Cum au reuşit să aibă mii de femei, deşi nu-i dădea frumuseţea afară din casă

Tirani, tîlhari, artişti, regi sau doar simpli aventurieri, cei mai cunoscuţi seducători din istorie au în comun faptul că au avut mii de femei deşi, cu puţine excepţii, nu aveau un fizic de invidiat. Nu-i deloc simplu să faci un top al celor mai celebri seducători din istorie. La urma urmelor, seducţii se poate manifesta în mai multe feluri, iar în cazul celor mai multe dintre personajele devenite celebre pe baza succesului la femei s-au croşetat numeroase poveşti care, fără îndoială, sînt produsul fanteziei scriitoriceşti. Chiar şi aşa, se detaşează din „plutonul” seducătorilor şapte personaje fascinante – Casanova, Don Juan, Barbă Albastră, Genghis Khan, Henry al VIII-lea, Picasso şi vajnicul tîlhar dobrogean Terente – ale căror poveşti le vom depăna, pe scurt, în articolul de faţă.

Era să ajungă preot, dar a ajuns amant de meserie. Fără îndoială, italianul Giacomo Casanova (1725-1798) este unul dintre cei mai cunoscuţi seducători din istorie, căci a bătut Europa în lung şi-n lat în căutarea aventurii de orice fel, dar mai cu seamă a aventurii erotice. Ştim totul din cartea autobiografică scrisă la bătrîneţe chiar de el - Historie de ma vie” (Istoria vieţii mele) – în anul 1789, în care relatează cu lux de amănunte întreaga sa experienţă de viaţă. S-a născut în bogata Veneţie, în familia a doi artişti: o actriţă şi un dansator. Prezenţa interminabilă pe scenă a părinţilor îi determină să-l lase pe micul Casanova în grija bunicii. Bătrîna îl face să descopere înţelesurile ascunse ale religiei, aşa că la pubertate Giacomo Casanova se pregăteşte să devină preot. Participă la numeroase ceremonii în acest sens, dar într-o noapte realizează că nu acesta este ţelul său şi abandonează acest vis.

Se aventurează într-o lungă călătorie prin Vestul Europei vizitînd oraşe şi capitale importante precum Milano, Berlin, Viena, Geneva, Praga, Bruxelles, Amsterdam, Paris, Madrid, Sankt-Petersburg, Varşovia, Riga sau Londra. Acesta este momentul în care Casanova începe să-şi construiască celebra carieră de cuceritor (dar şi de escroc) datorită căreia a intrat în istorie. În lungul său periplu ia contact cu înalta societate a secolului XVIII, se face remarcat şi seduce sute de soţii, amante, fiice şi curtezane de la curţile regilor. Totul presărat cu cele mai perverse moduri de descătuşare a poftelor trupeşti.

Între timp, experienţele deochiate, total interzise în epoca în care Casanova a trăit, se derulau una după alta cu o repeziciune infernală. Celebră este legenda celor două călugăriţe care s-au lăsat seduse de Casanova, scenele de sex între frumosul amant desfrînat şi acestea desfăşurîndu-se sub privirile unui cardinal, care participa în acest joc al plăcerilor în rol de voyeur. De notorietate este şi povestea de dragoste pe care a trăit-o timp de 26 de ani cu nobila Lucrezia Castelli, soţie a unui important avocat din Napoli. Deşi s-a îndrăgostit de el, în unele nopţi nobila îl împărţea pe Casanova cu fiica şi sora ei.

