Autor: Bogdan Ţîrdea

Campania prezidenţială este de-abia la început de cale, iar minciunile şi zoile deja au început să curgă în capetele principalilor concurenţi în cantităţi de-a dreptul industriale.

Despre războiul oligarhilor

Toate sondajele indică asupra faptului că principalii concurenţi ai cursei prezidenţiale sînt I. Dodon (37%), Maia Sandu (14%) şi Andrei Năstase (11%). Prin aceasta se explică faptul că atacurile cele mai perfide se produc anume la adresa acestor trei candidaţi, mai cu seamă împotriva lui Dodon. Şi dacă Năstase este asociat cu Ţopii, iar Sandu cu Filat, atunci Dodon este asociat cu toţi laolaltă – cu Putin (“mîna Moscovei”), cu V. Platon (chipurile, acesta sponsorizează PSRM şi Partidul Nostru), cu V. Plahotniuc (acesta, chipurile, fie îl controlează, fie îl influenţează pe Dodon). Clar lucru, alegerile mai înseamnă şi confruntarea diferitor structuri oligarhice pentru putere.

Plahotniuc doreşte să concentreze toată puterea în stat. Pentru aceasta el trebuie să-i distrugă definitiv pe Filat, Lucinschi, Ţopa, Platon. Cei din urmă, la rîndul lor, vor să-l detroneze  pe Plahotniuc pentru a-i lua locul. Şi unii, şi alţii se numesc reciproc răul cel mare pentru Moldova, acuzîndu-se de furtul miliardului. PSRM, care a declarat război oligarhilor, se transformă automat în duşmanul tuturor acestor tovarăşi luaţi la un loc.

Vă amintim că în anul 2013 Dodon a votat pentru demisia lui Plahotniuc, a lui Lupu, a procurorului general Zubco. În perioada 2013-2016, a votat pentru demiterea lui Filat şi a lui Streleţ. De aici provine atitudinea ostilă atît din partea lui Plahotniuc şi PDM, cît şi din partea PLDM. De aceea, televiziunile păpuşarului îl acuză pe Dodon de legături cu Platon – actualul duşman al păpuşarului, iar televiziunile celorlalţi oligarhi îl învinuiesc pe Dodon de legături cu Plahotniuc. În acelaşi timp, toţi aceşti domni oligarhi au fost în trecut sau parteneri de afaceri, sau parteneri politici. Ba luptau, ba se împăcau. De aceea, nu se poate exclude un nou armistiţiu între ei. Nu este clar cine va ieşi învingător din acest război. Va reuşi Plahotniuc să le vină de hac lui Filat, Platon ş.a. sau invers. Un lucru este clar – în orice caz va avea de pierdut Moldova.

Despre esenţa oligarhilor

Esenţa oligarhilor este oriunde la fel: la început acaparează afaceri, mai apoi mass-media, mai apoi puterea de stat, după care transformă ţara într-un propriu SRL. Aşa a fost în Rusia, Ţările Baltice şi România, aşa se întîmplă acum în Georgia, Armenia şi Ucraina. Apropo, peste tot în ţările nominalizate, oligarhii încearcă mereu să-şi ia revanşa. Şi în Rusia, şi în România, şi în alte ţări, oligarhii au fost eliminați  de la guvernare doar datorită unor preşedinţi puternici, fără legături cu clanurile oligarhice şi fără obligaţii faţă de aceştia.

Cine-s acuzatorii?

Atunci cînd analizezi personalităţile acuzatorilor, involuntar te umfla rîsul. Canalele păpuşarului îl acuză pe Dodon de legături cu partenerul de afaceri al păpuşarului, Platon. Totodată, din acuzaţii reiese că Platon este raiderul nr. 1 din spaţiul CSI, iar însuşi păpuşarul, care era şi el acuzat de atacuri raider, este un sfînt, dacă nu și martir. Despre legătura dintre Dodon şi Plahotniuc vorbeşte Oazu Nantoi, membrul biroului politic al partidului lui Plahotniuc, ulterior deputat pe listele lui Plahotniuc, ceva mai tîrziu – un coşcogea vice-preşedinte al partidului lui Iurie Leancă, o marionetă a lui Plahotniuc.

