Cum sfidează oligarhul „condiţiile” românilor

Autor: Mihai CONŢIU

În ziua de Marţi, 9 Februarie, prin realegerea de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a lui Mihai Poalelungi în calitate de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), Vladimir Plahotniuc, eufemistic vorbind, a scuipat efectiv pe pachetul de condiţii înaintat de Guvernul României către Guvernul Republicii Moldova, în vederea alocării primei tranşe de 60 de milioane de euro din cel 150 promise Chişinăului.

Din pachetul de condiţii înaintat de Guvernul român Guvernului Filip (Plahotniuc), amintim doar următorul fragment: „Prezentarea unui plan de actualizare şi aplicare a Strategiei de reformare a sectorului Justiţiei şi a Strategiei Naţionale Anticorupţie, inclusiv o evaluare a performanţei Procuraturii şi Centrului Naţional Anticorupţie. Aducerea la zi a cadrului legal anticorupţie, în vederea consolidării şi integrării lui. Adoptarea şi implementarea pachetelor legislative privind reforma Procuraturii…”

Mafiotul de Stat Plahotniuc şi Kim Jong-un

Demn de reţinut este că aceste condiţii arătate mai sus şi restul care se găsesc în pachet sînt similare cu cele înaintate şi de UE sau FMI. Dacă nu vor fi puse în practică întocmai, în doar cîteva săptămîni, va scrie „foamete” pe frunţile tuturor pensionarilor şi bugetarilor acestei ţări, iar în cîteva luni RM va ajunge ca o leprozerie.

De ce nu au fost şi nu vor fi puse în practică aceste reforme? Pentru că nu vrea Vladimir Plahotniuc! De ce a sărăcit atît RM în aceşti ani şi se doreşte transformarea ei într-o rezervaţie de muritori de foame? Pentru că aşa vrea Vladimir Plahotniuc! De ce vrea Plahotniuc toate acestea? Pentru că vrea să stăpînească RM aşa cum face nebunul planetei Kim Jong-un în Coreea de Nord, unde oamenii trăiesc ca nişte vite de povară şi sînt executaţi chiar şi pentru lipsa unui zîmbet în faţa portretului dictatorului! Asta vrea să fie Plahotniuc pentru RM – un Kim Jong-un criminal al propriului popor!

Plahotniuc îşi bate joc de români, SUA şi UE sau are complicitate românească?

După întrevederile pe care premierul moldovean de paie Pavel Filip le-a avut la Bucureşti cu demnitarii români de rang înalt, în cîteva zile (trei sau patru), Guvernul RM a primit pachetul de condiţii amintit mai sus. Marţi, 9 Februarie, însă, CSM (controlat de Plahotniuc) îl realege pe Mihai Poalelungi (controlat de Plahotniuc) în calitate de preşedinte al CSJ. Această realegere, într-o competiţie în care n-a existat nici un contracandidat, şi faptul că Poalelungi este subordonat lui Plahotniuc este o declaraţie făţişă a Guvernului Filip (Plahotniuc) că nu intenţionează să pună în practică nici măcar condiţia citată de noi mai sus, din cele înaintate de Guvernul român!

Astfel, printre altele, pentru ca Guvernul român să deblocheze împrumutul de care moldovenii au nevoie ca să nu moară de foame, Guvernul Filip (Plahotniuc) trebuie să reformeze Justiţia, să evalueze performanţele Procuraturii şi Centrului Naţional Anticorupţie, să implementeze pachetele legislative privind reforma Procuraturii şi altele. Plahotniuc îşi bate joc de români, SUA şi UE sau are complicitate românească? Întrebăm asta deoarece măcar oficialii români trebuia să aibă o anumită poziţie negativă, de nedumerire, dacă nu de protest faţă redesemnarea lui Poalelungi în fruntea CSJ.

Oare nu înţelege nimeni această strategie ticăloasă a lui Plahotniuc?

După cum se ştie prea bine, lucru constatat, Plahotniuc are în subordine personală CSM. Dacă Poalelungi va fi reconfirmat de Parlament, atunci Plahotniuc va avea reconfirmat şi omul lui în fruntea CSJ, instanţa supremă. Asta înseamnă că şi-a asigurat un „cuib”, un cerc închis perfect, căci doar CSM poate să judece „judecăţile” lui Plahotniuc.

Buuun! Acum urmează alte „reforme” în Procuratură şi CNA, ca să zăbovim doar aici! Reformele vitale despre care vorbim îi vizează mai întîi pe şefii acestor instituţii, care se ştie că sînt subordonaţii personali ai lui Plahotniuc, inclusiv cei din MAI. Are cineva siguranţa că nici acolo nu vor fi selectaţi alţi… „Poalelungi”? Nu! Dar să zicem că vor fi aleşi şefi mai… semi-subordonaţi, căci acest element de compunere, „semi” va fi înlăturat repede, dacă Guvernul oligarhului va avea aceeaşi susţinere de pînă acum.

Într-o primă fază de simulare a luptei cu corupţia, să presupunem că aceşti virtuali semi-subordonaţi ar înainta instanţelor de judecată dosare de cercetare penală şi pe numele unor bănuiţi, de opinia publică, că sînt acoliţii lui Plahotniuc. Nu-i aşa că CSJ, în ultimă instanţă, îi va absolvi de orice vină? Între timp, opinia publică va fi îmbătată cu lupta Justiţiei cu marea corupţie. La CEDO, mai pot cîştiga doar cîţiva nedreptăţiţi de o Justiţie aservită…

Oare nici o instituţie de securitate a UE nu a stabilit, depistat controlul pe care Plahotniuc îl are la CEDO, inclusiv prin „schimb de servicii” cu unii omologi români, prin intermediul reprezentanţilor RM la Înalta Curte, inclusiv prin interpunerea lui Poalelungi?

