După culoarea fructelor, se deosebesc soiuri de coacăze albe, roşii şi negre. Acestea se recoltează în luna iulie, primele ajungînd la maturitate cele negre, cu aproximativ şapte-zece zile înaintea celor roşii şi albe. Ele sînt singurele care îşi intensifică însă culoarea în următoarele două-trei zile după recoltare, ceea ce constituie un avantaj la valorificarea lor. De asemenea, coacăzele negre au cele mai multe proprietăţi, conţinînd elemente minerale alcalinizante precum fosforul, manganul, magneziul, calciul, dar şi multă vitamina C, avînd efect antianemic.

Produsele din fructe păstrează vitamina C

Coacăzele conţin apă (78,5%-87,7%), zaharuri (4,1%-8,8%), acizi (1%-3,6%, reprezentanţi în principal prin acid malic, acid citric şi acid tartic), tanin (0,26%-0,51%), substanţe proteice (0,94%-1,74%), celuloză (1,43%-4,57%), săruri minerale (0,3%-0,8%), provitamina A, vitaminele B1, B2, B6, acid pantotenic, vitamina C, vitamina P, vitamina PP şi antocian. Coacăzele negre se numără între fructele cele mai bogate în vitaminele C şi P. Coacăzele menţin vitamina C în stare stabilă şi în formă activă biologic, deoarece nu conţin o enzimă care inactivează vitamina C, transformînd-o în acid dehidroascorbic (forma inactivă). Acest acid lipseşte din coacăze. De aceea, ele sînt o sursă excelentă de vitamina C, păstrîndu-se pînă la 80%-100% din ea în produsele obţinute din aceste fructe.

Sucul „pansează” gastritele cronice hiperacide

Coacăzele negre se folosesc pentru vin, sirop sau peltea. Ele sînt foarte bogate în mangan (0,13 mg la 100 g), element chimic care reglează activitatea unor hormoni, îndeosebi a celor sexuali), participă la formarea sîngelui şi a laptelui şi stimulează activitatea sistemului nervos central. Coacăzele sînt, de asemenea, bogate în magneziu, precum şi în fier (0,9 mg la 100 g), care le imprimă acţiune antianemică. Antocianii din coacăzele negre sporesc acuitatea vizuală.
Datorită substanţelor pectice, taninurilor şi sărurilor de potasiu, sucul de coacăze negre are acţiune antiinflamatorie, stimulează secreţia sucului gastric, reduce procesele de putrefacţie şi măreşte diureza, fapt pentru care se foloseşte în tratarea colitelor cronice, gastritelor cronice hiperacide, a stomatitelor, a proceselor inflamatorii ale ficatului, a calculozei biliare, a insuficienţelor cardio-respiratorii, a aterosclerozei, a unor boli reumatice care însoţesc insuficienţa cardiacă, precum şi pentru prevenirea accidentelor vasculare. Efectul remineralizant şi tonic al coacăzelor negre se datorează bogăţiei în vitamina C şi în elemente minerale alcalinizante: fosfor, magneziu şi calciu.

Siropul, indicat în stări febrile

Avînd proprietăţi antianginoase şi febrifuge, coacăzele negre se folosesc în tratarea amigdalitei cronice. Consumul lor mai este indicat în hidropizie şi scorbut.
Siropul de coacăze, diluat eventual cu apă, este foarte răcoritor în stări febrile infecţioase, în cazuri de rujeolă (pojar), scarlatină, inflamaţii urinare şi febre bilioase.
Siropul pectoral se prepară din 250 g coacăze la 1 litru de apă, care se fierb pînă scad la jumătate; apoi se adaugă o cantitate egală de zahăr şi se fierb din nou, pînă scade la jumătate. Se ia cîte o linguriţă, la două ore, în caz de tuse, anghine sau laringite.

Util în prostatită: maceratul din frunze

Decoctul din coacăze negre este foarte bogat în vitamina C. Se foloseşte contra arteritei şi aterosclerozei.
Infuzia din frunze de coacăz negru 2%-3% are acţiune calmantă, hipotensivă şi diuretică. Se foloseşte în urticarie, hipertensiune arterială, alcoolism, periartrită scapulo-humerală şi chiar în tratarea înţepăturilor de insecte. Se prepară dintr-o lingură cu frunze uscate la 200 ml apă rece. Se fierb cinci minute, apoi lichidul se strecoară. Se beau cîte 100 ml de două ori pe zi (dimineaţa şi seara).
Maceratul glicerinat din frunze de coacăz negru este indicat în prostatită, psoriazis şi infecţii urinare. Se obţine prin macerarea la rece a 100 g frunze la un litru de apă care conţine 10% glicerină. Se beau două-trei căni pe zi.
Tinctura din muguri de coacăz negru se foloseşte în tratamentul infecţiei urinare, al episcleritei, urticariei, psoriazisului, rinitei, rinosinuzitei alergice şi impotenţei. Se prepară din 20% muguri uscaţi în 100 ml alcool etilic 60%, prin macerare timp de opt-zece zile. Se iau de trei ori pe zi cîte 50 de picături în puţină apă.

Soiurile albe şi roşii au efect depurativ

Coacăzele albe şi roşii, avînd un aport echilibrat între zahăr şi aciditate, se pot consuma în stare proaspătă, sub formă de suc pur sau de suc diluat cu apă (100-500 ml pe zi), precum şi ca jeleu. Ele au efect remineralizant, laxativ, diuretic, depurativ şi hemostatic. Ele sînt un decongestionant hepatic. Se recomandă în cazuri de inapetenţă, demineralizare, dispepsii (insuficienţa sucului gastric), inflamaţii digestive şi urinare, litiază urinară, insuficienţă hepatică, icter, artrism, reumatism, gută, constipaţie şi afecţiuni febrile.

• Contra înţepăturilor de insecte se poate freca locul dureros cu frunze de coacăz strivite.
• Deoarece au conţinut redus în zaharuri, coacăzele pot fi consumate şi de diabetici.
• Infuzia din muguri de coacăz negru (o lingură cu muguri la o cană cu apă clocotită) are acţiune antialergică şi este indicată în rinite, rinosinuzite alergice şi conjunctivită - se beau una-două căni pe zi.

După revista „Taifasuri”