Termenul a “consulta” (lat. consultum) astăzi este cunoscut de la opincă la vlădică. Printre primele profesii care, evident, au aplicat consultanţa separat de practică, au fost avocatura şi medicina. Avocatului i se mărturisea cît de mult a furat, iar medicului cît de gras a mîncat. Profesionistul asculta şi consulta cum pătimaşul să scape de belea. Dintr-o dată cîştigau patru inşi serioşi, profesionişti: avocatul şi judele, medicul şi farmacistul. Ei iată că de la un timp încoace, sau mai bine zis de cînd preparatele chimice împotriva lăcustelor şi şorecanilor au devenit ca o “sare-n ciorbă”, consultanţa în “alea otrăvurilor” este o practică foarte profitabilă.

Aşadar, de cînd “statul s-o aşezat, fiindcă privatizarea locul i-o luat”, pe cîmpurile agricole mai inspectează ici colo doar cîte un inspector de la structurile statale, fiindcă majoritatea s-au pensionat, iar tinerii locurile nu le-au ocupat. Supraveghează şi ei cum pot starea fitosanitară a culturilor agricole şi raportează oficial lunar, trimestrial şi anual cum se dezvoltă bolile, buruienile şi dăunătorii. Rapoartele sînt oficiale, iar discuţiile colegiale. Spre exemplu: “ploşniţa grîului anul acesta o îngheţat, musca orzului n-o zburat, zabrusul bine s-o ouat, viermele merelor razna o luat” şi tot aşa. Or, de aici încolo începe marea agitaţie fitosanitară a bunului nostru gospodar, mai nou denumit fermier pe toată perioada de vegetaţie: telefoane la magazinele de otrăvuri, negocieri cu firmele distribuitoare, contracte cu cei mai generoşi, şi cel mai important: vînzarea-cumpărarea preparatelor chimice, instantaneu cu pachetul de consultanţe (care intră în preţul preparatului) în ale bolilor, dăunătorilor şi a otrăvurilor contra lor.

De la prima vedere stau bine toţi: fermierul – primeşte punga cu iaduri direct în bătătură şi firmaciul are un client, din care va realiza o bună vînzăre. Iată aici este “buba” cea mare, că cel care vinde, tot el şi consultă. Pînă vă trece răsuflarea năduhoasă a celui ce se “simte cu musca pe căciulă”, povestesc despre prea bunele vînzătoare de păpuci: măsori, greu încape piciorul, dar vînzătoarea te ajută să-l tragi pînă la capăt (parcă acasă te încalţă cineva), dar ea îşi îndeplineşte funcţia corect; apoi te convinge că după 2-3 încălţări păpucii se dau după picior (sigur, că începe desprinderea de la talpă) şi după o lună (cînd expiră termenul de valabilitate) păpucii deja iau forma piciorului (şi arată ca dracu), după care alergi să-ţi cumperi alţii. 

C-am aşa stau lucrurile şi cu preparatele chimice pentru uz agricol: cel care vinde, tot acela oferă consultanţă pentru acestea (gen vînzătoarea de păpuci). Dacă ar fi şi la policlinică la fel: cel care pune diagnosticul, alături să te şi opereze, vede-a-şi eu zîmbetul sănătos pe faţa pacientului după anestezie sau poate ba.

Sensibilizări s-au expus suficient şi acum să revenim la ale noastre. În ţările cu cea mai mare dezvoltare agricolă, la începutul erei chimice intensive în agricultură (cu cca 100 de ani în urmă) se efectua la fel: consultanţa şi vînzarea făceau parte din pachetul de produse oferite. Or, cînd au înţeles că cel care vinde are interes de vînzare, dar nu şi de sănătatea livezii sau a cîmpului lui, s-au deşteptat şi au început să caute consultanţă suplimentară (ceea ce se practică frecvent şi la noi căutînd confirmări ale diagnosticului de la mai mulţi medici umani).

Au rămas păgubiţi vînzătorii de produse chimice pentru uz agricol? Categoric nu. Disponibilizaţii din vînzări au trecut la firmele de consultanţă care aveau în responsbailitate: diagnostic pentru planta bolnavă, estimarea atacului (număr de “indivizi”, de pete pe frunză etc.), recomandări pentru combatere sau calculul ineficienţei acestora (spre exemplu, stropeşti de 1000 de lei, dar adaus la recoltă iese de numai 100 de lei). Astfel, fiecare îşi îndeplineşte cinstit activitatea lui şi cîştigă respectiv, fără a şti unul de altul, fiindcă numai fermierul îi alege.