Ce cred „unii români” că pot rezolva în RM prin Plahotniuc?

Pînă acum, s-au constatat măcar legăturile vulgare moldo-române dintre oligarhul Plahotniuc şi ex-premierul român Victor Ponta. Nu vorbim despre cele trecute, căci Ponta a fost un „continuator”. Problematic este că mai există şi structuri paralele. La momentul actual, credem că invocatul pericol al revenirii (Sic!) forţelor proruse la guvernare în RM, în cazul alegerilor anticipate, este un pretext cu care agenţii politici români se „legitimează” credibil în faţa americanilor şi europenilor. Să fim serioşi, căci ruşii n-au plecat niciodată de aici, nu or să plece şi nici nu reprezintă pericolul apocaliptic invocat, iar aici nu-i vorba despre forţele militare!

Ce cred „unii români” că pot rezolva în RM prin Plahotniuc? Că Plahotniuc le garantează unirea celor două ţări? Admiţînd această mare absurdidate, ne întrebăm: despre ce unire onestă, liber exprimată şi credibilă poate fi vorba dacă asta este garantată de un mafiot, de către cel mai detestat exploatator al moldovenilor? Tot în acest context, întrebăm: presupunînd că este un scenariu în acest sens, ce garanţii de securitate personală i se pot oferi oligarhului, căci, din perspectivele legislaţiei europene şi cele ale securităţii NATO, Plahotniuc ar urma să fie închis pentru tot restul vieţii? Oare nu s-a convins nimeni cît este de şiret şi că nu poate fi niciodată omul românilor, europenilor sau al americanilor?

Observă cineva că din toate aceste ecuaţii lipseşte pacea, liniştea sau confortul tuturor moldovenilor? Se gîndeşte cineva că există măcar două, nu trei milioane de moldoveni care vor să trăiască mai bine, cît sînt încă în viaţă, fără existenţa acestui personaj sprijinit de către români, SUA şu UE? Oare românii, SUA şi UE şi-au propus să facă din Plahotniuc un Noriega? Dar de ce cu acest preţ cînd totul ar fi fost mai simplu?

Pînă la urmă, ajungem să ne întrebăm: este sau nu o acţiune premeditată de susţinere a lui Plahotniuc, iar aici este vorba despre ilegitimul Guvern Filip, de către un grup românesc de interese?

Unirea celor două ţări? Care unire?

Au spus-o oameni mai avizaţi decît noi că unirea acestor două ţări nu este decisă de români şi moldoveni, ci de către americani şi ruşi. Să presupunem că americanii şi ruşii au decis această acţiune forţată, costisitoare, cumplit de birocratică din perspectivele dreptului internaţional şi provocatoare, dar ce ne facem cu… populaţiile?

În toate acţiunile româneşti aşa-zis unioniste din RM şi România, singurele nuanţe şi rezultate au demonstrat că, pur şi simplu, a fost vorba despre spălări de bani, cultivarea unor idealuri false şi interese politice de grup bine conservate, cultivate. Totdeauna a fost cultivat un „ideal” al unirii celor două ţări, sub o formă politică, civică sau alta. De cîţiva ani, cele vechi au fost înlocuite cu altele. Chiar şi sondajele comandate în România spun că trei sferturi dintre români vor unirea celor două state. Îmi vine să rîd!

Aici lucrurile (proromâneşti) stau altfel. De aceea cred că rezultatele Recensămîntului din RM sînt amînate. Cred că la „sugestie” românească! Tot la fel, am constatat, personal, că şi anumite structuri ale serviciilor secrete moldoveneşti şi-au dat mîna cu duşmanii lor de odinioară, românii. Asta înseamnă că „cineva a convins pe altcineva” de „adevărul unirii”.

Nu sînt împotrivă, dar abia aştept să-i văd în Parlamentul României pe Igor Dodon şi pe Usatîi, să constat cum, peste noapte, etnicii găgăuzi, ucraineni, ruşi, cei din Taraclia sau regiunea Bălţi vor intona Imnul „Deşteaptă-te române” şi tot aşa! Atunci o să vedeţi mişcări secesioniste, pe lîngă care celor ale ungurilor vor părea a fi o joacă de copii! Atunci o să vedeţi şi cum „intelectualitatea moldovenească reprimată” va deveni secesionistă! Vom reveni.

P.S. „Decizia de a „impune” unii deputaţi de la Chişinău să susţină un Guvern condus de către controversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc a fost luată la cel mai înalt nivel din România”, a declarat Ion Sturza, fostul candidat la funcţia de premier, la Bucureşti, în ziua de Marţi, 9 Februarie. Dacă are dreptate, atunci rămîne de văzut dacă „cel mai înalt nivel din România” va decide şi reconfirmarea în funcţia de preşedinte al CSJ a extrem de controversatului Mihai Poalelungi! Doamne, moldoveanul de rînd chiar că nu mai poate nici măcar să respire din cauza acestei sufocante „dragoste de frate mai mare”!