Un alt acuzator este Maia Sandu, cea care a asistat la toate şedinţele consiliului alianţei alături de Plahotniuc, a votat pentru alocarea a 9.4 mlrd. lei pentru băncile partenerului de afaceri al lui Plahotniuc, Ilan Şor… Actualmente, dînsa, chipurile, luptă cu Plahotniuc doar pentru faptul că acesta a început să lupte cu Filat. Totuşi, rămîne deschisă întrebarea dacă luptă pe bune, existind suspiciuni fondate că ar avea cîrdășii cu oligarhul.

Un caz aparte îl reprezintă liderii  Platformei DA. Vă amintim că sponsorii Platformei au fost cei mai apropiaţi parteneri de afaceri ai păpuşarului care i-a prădat bănuindu-i că ei îl vor prăda pe el. Totodată, Platforma deseori manifestă un comportament neadecvat. Cînd le convine – PSRM nu este cu păpuşarul, iar cînd nu – îşi aduc imediat aminte că de fapt PSRM este cu păpuşarul. De aceea, liderii Platformei ba protestează alături de PSRM împotriva păpuşarului, aşa cum a fost în decembrie 2015 – ianuarie 2016, ba luptă cu PSRM, acuzîndu-l, ce-i drept că fără probe, de jocuri cu guvernarea. O nuanţă interesantă – în ianuarie 2016, unii membri ai Platformei DA au devenit candidaţi la posturile de miniştri în Guvernul oligarhului Ion Sturza, cerînd majorităţii parlamentare controlata de Plahotniuc, să-i voteze pe ei. Și ce o fi fost asta dacă nu o încercare de a negocia cu Plahotniuc? Anterior, acuzaţii de legături cu Plahotniuc au parvenit şi din partea lui Renato Usatîi. Totuşi, nu demult, tot el a promis să voteze în turul II pentru candidatura lui Dodon la postul de preşedinte al ţării.

Despre unii foşti „ziarişti roşii” ţi-e scîrbă chiar să scrii. Au iniţiat site-uri pe banii păpuşarului, timp de mai mulţi ani şi-au luat solda  din casieria păpuşarului şi cînd acesta, în anul 2011, a încetat să le mai achite, s-au transformat subit în „luptători” cu păpuşarul. Unde mai pui că îi mai acuză pe toţi dea-valma de legături cu oligarhul. Aceşti domni sînt mînaţi de un sentiment de invidie toxică şi frustrare pentru că un fost coleg de echipă ar putea ajunge preşedinte de ţară, iar ei sunt în afara ecuației.

Toţi îs cu Plahotniuc?

Nu vom greşi prea mult dacă vom afirma că astăzi practic despre toţi politicienii moldoveni se vorbeşte că ar fi oamenii lui Plahotniuc sau au colaborat, în diferite perioade de timp, cu Plahotniuc. Astfel de acuzaţii se pot auzi şi despre Ghimpu, şi despre Leancă, şi despre Voronin, şi despre Usatîi, şi despre Sandu, şi despre cine vrei.Totuşi, trezeşte uimire şi faptul că nu rareori chiar înşişi lacheii păpuşarului îl acuză pe fiecare critic al guvernării de legături cu oligarhul. Acest lucru se face cu un singur scop – de a-i lipi antiraitingul oligarhului de -90%, anihilîndu-l, astfel, pe fiecare politician de perspectivă. Mai pe scurt, a-şi înlătura concurenţii din opoziţie prin a-i asocia cu propria-i persoană. Această tehnologie este folosită deja şi de liderii din opoziţie, de organizaţiile neguvernamentale şi analiştii angajaţi ai Occidentului. Toţi aceştia îl trec cu vederea pe însuşi păpuşar, totuşi întreaga lor mînie o focalizează pe adversarii guvernării, deci şi a păpuşarului, acuzîndu-i de legături cu oligarhul…

