbat este mult mai aproape decît credeam.