Este ultimul lucru la care vrem să ne gîndim și singurul de care nu putem scăpa. Moartea este singura certitudine pe care o avem și singura finalitate asupra căreia nu avem control. De aceea, oamenii au fost mereu fascinați de ea și au căutat răspunsuri cu privire la moarte, „marea trecere”. Unii le caută în religie, alții în știință, însă nimeni nu rămîne nepăsător cînd vine vorba de moarte. În cele ce urmează, îți prezentăm cîteva curiozități despre moarte. Suntem convinși că vei descoperi că unele sunt de-a dreptul surprinzătoare.

Un trib de țigani din India petrece la înmormîntare și ține doliu la botez

Tribul Satiyaa, din India, este format dintr-un grup de 24 de familii răspîndite pe teritoriul statului Rajasthan. Acești oameni trăiesc în adăposturi temporare situate lîngă drumuri, se hrănesc cu ce apucă și se întrețin din prostituție.

Refuză să se integreze în societate, au obiceiuri considerate ciudate, dar și o concepție inedită despre moarte. La membrii tribului Satiyaa, moartea este motiv de bucurie.

Cînd cineva moare, membrii tribului se îmbracă în haine noi și se pregătesc de petrecere. De obicei, îl conduc pe răposat pe ultimul drum dansînd și bătînd tobele.

Apoi, urmează incinerarea cadavrului, care durează cîteva ore bune. În tot acest timp, cei rămași în urmă sărbătoresc bînd alcool și dansînd.

Cei din tribul Satiyaa celebrează moartea deoarece ea eliberează sufletul din închisoarea trupului, spre deosebire de naștere, care este văzută ca întemnițarea sufletelor păcătoase de către divinitate.

Crucificarea încă se mai practică

O metodă de execuție practicată în vremurile biblice, crucificarea nu a dispărut cu totul nici astăzi. Ea este încă practicată în Sudan și în Arabia Saudită, lumea musulmană aplicînd cele mai brutale pedepse cu moartea.

În anii 2000, mai mulți oameni au fost executați prin crucificare în Arabia Saudită (deși unii dintre ei au fost decapitați înainte). Un caz celebru s-a petrecut în 2012 și l-a avut ca personaj central pe Ali Mohammed Baqir al-Nimr.

Tînărul de doar 17 ani a fost arestat în timpul revoltelor din Primăvara Arabă, iar în mai 2014 a fost condamnat la moarte prin decapitare și crucificare.

De asemenea, Codul Penal din Sudan, bazat pe interpretarea Guvernului a legii islamice, prevede și acum execuțiile urmate de crucificare. Crucificarea este o pedeapsă în vigoare inclusiv în Emiratele Arabe Unite.

În Indonezia, copiii morți sunt absorbiți de copaci

Locuitorii insulei Tana Toraja, din Indonezia, au o concepție aparte despre moarte. Ritualurile funerare ale micii comunități urmează tradiții vechi de milenii.

Pe insulă, înmormîntările sunt evenimente importante și pot dura pînă la o săptămînă. În tot acest timp, au loc diverse procesiuni care îl au în centru pe cel decedat. O atenție deosebită o primesc, însă, copiii care mor înainte să le apară dinții. Conform tradiției, familia face o gaură în trunchiul unui copac și depune trupul în orificiu.

Încet, copacul crește în jurul corpului și îl absoarbe, făcîndu-l „una cu natura”.

Un motan din SUA a prezis 50 de morți

Se știe că animalele au un al șaselea simț cînd vine vorba despre moarte. Un caz celebru este cel al motanului Oscar, al cărui instinct nu dădea niciodată greș.

Oscar se aciuase la un centru de bătrîni din statul american Rhode Island și a reușit să prezică moartea a 50 de persoane într-un interval de cinci ani.

De obicei antisocial, Oscar își schimba brusc comportamentul atunci cînd simțea moartea, lipindu-se de cei care urmau își dea sfîrșitul și petrecînd în apropierea lor ultimele ore de viață.

Dacă nu era lăsat să intre într-un salon, motanul zgîria și mieuna la ușă pînă cineva îi deschidea. Dîndu-și seama de extraordinara abilitate a motanului, asistentele obișnuiau să-l pună pe patul unei persoane pe care o credeau muribundă.