Respectiv, eticheta „omul păpuşarului” este folosită, astăzi, împotriva celor care se expun ferm pentru Uniunea Euroasiatică, neutralitate şi statalitate. Aceste acţiuni au un singur scop – păstrarea la guvernare a alianţei pro-occidentale, deci şi a controlului occidental. Ia priviţi elementar la cei care folosesc  împotriva lui Dodon aceasta etichetare – O. Nantoi, A. Ţăranu, D. Alaiba, I. Terguţă, V. Călugăreanu şi alţi „salonarzi” ai ambasadelor occidentale, după care totul devin clar şi limpede. Vorbind pe scurt, dacă ai cel mai înalt rating, dacă te pronunţi pentru Uniunea Euroasiatică, dacă optezi pentru neutralitatea şi independenţa Moldovei şi dacă ai avut sprijin din partea lui Putin, eşti omul lui Plahotniuc. Şi, în mod firesc, eşti foarte corupt. Iar daca te pronunţi contra independenței, contra neutralităţății, contra Uniunii Vamale, automat devii onest, frumos, pufos…

Deraparea în absurd

Acuzaţiile de legături cu oligarhul sînt nu pur şi simplu ridicole şi absurde. Ele nu rezistă la o critică elementară. Trebuie să fii un idiot în toată legea pentru ca să afirmi că Dodon, cel care anterior l-a demis pe păpuşar, lăsîndu-l fără postul de vice-preşedinte al Parlamentului în anul 2013, precum şi fără şansa de a deveni prim-ministru în 2016, este omul păpuşarului. Şi că cei care, timp de 6 ani de zile au făcut alianţă cu păpuşarul, au avut cu el afaceri comune, au fost salarizaţi din banii păpuşarului, sînt luptători cu păpuşarul! Este ca şi cum l-ai acuza pe Marx de extremism religios, iar pe Papa de la Roma de ateism. Judecaţi şi dvs. pînă unde a ajuns marasmul: păpuşarul îl acuza pe Dodon că cel din urmă ar fi omul lui Platon, cei de dreapta spun că el este omul lui Plahotniuc, iar unioniştii că e omul lui Putin.

Dacă Dodon era omul păpuşarului, de ce nu a devenit prim-ministru în 2010, primar de Chişinău în 2011? În aşa caz, de ce Greceanîi nu a devenit primar al capitalei în 2015? Vă amintim că, în anul 2010, după o întrevedere cu preşedintele Dumei de Stat a FR, S. Narîşkin, s-a ajuns la un acord între PCRM şi PDM privind crearea unei alianţe de centru-stînga conform căruia I. Dodon trebuia sa fie premier. În anul 2011, Dodon a învins la alegerile pentru Primăria Capitalei, lucru pe care l-a anunţat CEC-ul de la Chişinău. Cine i-a furat atunci victoria dacă nu păpuşarul? Şi de ce Plahotniuc îşi incită lacheii împotriva liderului PSRM şi în 2014, şi în 2015, şi în 2016, încercînd a-l împiedica cu orice preţ pe Dodon să devină preşedinte al ţării? Priviţi ce declaraţii face Ghimpu: chipurile „Dodon trebuie lichidat”, sau ce declară Leancă, spunînd că Dodon este „trădător”, sau atacurile veninoase ale lui Topolniţchi (PRSM), Voronin şi Krîlov pentru a vedea tabloul real. Şi cum se explică existenţa clonului PSRM, căruia îi spune PRSM, şi cel al platformei DA cu numele de organizaţia DА, pe cînd alte partide de opoziţii nu-şi au clone?