Don Juan şi cele 2.594 de femei cucerite. Don Juan este un personaj legendar, ajuns prototipul cavalerului seducător şi fără scrupule, însă există serioase îndoieli că personajul chiar a existat, în ciuda faptului că a ajuns în opera a numeroşi scriitori celebri. Ce-i drept, „Cronica Sevillei” pomeneşte despre tînărul Don Juan Tenorio, care l-a omorît într-o noapte pe comandorul Vilon, după ce i-a răpit fiica. Ucigaşul, la rîndul său, peste cîtva timp a fost atras într-o mănăstire, unde a fost sugrumat de nişte călugări franciscani, însă lipsesc alte detalii despre o posibilă viaţă aventuroasă a acestuia.Scriitorii şi-au dat însă frîu liber imaginaţiei pe tema cuceritorului spaniol. Moliere a scris comedia „Don Juan sau ospăţul de piatră” - operă care poartă numele acestui personaj - Byron, un poem, Puşkin, de asemenea, Schiller, o baladă, ca şi Tirson de Molina, Carlo Goldoni, Alexandre Dumas şi mulţi alţii. Un sugestiv portret al acestui mare cuceritor de femei îl găsim în drama în versuri „Don Juan Tenorio”, a poetului spaniol Don Jose Zorillo.

„Îmi trebuie o zi ca să le fac să înnebunească după mine, încă o zi să le seduc, a treia pentru a le părăsi, apoi două zile să le găsesc înlocuitoare şi, în sfîrşit, spre a le uita, îmi trebuie numai o oră”, mărturisea Don Juan, citind lista celor 62 femei cucerite într-un an. Interesant şi cumva relevant este şi bilanţul pe care îl face Laporello - valetul lui Don Juan din opera cu acelaşi nume a lui Mozart - în care înşiră aventurile stăpînului său: „În Italia - 700 femei, în Germania - 800, în Turcia şi Franţa - 91, iar în Spania - 1.003”.

Tiranul mongol cu 16 milioane de descendenţi. Dacă în primele două cazuri am vorbit despre două personaje făcute mari de literatură şi de către filmele hollywoodiene, cel de-al treilea seducător din topul nostru este ajutat de... ştiinţă. Marele han mongol Genghis Khan (1162-1227) a primit recent, din partea savanţilor ruşi, certificarea că este personajul istoric ce şi-a răspîndit cel mai tare zestrea genetică. Cercetătorii au ajuns la concluzia că nu mai puţin de 16 milioane de bărbaţi din toată lumea sînt descendenţi din Genghis Han şi-i duc mai departe genele.Se pare că omul care a cucerit Asia şi o parte din Europa ar fi avut relaţii sexuale cu mii de femei (se vorbeşte chiar despre zeci de mii!), însă sursele se cam contrazic atunci cînd vine vorba despre natura acestor relaţii. Există izvoare scrise ce pomenesc despre fenomenala putere de seducţie (cum reuşea e greu de spus, căci portretele lui arată un bărbat nu tocmai frumos) şi despre giganticul harem al mongolului, dar şi scrieri care-l prezintă pe han ca pe cel mai mare violator din istorie.

Cel mai iubăreţ rege al Angliei a avut şase neveste şi 20 de amante. După ce am numărat numărul cuceririlor în mii, este vremea să coborîm cu picioarele pe pămînt şi să vorbim despre iubăreţul rege englez Henry al VIII-lea (1491-1547) al doilea monarh al Casei Tudor, recunoscut pentru charisma lui, dar şi pentru că a schimbat şase neveste şi a avut cel puţin 20 amante. Pentru că niciuna dintre neveste nu-i făcea un moştenitor de sex masculin, Henry al VIII-lea a decis să divorţeze de fiecare dintre ele, însă pe două dintre consoarte (Anne Boelyn şi Katherine Howard) le-a lichidat pur şi simplu (au fost executate prin decapitare), pentru că nu i se aproba divorţul. Cele şase căsnicii ale regelui s-au întins pe 38 de ani, au fost numărat circa 20 de metrese, iar cea mai lungă relaţie extraconjugală, cu Catherine of Aragon, a durat în jur de opt ani. Nici Henry al VIII-lea nu era chiar un model de frumuseţe, portretele păstrate din epoca lui înfăţişîndu-l ca pe un bărbat gras, cu pîntecul proeminent şi cu trăsături destul de anonime.

