Lezmajestate, ţiganizare şi consemnarea la şatră din R. Moldova

Autor: Mihai CONŢIU

Începînd cu orele după-amiezii zile de 22 Decembrie 1989, cînd Ion Iliescu a ieşit în balconul fostului sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi s-a adresat mulţimii cu „stimaţi tovarăşi”, am înţeles că viitorul României democrate nu urma să fie decis de către noi, cei care ieşisem în stradă cu o zi înainte, pe 21 Decembrie, ci că era deja planificat satanic şi compromis pe termen lung de Securitatea care-l trădase pe Nicolae Ceauşescu, activiştii ceauşişti de gradul II şi cei aflaţi în dizgraţia dictatorului pînă în acel timp.

Această convingere mi-a fost întărită şi de către răposatul „revoluţionar” Dan Iosif, un protejat necondiţionat al criminalului Ion Iliescu. Am avut naivitate, pe 22 Decembrie, să-l întreb de ce nu îndemnăm lumea să-l rechemăm în ţară pe Majestatea Sa, Regele Mihai I. Acesta, scurt, mi-a şuierat: „Taci, să moară mama, vrei să fii împuşcat?” Cu asta am spus tot. De atunci, din 22 Decembrie, am şi trecut în opoziţie.

Pentru Ion Iliescu, Regele Mihai I a fost o permanentă ameninţare, o obsesie maladivă. În cîrdăşie cu vechea gardă a Securităţii ceauşiste, au organizat cel mai ticălos plan de compromitere a ideii de regalitate, a Casei Regale a României. Au reactivat două clanuri de şatre ţigăneşti. Nu cred că mai este cazul să insist asupra rădăcinilor ţigăneşti ale lui Ion Iliescu şi a altor demnitari de atunci care se aflau în anturajul său.

Astfel, la Sibiu, pe strada Secerătorilor, în anul 1992, bulibaşa Ion Cioabă s-a autoproclamat "rege internațional al rromilor". Avînd domiciliul pe aceeaşi stradă, un an mai tîrziu, în 1993, bulibaşa Iulian Rădulescu s-a autoproclamat ca "împărat al rromilor de pretutindeni". Un „rege” şi un „împărat” pe aceeaşi stradă, în acelaşi oraş! Ca-n România lui Iliescu!

Asasinarea filosofului

În contextul fricii lui Ion Iliescu de Regele Mihai I şi de monarhie, vă mai amintesc o crimă ai cărei autori sunt nedovediţi, dar suspiciunile plasează asupra anturajului securist al lui Iliescu.

Ioan Petru Culianu a fost un strălucit istoric și filosof al religiilor, scriitor și eseist, autor al unor splendide povestiri și romane, fost profesor de istoria religiilor, invitat la Divinity School, University of Chicago, discipol și protejat al lui Mircea Eliade, emigrant român, opozant al regimurilor Ceaușescu și Iliescu. Imediat după „Revoluția” din Decembrie 1989, Culianu a lansat atacuri dure la adresa lui Ion Iliescu, pe care îl acuza de confiscarea Revoluției.

Iniţial Culianu nu era monarhist, dar, după o întrevedere mai lungă cu Regele Mihai I, a devenit susţinătorul necondiţionat al Monarhiei în România.

A fost asasinat prin împușcare, pe 21 Mai 1991, în WC-ul din clădirea Universităţii din Chicago înainte de a primi cartea verde și a fi angajat ca profesor asociat la Divinity School. Crima nu a fost elucidată.

„Inițial extaziat de căderea lui Ceaușescu, Culianu a realizat că Revoluția nu a fost altceva decît o lovitură de stat. Așa că făcea numeroase declarații incendiare referitoare la situația din România. Și lumea îl asculta deoarece era un intelectual strălucit, cu un renume impecabil atît în Europa, cît și în America.

Anterior asasinatului, Culianu a primit mai multe telefoane și scrisori de amenințare de la presupuse organizații legionare. El credea că în spatele lor se aflau oamenii fostei Securități, care intraseră în slujba noului regim de la București și a mărturisit acest lucru mai multor prieteni apropiați. O lovitură executată curat, fără urme. Un asasin întîmplător sau neprofesionist nu ar fi lucrat atît de curat”, nota şi ziarul „Adevărul” din data de 27 Noiembrie 2011.

Istorie recentă

Recurgînd tot la sursa „Adevărul.ro”, mai notăm următoarele: De la abdicarea forţată din 1947 şi pînă în 1992, Regele Mihai nu a avut voie să pună piciorul pe teritoriul României. Mihai I a reprimit cetăţenia română în mandatul lui Emil Constantinescu.