De multe ori, Oscar părăsea patul și își alegea brusc un alt „tovarăș”. Surprins de abilitățile lui Oscar, David Dosa, medic geriatru și profesor la Universitatea Brown, a publicat un articol despre motan în New England Journal of Medicine.

Cel mai mare cimitir în aer liber este pe Everest

Drumul spre Vîrful Everest este extrem de periculos. Frigul, nivelul scăzut de oxigen, accidentele și avalanșele sunt pericole care-i pîndesc la tot pasul pe cei care se încumetă să urce spre vîrf.

Unii reușesc să se ferească de ele și ajung acolo unde-și doresc, alții, din păcate, nu sunt atît de norocoși. Astfel, drumul spre vîrf este presărat de cadavrele înghețate ale tuturor temerarilor care și-au găsit sfîrșitul încercînd să-și depășească limitele.

Peste 200 de cadavre se află încă pe munte, prinse în gheață. Unul dintre cele mai celebre trupuri este cel al lui George Mallory, despre care se crede că a ajuns pe vîrf în 1924, cu 31 de ani înaintea celui creditat cu această performanță, Edmund Hillary.

Trupul lui Mallory a fost descoperit în 1999, la 70 de ani de la ascensiune. Unul dintre motivele pentru care trupurile sunt lăsate acolo este costul foarte ridicat al coborîrii unui decedat de pe munte.

O astfel de operațiune costă aproximativ 30.000 de dolari, astfel că multe familii aleg să lase trupurile alpiniștilor pe muntele pe care au încercat să-l cucerească.

Dezbrăcarea paradoxală

Înainte să moară de hipotermie, unii oameni simt că se încing și își dau jos hainele. Fenomenul se numește „dezbrăcare paradoxală” și are două posibile explicații.

Una este aceea că hipotalamusul, care contribuie la reglarea temperaturii corpului uman, începe să funcționeze prost din cauza frigului.

A doua explicație este că mușchii care contractă vasele de sînge periferice obosesc și se relaxează. Din această cauză, extremitățile primesc brusc o cantitate mare de sînge, iar persoana în cauză simte că îi este foarte cald.

Conform statisticilor, între 25% și 50% dintre morțile cauzate de hipotermie au la bază dezbrăcarea paradoxală. Din cauza frigului, victimele devin confuze și dezorientate și ajung să-și dea jos hainele, sub impresia se încing.

Experiența morții prin înec în apă sărată diferă de înecul în apă dulce

Durează mai mult să te îneci în apă sărată, iar substanța salină face ca plasma din sînge să fie eliberată în plămîni. Cu alte cuvinte, te îneci în lichidele propriului tău corp.

Pe lîngă faptul că îți umple plămînii (ceea ce face imposibilă respirația), apa mai are și alte efecte. Apa dulce este hipotonică, ceea ce înseamnă că are o presiune osmotică mai mică decît fluidele corpului uman.

Aceasta face ca celulele sîngelui să absoarbă apă prin membrană. Creșterea nivelului de lichid diluează plasma și electroliții, ceea ce, la rîndul său, cauzează umflarea și spargerea celulelor.

Apa sărată, în schimb, este hipertonică, adică presiunea osmotică este mai mare decît cea din fluidele corporale. Din acest motiv, plasma din sînge iese prin pereții celulelor, cauzînd umplerea sacilor alveolari din plămîni cu fluide și blocarea schimbului de gaze. Practic, te îneci „în suc propriu”.

Cel mai mare regret al unui muribund este că a muncit prea mult

Bronnie Ware, o soră medicală care a îngrijit pacienți muribunzi, a întocmit o statistică a regretelor exprimate de oameni aflați la finalul vieții. Potrivit listei, unul dintre cele mai frecvente regrete a fost exprimat în termenii următori:

„Îmi doresc să fi avut curajul să fac exact ceea ce îmi doream.”

Regretul întîlnit cel mai frecvent la bărbați (aproape la toți pacienții) a fost următorul:

„Îmi doresc să nu fi muncit atît de mult.”

Printre celelalte regrete exprimate frecvent s-au numărat lipsa curajului de a-și exprima adevăratele sentimente față de alți oameni, întreruperea legăturilor cu prietenii și piedicile autoimpuse în calea fericirii.