Deturnarea sensului unei sărbători religioase ortodoxe pe stil vechi

Autor: Mihai CONȚIU

În aceste vremuri suficient de austere pentru Republica Moldova, în vîrtejul unei campanii electorale nebunești, Primăria Chișinăului a anunțat o organizare fastuasă și opulentă a sărbătoririi, în zilele de 13 și 14 Octombrie, atenție!, ”Hramului Chișinăului”. Cu orice prilej care i se pare oportun, Primăria Chișinăului, prin primarul Ion Ceban, zbiară din toți rărunchii că nu are suficiente fonduri financiare pentru diferite investiții ori lucrări – repararea străzilor, a instalațiilor de salubrizare, a podurilor sau a pasajelor subterane, amenajarea spațiilor verzi și multe, multe altele de acest fel. În schimb, Primăria Chișinăului are bani cu nemiluita, și acum, ca, pe parcursul a două zile, să organizeze concerte publice cu numeroși interpreți autohtoni și de peste hotare, inclusiv un manelist român, și vreo șase orchestre și formații. Vă asigur că toți acești interpreți nu vor fi răsplătiți cu nasturi ori vin, ci cu bani mulți de tot. Vorbim de bani publici cu care s-ar rezolva multe chestiuni în acest oraș cu multe deficiențe edilitare.

Acest tip de sărbătorire a ”Hramului Chișinăului” pare să aibă parfum rău mirositor de deturnare ”oficială” de fonduri, de utilizare abuzivă a sarcinilor de serviciu, de falsificare și subminare a unei sărbători religioase pe stil vechi, dar și cu ușor sesizabile tendințe cu iz politic. În primul rînd, acest Hram a fost fixat pe data de 14 Octombrie, însă Primăria Chișinăului a decis ca beția să înceapă pe 13 Octombrie. Data de 14 Octombrie, cînd ortodocșii de stil vechi sărbătoresc Acoperămîntul Maicii Domnului, a fost aleasă drept ”Hramul Chișinăului”, din calendarul bisericii ortodoxe pe stil vechi, iar asta pentru că a coincis cu finalizarea Catedralei Mitropolitane ”Nașterea Domnului”.

În mod cert, Hramul este cea mai laicizată și confuză sărbătoare religioasă. Confuzia despre care vorbesc este întreținută mai cu seamă de către edili și politicieni. Hramul, ca sărbătoare religioasă, este al unei biserici, nu al unui oraș sau sat. Absolut toți edilii și politicienii au golit Hramul de esența lui religioasă și l-au transformat într-o sărbătoare exclusiv lumească. În sate, iar asta am constatat-o personal, de-a lungul anilor, Hramul se sărbătorește prin reuniuni familiale, care-s alimentate cu mese bogate și stropite din belșug cu băuturi. Fac bieții oameni economii la greu pentru Hram ”ca nu cumva să se facă de rușine”. Unii poate că nu mănîncă tot anul atîtea bucate cîte prepară pentru Hram. În tot acest context, mersul la biserica al cărui Hram îl sărbătoresc, înainte de chiolhanuri, lipsește cu desăvîrșire. Este un fel de alt Revelion ori altă aniversare, în care elementul religios nu a existat și nu există nici acum. Astfel, Hramul devine un pretext pentru petreceri laice depline.

Spun toate aceste lucruri în contextul în care, prin votul politicienilor și deciziile edililor, ziua sărbătoririi unui Hram a devenit o zi liberă pentru bugetari. Fac toate aceste precizări ca să înțelegeți mai bine risipa financiară abuzivă, din bani publici, la care recurge Primăria Chișinăului pentru a sărbători ”Hramul Chișinăului”, adică o sărbătorire a unei sărbători care, practic, nu ar trebui să existe, iar asta pentru că a fost inventată politic.

Cei care au decis imaginea unui astfel de Hram – edili și politicieni – au făcut-o în scopuri coruptibile: sărăcia oamenilor este ușor manipulabilă; dacă-i vorba de banchete și trufii de ”bărbați ai neamului”, ”gospodari” și ”primitori”, atunci biserica poate să mai aștepte, că doar n-o să-și schimbe locul; zilele libere plătite bugetarilor sunt bine primite deoarece sunt banii Statului, ei neînțelegînd că, de fapt, tot banii lor sunt.

Hramul, repet, e o sărbătoare strictă a unei biserici, nu al unui oraș sau sat. Unii fac confuzia de a spune că ”Hramul Chișinăului” este și ”Sărbătoarea Orașului”. În realitate, însă, ”Ziua Orașului Chișinău” ar trebui sărbătorită pe data de 17 Iulie. Anume la această dată de 17 Iulie, în anul 1436, localitatea Chișinău a fost atestată documentar cînd Domnii Moldovei Ilie și Ștefan ”și-au dat întîlnire și i-au întărit lui Oncea logofăt pentru credincioasă slujbă mai multe sate pe Răut”. După delimitarea acestor hotare, în documentul de atestare mai este menționat că ”... și la Băc, de cealaltă parte, pe vale ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la Fîntîna unde este Seliștea Tătărească în dreptu păduricii”.

Știu, oare, Primăria Chișinăului și primarul Ion Ceban toate aceste lucruri? Au organizat vreodată adevărata ”Sărbătoare a Orașului” la amploarea costisitoare cu care o fac cu prilejul ”Hramului Chișinăului”? Mahmureală suportabilă, dragi ”hrămuitori”! Împărțire generoasă de onorarii pentru artiști, inclusiv pentru manelistul ”româno-român” Jador, ceva mai vizibile din partea Primăriei Chișinăului!