După 43 de ani de exil, Regele Mihai anunţă că vrea să vină în România cu ocazia sărbătorile de Paşte. Pe 11 Aprilie 1990, Guvernul îi propune să-şi amîne vizita. Autorităţile au spus atunci că deţin informaţii privind pregătirea de demonstraţii antimonarhiste care ar fi periclitat viaţa membrilor suitei regale. Regele Mihai primeşte vestea pe aeroportul din Zurich, unde se pregătea pentru îmbarcarea spre ţară. Pe 25 Decembrie 1990, membrii familiei regale aterizează în România pe aeroportul Otopeni, cu paşapoarte daneze. Autorităţile le-au acordat o viză de 24 de ore dar poliţia a organizat ulterior o ambuscadă pe autostrada Bucureşti – Piteşti. Regele Mihai şi suita sa au fost duşi sub escortă armată pe Aeroportul Otopeni şi expulzaţi.

Pe data de 23 Aprilie 1992, Regele Mihai a revenit cu ocazia Paştelui în România, cu acordul Guvernului Român. Atunci, am fost aproximativ un milion de bucureşteni care am ieșit în stradă ca să-l omagiem.

Regele Mihai îşi anunţă dorinţa de a veni în tară pe 9 Noiembrie 1993, dar Ministerul de Externe refuză să-i acorde viza de intrare, deoarece pe paşaportul Regelui Mihai şi pe cel al Reginei Ana scrie "Majestate Regală". Pe data de 11 Noiembrie 1994, partidul de guvernămînt PDSR, controlat de Ion Iliescu, cere MAE să-l declare pe fostul Rege "persona non grata" şi preşedintele Ion Iliescu nu a exclus o lege care să interzică intrarea Regelui în ţară.

Punctul de cotitură apare în 1997, cînd regimul CDR îi oferă Regelui paşaport românesc. După înfrîngerea lui Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale, președintele Emil Constantinescu i-a reactivat regelui Mihai cetățenia română și i-a permis să își reviziteze propria țară. Pe data de 4 Martie 1007, Regele Mihai şi preşedintele Emil Constantinescu ajung la un acord privind promovarea de către fostul suveran a intereselor României pe lîngă ţările membre NATO.

Ca demn urmaş al lui Ceauşescu şi al lui Iliescu, preşedintele Traian Băsescu a declarat, pe 22 Iunie 2011: "Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere. Antonescu este vinovat în istorie pentru pogromul împotriva evreilor, pentru deportarea lor în Transnistria. Uităm că România avea atunci un şef de stat. Antonescu era prim-ministru. Unuia îi dăm averile, pe altul îl facem criminal de război. De ce? Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi?".

Batjocorirea istoriei şi a României de către Băsescu

Data de 23 August este un moment istoric extrem de important pentru România. În această zi, în anul 1944, Regele Mihai ordonă arestarea mareşalului Antonescu şi întoarcerea armelor împotriva armatelor hitleriste. Istoricii şi strategii militari consideră că prin acest gest al Regelui, România a contribuit la scurtarea războiului cu cel puţin şase luni. Tot această dată, pînă în 1989, a fost şi Ziua Naţională a României.

Începînd cu data de 18 August, cînd a murit autoproclamatul „rege al rromilor” Cioabă, România a fost cuprinsă de o isterie mediatică naţională fără precedent. „Mediatizarea morții lui Florin Cioabă a atins cretinismul”, nota ziaristul George Lăcătuş în EVZ.ro. Practic, România s-a transformat în Ţigania! Mai lipsea ca Cioabă să fie îngropat şi cu onoruri militare! Compasiunea lui Ion Iliescu pare a fi firească, dat fiind imensul serviciu politic pe care ţiganii i l-au făcut, dar poate şi din cauza înrudirilor etnice.

Traian Băsescu, în numele românilor, a umilit cumplit România. Sunt bine-cunoscute relaţiile lui cu autoproclamatul rege al romilor, dar de aici şi pînă a ajunge „să strîngă voturi din şatră” în calitate de preşedinte de ţară, aşa cum scriu jurnaliştii români, este o cale ce nu trebuia să fie concepută.

Umilirea propriu-zisă a memoriei istorice a românilor a fost dată de faptul că Cioabă a fost înmormîntat pe data de 23 August. Acest lucru putea să se facă pe 22 sau 24, dar în nici un caz pe 23 August. În loc să cinstim importanţa istorică absolut covîrşitoare a acestei zile, s-a preferat întinarea ei cu nesfîrşite alaiuri mortuare de ţigani, rromi, rudari sau cum li s-or mai spune. Nu-i nimic antisemit în observaţiile mele sau ale celorlalţi jurnalişti români, ci dezolare şi sentimentul că am fost insultaţi grav şi cu premeditate.