Şi prin ce, la mod concret, se manifestă colaborarea sau dependenţa PSRM de Plahotniuc? Poate Dodon are afaceri comune cu Plahotniuc, aşa cum este în cazul lui Ghimpu (Eurosim SRL, Parstar SRL), Platon (ASITO, VictoriaBank), Şhor (Klassika Asigurari, BEM, BS, UB), Voronin (afaceri bancare şi în domeniul construcţiilor)? Sau, poate cineva, concret, a văzut cum Plahotniuc semnează înţelegeri cu Dodon, cum îşi promovează oamenii proprii pe listele PSRM? Numiţi-mi măcar o singură persoană! Sau poate, Dodon a fost cel care îl lăuda deschis pe Plahotniuc, aşa cum o făcea M. Ghimpu, V. Chirtoca (PCRM), V. Pavlicenco, V. Voronin şi alţii? Sau a purtat cu el negocieri aşa cum a făcut Leancă, Ghimpu şi alţii? Noi nu am văzut! În schimb, am văzut cum la 1 septembrie I. Dodon a propus celor din opoziţie să nu recurgă la critici reciproce, ci să-l critice pe Plahotniuc.  Chiar credeţi că „luptătorii” cu Plahotniuc au susţinut lupta împotriva lui Plahotniuc? Bineînţeles că nu. Imediat s-au dezlănţuit cu critici veninoase la adresa lui Dodon. Este tot ce trebuie să ştim despre aceşti “luptători”.

Apropo, mai multă lume spunea că, după alegerile din 2014, PSRM va face neapărat alianță cu păpuşarul, că Dodon nu va rezista, că la prima posibilitate va intra în componenţa Guvernului sau va vota pentru acesta alături de oligarhi. Într-adevăr, să fi vrut Dodon acest lucru, păpuşarul era deja astăzi prim-ministru, iar Dodon preşedinte al ţării. Sau invers. Totuşi, PSRM nu doar a rămas în opoziţie, ci şi a contribuit la demiterea din funcţie a guvernatorului Băncii Naţionale, a procurorului general, a Guvernului Gaburici şi Guvernului Streleţ. Prin aceste acţiuni, socialiştii au reuşit să distrugă AIE, să anihileze coaliţia dintre Filat şi păpuşar. Demisia lui Streleţ a provocat războiul oligarhilor, în care aceştia pur şi simplu se vor sfîşia reciproc.

Şi ultima întrebare: dacă Dodon este cu Plahotniuc, cel care l-a dus de nas pe Narîşkin, de ce S. Narîşkin şi V. Putin au susţinut, pentru alegerile parlamentare din anul 2014, anume PSRM? Răspunsul este simplu: de aceea l-au susținut fiindcă știu ca nu este cu păpușarul. Bineînţeles, ne este clară îngrijorarea unor cetăţeni, care ar dori să ştie dacă este cutare sau cutare candidat la Preşedinţie legat de Plahotniuc şi guvernare. Este un interes corect şi foarte important. La fel de corect este faptul că Dodon nu este omul oligarhilor, ci liderul unui partid care luptă cu ei.

Totuşi, mult mai important este faptul că Dodon, la fel ca şi 58 la sută din cetăţeni, se pronunţă pentru Uniunea Euroasiatică. Mult mai important că, la timpul său, l-au susţinut V. Putin, S. Narîşkin, Patriarhul Kiril, Serghei Mironov, Clubul „Izborsk” (Prohanov, Starikov, Deleaghin) şi majoritatea cetăţenilor Moldovei. Este vital importantă lupta sa pentru independenţa Moldovei, pentru credinţa ortodoxă, pentru familia tradiţională, pentru asta avînd şi binecuvîntarea din partea Patriarhului Kiril. Tot el apără neutralitatea, deci pacea şi stabilitatea. Şi poate, cel mai important: el apără poporul, şi nu oligarhii!