Pablo Picasso şi despărţirile tragice. Dacă personajele de mai înainte au gravitat în jurul puterii monarhice şi al banilor, cel de-al cincilea protagonist al topului nostru este un artist celebru care, cel puţin în prima parte a vieţii, nu era chiar foarte bogat. Interesant este că deşi nu era un bărbat foarte frumos, Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruíz y Picasso (1881-1973) – pe scurt Pablo Picasso – a reuşit să-şi fascineze într-un mod straniu iubitele, care după despărţire ajungeau, pe fondul depresiei, la adevărate drame. De-a lungul vieţii, Picasso avut relaţii amoroase cu zeci de femei (unii spun chiar sute), însă doar şapte au fost la modul serios. Pe toate, însî, le-a părăsit la un moment dat. Prima, Fernande Olivier, a trăit în depresie pînă la moarte. Nici a doua, Olga Koklova, nu s-a împăcat cu despărţirea şi l-a hărţuit apoi ani în şir. Bizareriile continuă: Marie-Therese Walter s-a spînzurat, Dora Maar s-a izolat de lume, iar Jacqueline Roque s-a împuşcat cînd a aflat vestea morţii lui Picasso. Doar Francoise Gilot a trecut mai uşor peste despărţire după ce şi-a încheiat aventura cu pictorul trecut de 60 de ani, pe cînd ea avea doar 23.

Barbă Albastră, un personaj de basm horror. Nu poate nimeni să bage mîna-n foc că Barbă Albastră chiar a existat şi nici că fost un cuceritor tocmai de prim-rang. Maniera în care şi-a consumat poveştile sentimentale este, însă, un aparte, căci toate au avut un final identic: crima. De fapt, „Barbă Albastră” este titlul unei povestiri de Perrault, după numele eroului principal „Barbe-Blue”. Sadic şi bestial, el şi-a sugrumat primele şase neveste, pe care apoi le-a spînzurat în „cabinetul negru”. Căsătorit a şaptea oară, a fost omorît de fraţii ultimei soţii, care descoperiseră îngroziţi cadavrele celorlalte femei. Barbă-Albastră a devenit în literatură şi publicistică o expresie care desemnează un aventurier fără scrupul, un escroc sentimental.

Terente, marele amant al româncelor. Nu există niciun dubiu că „microbul” iubirilor multe, dese şi fără obligaţii este prezent şi în spaţiul românesc. Să ne amintim doar de pătimaşele poveşti de iubire ale voievodului Ştefan cel Mare sau de năstruşniciile mult mai mediatizatului Cristi Borcea. Însă niciunul n-a avut dimensiunea literară (ca să nu spunem şi altfel; Muzeul Institutului „Mina Minovici” încă mai păstrează, în formol, „dotarea” sexuală” a personajului) a celebrului bandit Terente, pe numele lui real Ştefan Vasali. 

Hoţ la drumul mare, spărgător de bănci şi de case de bogătaşi, Terente era născut, în anul 1895, într-un sat dobrogean (Carcaliu) în care, pînă pe la 24 de ani, a trăit o viaţă cît se poate de obişnuită. De-abia după ce soţia şi cei patru copii îi mor (de ciumă) devine un individ agresiv şi se apucă de tîlhării. Însă faima nu i s-a dus mai ales pentru nelegiuiri, cît pentru poveştile amoroase, care au fost cu sutele în scurta viaţă a dobrogeanului (a fost executat în 1927, la vîrsta de doar 32 de ani). Totul a pornit de la un roman foileton scris de o anume Sylvia Bernescu, în anul 1924, după ce ar fi fost răpită de bandit şi transformată, pentru o vreme, în sclava lui sexuală. Foiletonul (publicat de ziarul „Dimineaţa”) are un succes imens şi ajunge să fie citit inclusiv în marile capitale europene precum Paris sau Berlin. Terent este prezentat drept un amant înfocat, tandru şi bine dotat (stă mărturie „relicva” de la Mina Minovici), care îşi răsplătea amantele cu daruri de mare preţ.

Costel CRANGAN, Adevărul.ro