Traian Băsescu cunoaşte prea bine semnificaţia acestei zile şi faptul că importanţa ei istorică a fost determinată de Regele Mihai. Sunt sigur că ţiganii ar fi acceptat să-şi înmormînteze falsul rege în altă zi dacă li s-ar fi cerut să ne respecte memoria istorică. Am certitudinea că acest ceremonial a fost făcut în mod special. Băsescu urăşte Casa Regală a României şi nu dă doi bani pe Istoria României, preferînd batjocorirea acestei numai spre a-şi cîştiga bunăvoinţa electorală a ţiganilor.

De ce nu este protejată Casa Regală şi este ofensat Regele?

Comunitatea istoricilor şi academicienii români ar fi trebuit de mult să sugereze, recomande o iniţiativă legislativă de protejare a demnităţii regale, de pedepsire chiar a demersurilor colaterale de lezmajestate. Aici este vorba despre auto-asumarea abuzivă a titulaturii de Rege sau Împărat de către orice etnie conlocuitoare. Regele este unsul lui Dumnezeu pe Pămînt. Nu degeaba deviza Monarhiei Române de Hohenzollern a fost şi este  „Nihil sine Deo” – expresie latină care se traduce: „Nimic fără Dumnezeu”!

Care-s tradiţiile regale ale ţiganilor, iar asta în condiţiile în care, totuşi, nu li se cunosc cu precizie originile?

„Despre ei se ştiu puţine, nici măcar cum să fie numiţi, etichetîndu-i pe toţi drept „ţigani”. În Europa sunt în număr de peste 11 milioane. Dar cine sunt ei cu adevărat? În cartea ''Rom, genti libere'' (''Romii, oameni liberi'', editura Dalai), pentru prima dată, un rrom italian, Santino Spinelli – care este şi muzician şi eseist –, prezintă o istorie completă a poporului său, încercînd să schimbe punctele de vedere tradiţionale şi să demonteze cîteva stereotipuri. Se poate afla astfel că populaţia romanes este alcătuită în principal din cinci grupuri mari, diferite ca origine şi cultură: Romi, Sinti, Kale, Manouches şi Romanichals.

Complexitatea nu se opreşte aici, deoarece aceste grupuri sunt subdivizate, la rîndul lor, în sute de sub-grupuri şi comunităţi, pe baza dialectului, credinţei, meseriei şi regiunii unde s-au stabilit.

Ştefan Răzvan a fost un rrom care a devenit domn al Moldovei la 24 Aprilie 1595, dar domnia sa a durat doar cîteva luni, pînă în luna August a aceluiaşi an. A sfîrşit executat brutal în Transilvania de către duşmanii săi.

Schack August Steenberg Krogh a fost un rrom danez, care a obţinut premiul Nobel pentru medicină în 1920, datorită descoperirii mecanismului care reglementează capilarele în muşchii care susţin scheletul.

Există şi un preşedinte rom, Juscelino Kubitschek de Oliveira, crescut de o mamă rromă de origine cehă. Politician brazilian, a ajuns la preşedinţia Braziliei în 1956. Nu lipseşte nici un rrom beatificat: Ceferino Gimenez Malla, numit El Pele, ucis la Barbastro (Spania), în Iulie 1936, în timpul războiului civil din Spania. În predica sa de beatificare, Papa Ioan Paul al II-lea a amintit necesitatea de a depăşi „acele prejudecăţi vechi ce conduc la forme de discriminare şi respingere, care duc uneori la o marginalizare nedorită a populaţiei de etnie rromă”, se scrie într-un articol publicat de TheEpochTimes.

După cum vedeţi, nici urmă de tradiţii regale! Aşadar, comunitatea istoricilor şi academicienii români au obligaţia morală, în virtuţile istoriei, respectului faţă de trecut şi a  interesului naţional, să ceară imperios stoparea acestui circ naţional de ofensare a Casei Regale a României şi a Regelui Mihai I. Prin lege, ar trebui interzisă auto-asumarea abuzivă a titulaturii de Rege.

Şi acum, după aproape un sfert de veac de la lovitura de stat din Decembrie 1989, România este captivă planului diabolic al fostei Securităţi şi a lui Iliescu, care au încurajat doi bulibaşi ca să se auto-proclame Rege şi Împărat. Fireşte că încă nu-s şanse de primenire a istoriei şi a prezentului decent al României atîta vreme cît Casa Regală a României şi Regele Mihai I sunt percepuţi ca inamici de moarte ai lui Băsescu şi ai camarilei securiste care îl protejează.

Casa Regală, începînd cu 1866, a făcut România modernă, nu şatrele de ţigani nomazi sau maneliştii citadini! Indirect, Băsescu şi predecesorul său Iliescu, ofensează şi marile Case Regale ale Europei, cu care Regele Mihai I este înrudit prin sînge.

