Războaiele, religia şi molimele, ca necesitate pentru perpetuarea speciei umane

Autor: Mihai CONŢIU

Există Organizaţia Naţiunilor Unite, Premiul Nobel pentru Pace, religii şi puzderii de organizaţii internaţionale pentru pace, dar istoria umanităţii nu a cunoscut niciodată măcar o singură zi în care să nu fi existat un conflict armat pe întregul Pămînt. Atunci la ce sînt bune toate acestea dacă totul este zadarnic? Problema acestora şi a guvernelor marilor naţiuni constă în aceea că toate sînt utile pentru a controla necesitatea războaielor şi a decimării raţionale a unei părţi din populaţia planetară.

Cît de ignorant poate fi cineva încît să-şi imagineze că există vreun organism internaţional sau Guvern care ar dori să stîrpească sărăcia pe întregul mapamond, să nu mai existe nici un război şi oamenii să trăiască din ce în ce mai mult?

Cu riscul de a fi etichetat drept eretic, afirm că religia şi bisericile sînt falimentare. În peste 2.000 de ani de creştinism, Biserica n-a fost capabilă să menţină sau să aducă pace pe Pămînt. Mai mult decît atît, Biserica Catolică, prin Inchiziţie, a fost un fel de braţ înarmat al lui Dumnezeu pe Pămînt pentru a ucide oamenii care nu-i împărtăşeau dogmele.

A stîrpit de pe Pămînt religia măcar vreunul din cele zece păcate? Nici unul! Atunci care-i rostul ei? Biserica, cea catolică, n-a reuşit să suprime crimele nici atunci şi acolo unde se suprapunea Statului. Despre Biserica Ortodoxă nici nu mai are rost să vorbim. Prin urmare, rolul religiei este acela de a ţine majoritatea umanităţii în obscurantism, să-i facă pe oameni să creadă că sărăcia şi neştiinţa sînt virtuţi, că vor avea de toate pe Lumea Cealaltă. Simultan, aceeaşi Biserică ipocrită primeşte danii de la bogătaşii cei mai condamnabili cu putinţă.

Sigur că nu este cu putinţă ca întreaga populaţie a planetei să aibă ce mînca îndestulat şi să fie fericită pe deplin. Atunci cine şi pe cine ar mai exploata? Ipocrizia tuturor organizaţiilor internaţionale care, chipurile, luptă pentru pace, este dată de faptul că toate ştiu bine că populaţia globului trebuie controlată, ţinută în frîu prin războaie de decimare în masă, prin molime fatale uneori controlate şi prin religia care trebuie să-i împace pe oameni cu fatalismul vieţii.

Adevărul este că adevăraţii stăpîni ai vieţii şi morţii pe Pămînt sînt „Guvernul Mondial”, Papa de la Roma, cîteva guverne statale şi Islamul. Sigur că mai sînt cîţiva descreieraţi imprevizibili aşa cum este dictatorul Coreei de Nord, dar asta nu modifică ecuaţia.

Acum, de exemplu, Vladimir Putin poate declanşa un război mondial, iar acest lucru se poate întîmpla în condiţiile în care „inginerii lumii” consideră că este absolut necesar. Dincolo de Putin, sînt oameni cu mult mai deştepţi, atotcuprinzători decît el. Dacă aceştia consideră că „unitatea etalon de risc” – populaţia de peste 7 miliarde a Pămîntului – trebuie eliminată, atunci războiul mondial se va declanşa.

În condiţiile actuale, un război mondial este planificat pînă în cele mai nesemnificative amănunte, oricît ar părea de paradoxal. În primul rînd, este studiată aria lui de răspîndire şi numărul milioanelor de oameni care trebuie să moară „pentru patria lor”, dar şi pentru viitorul planetei. Aici oamenii şi naţiunile mici nu contează. Dacă „inginerii planetari” consideră că încă nu este momentul, căci nu de Putin depinde, atunci vor lăsa armata rusă să ocupe cît vrea din Ucraina şi R. Moldova.

În aceste condiţii, urmaşul Zidului Berlinului, în cel mai fericit caz pentru moldoveni, ar urma să fie Nistrul – o neo-Cortină de Fier între Rusia şi lumea occidentală.