Moldova noastră este o ţară cu oameni obişnuiţi pe Planeta Albastră care: aud, văd şi aduc. Prima dată despre consultanţă în agricultură am auzit de la ACSA în anii 2005-2006, cu ocazia unor cursuri de acest gen pentru specialiştii din reţeaua agenţiei de consultanţă. Responsabil de cursuri a fost dl Mihai Rurac, dr. conf. univ. Universitatea Agrară de Stat din Moldova, care ulterior, fiind şi decan al facultăţii de Agronomie, a introdus pentru prima dată în didactica universitară disciplina “Consultanţă agricolă”.

Avînd niţică experienţă şi dorinţă de-a aduce noutăţi în didactica unievrsitară, la prima ocazie sau la înfiinţarea ciclului II de studii – masterat la facultatea de Horticultură, în 2001 am iniţiat şi eu modulul cu denumirea “Consultanţă în protecţia plantelor”, la specializarea “Protecţia integrată a agroecosistemelor”. Se învaţă despre toate tipurile de consultanţă: verbală cu unul sau mai mulţi clienţi/fermieri, pe cîmp sau la birou, în scris ca reţetă (după modelul farmaciilor) sau cu multe detalii, telefonică, prin TV, ziar (acest articol, la fel, este o consultanţă) etc.

Comportamentul cu clientul e ca să-i cîştigi încrederea, respectul şi simpatia. Cel mai important: ce nu trebuie să abordezi cu fermierul niciodată. Aici doresc să-l citez pe actualul masterand, cu mare vechime în firmă, dl Ghenadie Ermurachi, care a venit cu propriile cunoştinţe de la serviciul său, şi anume că: se poate discuta cu clientul, adică fermierul, despre orice, numai 3 aspecte efectiv sînt interzise prin legea lor nescrisă, acestea fiind: politica, religia şi sexul. Mi s-au părut foarte importante şi bune de ştiut de mai multă lume implicată în afacerile agricole.

Adevărul este că din discuţiile cu masteranzii poţi afla atîtea aspecte şi secrete despre activitatea lor agricolă, încît se pot compelta cursurile universitare cu materie inedită, fiindcă ei prin angajarea şi implicarea rapidă în vînzări, devin autodidacţi în consultanţă. Pînă a vinde un preparat, ei cît se poate de subtil oferă o consultanţă fermierilor ca să le obţină încrederea. 

Or, prin oferirea unei consultanţe după care fermierul rămîne convins şi obligatoriu execută stropirea livezii sau a cîmpului agricol de una sau cel puţin de două ori, după schema întocmită şi oferită standard pentru toată ţara, suferă el (inutil a stricat banii) şi cel mai important: mediul, din care facem parte noi cu familia dragă. Merită de făcut pauză şi de meditat cu tot profundul firii noastre omeneşti, de la cine concultanţă primeşti, şi de la cine iaduri tîrguieşti.

Bineînţeles că toţi sînt de accord cu conceptul de consultanţă separat de vînzare, dar fiecare masterand este în primul rînd un tînăr abia angajat la o firmă de distribuire, adică de vînzare a preparatelor chimice. Fiecare vrea un salar care să-l ţină la vatră şi să nu-l ducă gîndul la străinătate. Acest mesaj nu este pentru a critica firmele, impresionant de multe şi bogate în ţărişoara noastră, pe care eu le numesc în tot sensul capitaliste după oficiile lor, logistică, numărul de angajaţi, salariile oferite tinerilor absolvenţi din ştiinţele agricole (net superioare faţă de cele ale dascălilor universitari). Să recunoască că firmele cîştigă numai pe… credibilitatea, uneori, oarbă a fermierilor în consultanţa pe care o oferă agronomii din capitală, după care ei le execută întocmai.

 Acest mesaj este pentru a sensibiliza absolvenţii de la specialitatea Protecţia plantelor şi ceilalţi care din acest domeniu, către alte posibilităţi de afaceri: consultanţa în entomologie (dăunători – insecticide), fitopatologie (boli – fungicide), erbologie (buruiene – erbicide), preparate biologice (feromoni, trihogramă, entomofagi etc.) şi inevitabil cele chimice, dar mai prietenoase cu mediul.

Sper să ajung că-l cunsoc pe primul capitalist care să-mi spună: “nu mă întrebaţi cum am obţinut primul milion de lei, fiindcă despre al doilea şi celelalte vă destăinuiesc singur – din consultanţă în protecţia plantelor”. Succese tuturor actorilor din agricultură: fermierilor, consultanţilor şi distribuitorilor de cele necesare pentru gospodărirea plaiului  şi a ţării noastre în întregime.

Aşteptăm prima frimă de consultanţă în protecţia plantelor.

Asea M. Timuş, UASM