Nomazii moldoveni

Într-o lume relativ paralelă cu „regii şi împăraţii” ţigani din România, se plasează şi o categorie de moldoveni de aici, care şi-au auto-asumat calitatea de „români-basarabeni”. N-au nimic de-a face cu România, cu cultura şi conştiinţa românească la fel cum nici acei ţigani nu au nimic comun cu sîngele albastru regal.

Doi dintre ei, în ultimele zile, au scos din ei cele mai repugnabile hidoşenii. Unul este aşa-zisul Trai-anus, care are pretenţii de aură poetică, iar celălalt, un anume Gabriel Călin. Nevînd temeiuri argumentate, reale ca să mă critice civilizat, aceştia, asemenea chivuţelor sau cocalarilor, scuipă şi bălăcăresc isteric ca la uşa cortului. Atît de penibili sunt încît Trai-anus riscă să fie afurisit de respectabila etnie rromă de aici, care, în plan civilizator, este net superioară celei din România.  

Da, Trai-anus îl slujeşte cu sîrguinţă pe Plahotniuc, dar nu sunt atît de naiv încît să-mi imaginez că acesta discută direct cu sluga sa. O face probabil prin intermediari, dar excesul de zel al acestui ins cu grave deficienţe ar putea să-l coste. Pe Trai-anus, care se poate pomeni fără bani ca să-şi onoreze contractul cu Unimedia – 400 de euro pentru şase luni, după cum suntem informaţi! Oricît de bogat ar fi un om, nu poate fi atît de inconştient încît să-l plătească pe un individ obsedat de perversiuni împotriva firii, droguri, teorii ale conspiraţiei etc.

Pe fruntea lui scrie pacient, nu poet, scriitor. Zilele aceste, comunicînd cu numeroşi foşti şi actuali studenţi, am fost curios să aflu dacă au auzit despre un anume poet Trai-anus. Bineînţeles că nimeni nu auzise de el, dar s-au mirat teribil cînd au aflat că grafomanul acesta a scris vreo 44 de cărţi. Să scrie atîtea cărţi şi să nu audă nimeni de el, asta chiar că-i o mare dramă pentru unul cu pretenţii de scriitor! Şi în acest context trebuie să ne explicăm furiile lui animalice! Mediocritatea este dureroasă pentru acest soi de inşi.

Da, ştiu că şi-a procurat cîteva aprecieri de la cîţiva români, dar complezenţele acestea nu pot da valoare unei opere inexistenţe. Şi Nicolae Dabija şi-a procurat aprecieri pentru romanul „Temă pentru acasă”, dar tot la limita mediocrităţii valorice continuă să rămînă.

Apropo de cele 44 de cărţi ale lui Trai-anus! Vorbind la modul cel mai serios cu putinţă, dat fiind faptul că cunosc limba română mai bine decît cîteva mii de-alte Trai-anus, că sunt, totuşi, posesorul unor lecturi serioase, fundamentale, avînd în vedere volumul, vă garantez că tot ce a scris Trai-anus în 44 de cărţi eu pot scrie în maxim două săptămîni! Fireşte că mai bine din punctul de vedere al valorii! Cei care-mi cunosc forţa de muncă ştiu prea bine că am dreptate! Am martori!

Cum este sacul, aşa-i şi petecul! Aşa-i şi colegul de cort al lui Trai-anus, care semnează mizeriile împotriva mea cu numele de Gabriel Călin, fără să fie conştient la ce se expune. Este greu de crezut că şi acest individ se compromite în halul acesta pe gratis. Rar găseşti un moldovean de teapa lor care să facă ceva fără să fie plătiţi sau recompensaţi cumva. Constatîndu-i incultura, îmi provoacă grimase. Noroc că nu-mi amintesc de el decît atunci cînd aud că iar mă înjură. Probabil că s-ar sinucide dacă ar fi conştienţi de inutilitatea lor autentică.

Gabriel Călin ăsta, fiind plin de o ură inexplicabilă pentru un om normal şi victima evidentă a unei stări de delir, uită de faţada europeană pe care trebuie să şi-o afişeze măcar formal şi, în cel mai pur stil sovietic de tip totalitar, cere expulzarea mea ilegală din Republica Moldova. Alo, Salvarea! A mai vrut asta şi Saharneanu şi cîţiva bieţi pacienţi inculţi şi manipulaţi...

Măi, băieţii, vă dau Asigurarea mea de sănătate dacă voi nu aveţi! Trataţi-vă, nu vă ruşinaţi! Mai citiţi şi voi o carte, încercaţi să învăţaţi limba română cu Gramatica în faţă! Mai gîndiţi-vă şi voi la legi, la pedepse divine şi laice, ruşinaţi-vă de copii, de colocatarii voştri din cort, spovediţi-vă de promiscuitate în care trăiţi...! Un lucru este clar: Ăn perioada estivală, aceşti doi amărîţi compulsivi au fost consemnaţi la şatră pînă le vin stăpînii din concediu!