Cel mai ghinionist asasin din istoria politică a Statelor Unite a sfîrșit prin a fi bătut crunt chiar de victima sa, într-o scenă care a sfidat orice logică a unui atentat. În anul 1835, președintele american Andrew Jackson participa la o ceremonie oficială la Capitoliul din Washington. La ieșirea din clădire, el a fost pîndit de Richard Lawrence, un bărbat instabil care dezvoltase o obsesie periculoasă și care credea că liderul american stă în calea averii sale. Planul atacatorului părea infailibil, avînd avantajul surprizei și o poziționare ideală la o distanță de doar cîțiva pași de ținta sa.

Asasinul a ieșit brusc din mulțime, s-a așezat ferm în fața președintelui, a scos un pistol ascuns sub haină, a țintit direct spre inima acestuia și a apăsat pe trăgaci. Ceea ce a urmat a fost un prim miracol tehnic generat de vremea nefavorabilă. Din cauza umidității ridicate din aerul acelei zile ploioase, praful de pușcă nu s-a aprins corect, iar arma s-a blocat pur și simplu, scoțînd doar un zgomot metalic surd în loc de explozia letală așteptată. În fracțiunea de secundă care a urmat, mulțimea a încremenit, realizînd abia acum gravitatea extremă a situației care se desfășura sub ochii lor.

Extrem de hotărît să își ducă planul macabru la capăt și pregătit pentru orice eroare tehnică, Lawrence a abandonat imediat prima armă și a scos rapid un al doilea pistol încărcat, țintind din nou de la o distanță și mai mică. Într-o coincidență absolut rară, care a sfidat toate legile probabilității balistice, a doua armă s-a blocat exact în același mod, din cauza aceleiași umidități atmosferice. Acel scurt moment de tăcere balistică a schimbat complet dinamica evenimentelor, transformîndu-l rapid pe atacator într-o victimă sigură.

Președintele Andrew Jackson, un fost general de Armată renumit pentru temperamentul său vulcanic și pentru tenacitatea sa, a realizat imediat ce se întîmplă. În loc să caute adăpost sau să aștepte intervenția gărzilor sale, el s-a înfuriat teribil și a lansat un contraatac fulgerător. S-a repezit direct spre asasin, ridicînd bastonul său masiv din lemn, și a început să îl lovească fără absolut nici o milă. Loviturile au fost atît de rapide și de puternice încît atacatorul a fost pus imediat la pămînt, complet incapabil să se apere în fața furiei explozive a bărbatului mai în vîrstă.

Scena a devenit atît de violentă și de dezechilibrată în favoarea victimei inițiale, încît a fost nevoie de o intervenție externă majoră. Ofițerii de securitate și cîțiva politicieni aflați în zonă au intervenit în forță, dar nu pentru a-l proteja pe președinte, ci pentru a-l smulge literalmente de deasupra asasinului. Jackson era atît de pornit să îl pedepsească încît risca să îl ucidă pe loc cu propriul baston de lemn. După ce a fost salvat cu greu din mîinile țintei sale, atacatorul a fost arestat și internat definitiv într-un sanatoriu, în timp ce președintele a intrat în istorie pentru modul incredibil în care a supraviețuit și și-a dominat fizic propriul asasin.