Dependenţa Europei aristocratice de gazele naturale ruseşti are deja conotaţii dezonorante. Pentru a se scăpa de acest compromis indispensabil acum, trebuie inventat ceva credibil întru justificarea unor „anumite lipsuri pentru populaţii”, iar asta înseamnă război. Europa nu-şi poate permite aşa ceva fără SUA, dar preşedintele american Obama parcă doarme sau se teme, deşi nu este aşa. Alţii sînt „inginerii” care trebuie să-i spună lui Obama dacă trebuie sau nu ca „lumea să plece la război”.

Situaţia tensionată dintre Obama şi Putin îmi aminteşte de următoarea parabolă, chiar dacă am mai invocat-o o dată în alt context: Doi lei se aflau într-o cuşcă şi erau înfometaţi pînă la limita răbdării unor animale sălbatice. Înghiontiţi de foame, se reped unul asupra altuia ca să se mănînce unul pe altul. Tot aşa, mîncîndu-se reciproc, în final nu a mai rămas nici un leu în cuşcă deoarece s-au mîncat unul pe altul. Asta se poate întîmpla şi în cazul Rusiei şi SUA. Depinde ce-şi doresc cei doi preşedinţi pentru propriile lor popoare, dar şi pentru restul lumii.

Extrem de semnificativ mi s-a părut gestul cancelarului german, Angela Merkel, din data de 28 Martie. La întrevederea cu liderul comunist chinez, Xi Jinping, Merkel i-a dăruit acestuia „prima hartă exactă a Chinei”, realizată de cartografii germani în 1735, cu teritoriile pierdute, dintre care multe dintre ele se află acum în componenţa Federaţiei Ruse

Atunci, în 1735, cînd a fost întocmită harta, China era condusă de dinastia Qing, iar în componenţa imperiului chinez se aflau Orientul Îndepărtat, Republica Tuva, Siberia şi Marea Chinei de Sud şi toate insulele. Mă abţin să comentez acest „gest diplomatic reverenţios”, dar cred că este destul de semnificativ. Nici un imperiu nu-i veşnic, dar ca să distrugi unul incomod trebuie să-i stimulezi nostalgiile imperiale ale altui imperiu, mult mai motivat din perspective istorice.

Concluzia este că sîntem prea mulţi pe acest Pămînt, nu mai avem loc unul de altul şi, din considerente strict „umanitare”, pentru perpetuarea sănătoasă a speciei umane, trebuie să ne ucidem „un pic” între noi.

Statistici relevante

Cu doar 50 de ani în urmă, populaţia Pămîntului era de doar 2,5 miliarde de oameni. În ultima jumătate de secol, am reuşit să ne înmulţim pîna la peste 7 miliarde, o creştere fantastică de 300%.

Studiile recente demonstrează că, păstrînd această rată de expansiune, populaţia Pămîntului poate depăşi 20 şi poate chiar 30 de miliarde de oameni în următorii 40 de ani şi că vom rămîne, inevitabil, fără resurse de bază precum apă, hrană şi combustibil.

Potrivit sursei Wikipedia, în Primul Război Mondial, statele participante au înregistrat aproximativ următoarele numere de morţi:

Soldaţii aliaţi morţi au fost 7.936.000, din partea Puterilor Centrale – 5.132.500, iar din rîndul civililor după cum urmează: Germania: 760.000, Austro-Ungaria: 300.000, Belgia: 30.000, Regatul Unit: 31.000, Bulgaria: 275.000, Franţa: 40.000, Grecia: 132.000, România: 275.000, Rusia: 3.000.000, Serbia: 650.000 şi Turcia: 1.000.000. Printre altele, după încheierea Primului Război Mondial, s-au destrămat imperiile Otoman şi cel Austro-Ungar, dar şi imperiul ţarist rusesc în 1917.

În cel de-Al Doilea Război Mondial, pierderile de vieţi omeneştise situează în jurul cifrei de 72 de milioane de victime. Din acestea, în jur de 47 de milioane au fost victime din cadrul populaţiei civile, incluzând aici şi 20 de milioane de morţi proveniţi din foametea şi bolile cauzate de război.

Ce va urma? Probabil că vom afla, dar cîţi dintre noi? Cu ce preţ şi de ce? Cei mulţi, oamenii, şi naţiunile mici nu vor înţelege niciodată de ce este necesară dispariţia lor în momentele istorice de „cotitură planetară”!